Fundaţia Dalles

Construcţia imobilului care adăposteşte Fundaţia Dalles a fost executată în anul 1932 pe baza unui concurs public de proiecte, iniţiat de Academia Română, ca urmare a unui testament şi a unei donaţii.

Proiectul de arhitectură a fost elaborat de prof. arh. Horia Teodoru, iar cel de beton armat de inginerii Aurel Beleş şi Dim Marcu ; execuţia - ing. Emil Prager.

Imobilul conţine săli largi de expoziţie şi sala de concerte cu anexe şi servicii, deasupra unui subsol larg. Întregul plan este tratat simplu cu accese separate, bine şi larg dimensionate, care permit o circulaţie de degajare uşoară a publicului.

Sala de concerte şi conferinţe - construită pe un plan trapezoidal cu tavanul în suprafaţă curbă - dispune de un balcon larg cu o vizibilitate bună şi o acustică perfectă ; poate folosi şi la proiecţii de filme pe un ecran deplasabil.

Construcţia este realizată din cărămidă şi beton, acoperişurile sălilor mari fiind realizate cu ferme metalice, prevăzute cu largi suprafeţe de sticlă ; execuţia este îngrijită, iar clădirea are pardoseli de piatră şi marmură, tâmplărie metalică, rezistând bine, deservind scopul urmărit.

Constituie un model de construcţie funcţională, dimensionată arhitectonic just şi echilibrat pentru a satisface scopurile multiple şi unei afluenţe mari de public.

În ultimii ani clădirea a fost completată cu un bloc de opt etaje pe linia bulevardului, accesul şi parterul fiind înglobate în noua clădire.

Construcţia a fost realizată dintr-un schelet de beton armat şi zidărie, fiind fundată pe tălpi largi pentru a nu depăşi încărcarea terenului de nisipuri argiloase slabe, caracteristice zonei malului învecinat al râului Dâmboviţei, pentru care presiunea maximă este stabilită la 1,50 kgf/cmp. Planşeul de peste sala de reuniuni este susţinut pe cadre de mare deschidere ale căror grinzi cu goluri mari (de tip Vierendeel) sunt mascate în zidurile despărţitoare ale etajului superior.

Deschiderile mari şi încărcările importante caracteristice acestui tip de construcţie, tratată într-o arhitectură sobră, funcţională, au fost rezolvate economic.

Clădirea a fost executată între anii 1935 și 1936 și se comportă bine.

[Ing. Emil Prager - Betonul armat în România, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1979]

Reluarea circulaţiei în piaţa Nicolae Bălcescu

După cum am mai anunţat, peste câteva zile se redă circulaţiei normale piaţa Nicolae Bălcescu, ca urmare a terminării lucrărilor de amenajare rutieră. Deoarece faţă de vechea reglementare au intervenit elemente noi, serviciul circulaţie din I.M.M.B. (Inspectoratul de Miliţie al Municipiului Bucureşti) face următoarele precizări :

- Soluţia adoptată permite toate relaţiile de trafic, fără puncte de conflict, respectiv circulaţia drept înainte, la dreapta şi la stânga şi chiar întoarcerea. Pentru că circulaţia pe direcţiile înainte şi la dreapta nu ridică probleme deosebite, vom insista asupra virajelor la stânga şi întoarcerilor.

- Conducătorii auto care vor să efectueze aceste din urmă manevre se vor înscrie din timp pe banda de lângă axul central, destinată în exclusivitate acestui scop ; ajunşi lângă sensul giratoriu, vor vira spre stânga oprindu-se pe culoarele anume destinate, fără să afecteze circulaţia autovehiculelor ce merg pe direcţia înainte. Se recomandă conducătorilor auto să păstreze o distanţă cât mai mică între autovehicule la oprire în viraj stânga, pentru ca manevra respectivă să poată fi efectuată de cât mai multe vehicule.

- Pentru întoarcere este necesar să se ocupe culoarul de lângă sensul giratoriu şi bineînţeles să se facă a doua oprire, după schimbarea direcţiei de mers.

- Efectuarea manevrelor de virare la stânga, la dreapta, sau de întoarcere, sunt facilitate de existenţa pastilelor amenajate la intrarea în piaţă, de indicatoarele de sens obligatoriu şi orientare şi de semafoarele electrice care au fasciculul luminos mărit şi sunt instalate atât pe pastile, cât şi pe sensul giratoriu.

- Deşi în soluţia finală se prevede ca traficul auto să fie despărţit de cel pietonal, acesta din urmă efectuîndu-se prin pasajul subteran, aflat încă în construcţie, momentan circulaţia se va desfăşura la nivel, pietonii fiind îndrumaţi în traversare de agenţii de circulaţie ce se vor afla în intersecţie.

- În această situaţie conducătorii auto şi pietonii vor trebui să dovedească atenţie sporită pentru a se evita accidentele.

[Informaţia Bucureştilor, noiembrie 1970]

Transformarea centrului Capitalei

O comisie de specialişti numită Comisia de sistematizare lucrează la primăria municipiului la întocmirea planului definitiv de sistematizare a Bucureştilor. Toţi membrii comisiei au fost de acord că este necesar să se creeze o piaţă mare în centrul oraşului, la intersecţia arterei nord-sud : b-dul Brătianu, cu artera est-vest : bulevardele Elisabeta-Carol. Piaţa aceasta se va numi piaţa Brătianu. Rămânea de stabilit forma şi dimensiunile pieţei, precum şi implantarea noului palat al municipiului.

În vederea creerii acestei pieţe, pe care am preconizat-o de mult, subsemnatul a mai făcut o propunere publicată în Universul. Propunerea consta în deplasarea palatului primăriei şi crearea unei pieţe, fără exproprieri.

În sânul comisiei şi alţi membri au prezentat propuneri pentru amenajarea acestei pieţe ; aşa au fost propunerile d-lui arhitect Bolomey, a d-lui arhitect I. Davidescu, a d-lui arhitect Doicescu, etc. Aceasta din urmă a fost chiar publicată.

Astăzi fac o nouă propunere, care evident necesită cheltuieli, însă nu prea mari, cheltuieli ce se vor eşalona pe o lungă perioadă de timp. Viitoarea piaţă va fi o piaţă deschisă, larg deschisă, piaţă de circulaţie şi de staţionare. Circulaţia intensă se va face pe două dintre laturile pieţei, care va fi de formă dreptunghiulară.

Palatul comunal va ocupa una din laturile mari ale pieţei şi prin grandioasa sa faţadă de 200 m lungime va fi punctul central şi dominant al pieţei. Această piaţă va fi mărginită de b-dul Brătianu care, atât la intrarea în piaţă, cât şi la ieşire, va avea o lărgime de 60 m. B-dul Universităţiei va avea 56 m lărgime, b-dul Carol în faţa ministerului de domenii 64 m, mai departe 40 m, apoi 24 m şi va intra în piaţa Rosetti.

Recunoaştem că în axa viitorului palat comunal nu am putut prevedea o largă arteră perspectivă din cauza clădirei şcoalei de arhitectură, totuşi în acest ax există o distanţă liberă de 200 m, ceea ce cred că este suficient.

Faţada ministerului de domenii spre această piaţă ar trebui refăcută, dându-i-se monumentalitatea necesară şi legată cu faţada spitalului Colţea. Clădirea spitalului Colţea va rămâne aşa cum este şi va servi pentru o altă administraţie publică în cazul în care spitalul ar fi deplasat spre periferie. Înspre strada Batişte s-ar putea plasa spre piaţă o clădire publică cu o faţadă monumentală.

Este evident că pentru realizarea acestei propuneri sunt necesare câteva exproprieri ; ele se vor face încetul cu încetul pe măsura mijloacelor disponibile, căci exproprierile absolut necesare pentru executarea palatului comunal sunt de minimă importanţă şi pot fi realizate imediat.

Proiectul d-lui arhitect Doicescu publicat de curând nu va putea fi adoptat deoarece are după părerea mea câteva defecte capitale : piaţa este traversată de arterele nord-sud şi este-vest chiar prin cele două axe, ceea ce este un inconvenient pentru staţionare ; biserica Colţei va rămâne în interiorul pieţei aşezată la întâmplare. Viitorul palat comunal de o formă curioasă, disimetrică, în unghiu, având două faţade spre piaţă de egală importanţă, este aşezat retras într-un colţ al pieţei şi nu are o poziţie dominantă pe piaţă.

Palatul comunal va fi aşezat strâmb faţă de axa bulevardului Brătianu, pe când în proiectul meu schimbarea de ax care se va face în punctul unde este aşezată azi statuia Brătianu, va fi imperceptibilă, ori în ce punct ne vom plasa.

În proiectul meu sunt indicate mai multe locuri pentru viitoarele monumente publice şi este evident că faţadele clădirilor viitoare vor fi în armonie ca stil şi ca înălţime cu arhitectura palatului comunal.

Cred că propunerea de mai sus studiată în detaliu şi pusă la punct, va putea fi realizată şi va contribui la îmbunătăţirea estetică a centrului Capitalei.

[Paul Smărăndescu, Universul, iulie 1931]

Academiei 4-6

Blocul se construieşte pe terenul rămas liber prin demolarea unei vechi construcţii parter, între calcanele a două imobile mai importante. Deşi amplasamentul şi gabaritul noii clădiri sunt riguros determinate de frontul străzii şi de calcanele vecine, a apărut totuşi necesitatea studierii în ansamblu a întregului cvartal cuprins între străzile Academiei, Doamnei, Bursei şi Gh. Asan.

Concluziile la care s-a ajuns au confirmat oportunitatea studiului şi au pus în evidenţă o serie de condiţii care trebuie avute în vedere la elaborarea proiectului. Soluţia de sistematizare a cvartalului, având mai mult caracterul unui program care va sta la baza continuării studiilor, propune crearea unei incinte cu blocuri de locuinţe, construirea unei săli de spectacole pe terenul ce se învecinează cu Ministerul Comerţului şi crearea unui spaţiu deschis pentru degajarea Băncii de Stat.

Încadrându-se în studiul de sistematizare, tratarea noului bloc a ţinut seama de necesitatea lărgirii străzii Academiei pentru a degaja circulaţia. Cum lărgirea străzii nu poate fi realizată, întrucât necesită un volum mare de demolări, s-a prevăzut la parterul blocului un portic care urmează a fi extins şi sub construcţiile existente învecinate.

S-a ţinut seama, de asemena, de racordarea noii clădiri cu înălţimile blocurilor vecine. Racordarea cu imobilul de colţ dinspre Piaţa Universităţii (clădirea O.N.T.) s-a considerat posibilă în ipoteza supraetajării acestei construcţii. Din studiile făcute, această supraetajare a apărut a fi necesară şi pentru viitoarea închidere a fronturilor în această regiune a pieţei.



La proiectare s-au avut în vedere, în afară de condiţiile cerute de amplasament, şi cele impuse de clădirile existente pentru realizarea unui front unitar sub aspect arhitectonic şi urbanistic. În acest scop, faţada încearcă să soluţioneze problema integrării construcţiei în arhitectura existentă a străzii. S-au prelungit pe faţada noii clădiri registrele cele mai importate ale construcţiilor învecinate, şi anume: registrul inferior al imobilului O.N.T., pentru parterul blocului, şi cel superior al imobilului din str. Academiei 2, pentru etajul 4.

Rezalitele din dreapta şi din stânga dau posibilitatea introducerii unor înălţimi de etaje diferite şi adaptării unei modenaturi mai stilizate. În acelaşi timp, rezalitul din dreapta marchează intrarea în curtea interioară şi formează o oprire pentru porticul care, până în acest punct, continuă arhitectura imobilului O.N.T.

Blocul cuprinde 5 etaje identice şi un al 6-lea retras mult pe 3 laturi pentru ca acesta să nu participe la compoziţia străzii. Blocul cuprinde în total 42 de apartamente, dintre care 10 de o cameră şi 32 de 2 camere. La parter se află 3 magazine, iar în subsol depozitele magazinelor, centrala termică, hidroforul, crematoriul şi boxe pentru locuinţe.

Vedere a str. Academiei spre bd. Elisabeta de la începutul secolului al XX-lea.
Cinema Lux în anii 1920, văzut din acelaşi punct, sub un unghi uşor diferit

Anunț imobiliar cu imobilul de pe Academiei 5, în 1936.


[Arh. M. Hornstein (autorul proiectului) în Arhitectura nr. 10-11, 1958]