Fundaţiile unui palat

Palatul Senatului s-a început după planurile contopite ale D-lor Arhitecţi (Ernest) Doneaud şi (Dimitrie) Maimarolu, cărora li s-a decernat premiul I Ex-aequo la concursul ce s-a ţinut în acest scop.

Lucrarea a fost întreruptă din cauza războiului şi până acum e lăsată în părăsire, deşi părţile deja construite valorează milioane.

[Arhitectura, 1924]

Monumentele publice ale Capitalei se caracterizează prin lipsa punerii lor în valoare, din punct de vedere urbanistic. Aproape nici unul nu are perspectivă, puține au spațiu liber în jurul lor spre a ușura circulația.

Palatul Poștei este un exemplu de asemenea lipsuri care se vor reliefa și mai mult când Palatul Senatului va fi complet gata, iar terenurile acum aproape neutilizate spre Dâmbovița vor fi acoperite cu construcțiuni înalte și înghesuite, cum se proiectează a se executa. Ameliorarea artistică s-ar putea face în acest colț cu sacrificii nu prea mari față de rezultatul permanent și deosebit ce s-ar obține, rezultat favorizat și de o diferență de nivel propice. În Fig. 5 dăm una din variatele propuneri de ceea ce s-ar putea face acolo acum.

[Cum să sistematizăm Bucureștiul - Cincinat Sfințescu - Arhiva pentru Știința si Reforma Socială, 1929]

În anul 1927, într-o fotografie aeriană a Bucureştilor, fundaţiile Palatului Senatului se dezvăluie la adevărata lor dimensiune.

În anul 1942, odată cu aniversarea unui an de la eliberarea Basarabiei, pe fundaţiile Palatului Senatului este ridicat din materiale uşoare un pavilion expoziţional. Câteva imagini realizate în acele zile de Willy Pragher au fost salvate prin grija Landesarchiv Baden-Württemberg, Staatsarchiv Freiburg.

Expoziţia "România în război" - dedicată în principal eliberării Basarabiei - era sincronă cu Expoziţia Dezrobirii Basarabiei din grădina publică a oraşului Chişinău şi va fi urmată la scurt timp de ridicarea Turnul Dezrobirii - desenat de arh. Octav Doicescu - , dar şi de expoziţia Bucovina Reîntregită de la Cernăuţi sau de Expoziţia Transnistriei, organizată într-un pavilion aflat pe locul unde va fi construit Teatrul Naţional peste aproape trei decenii.

Piaţa Senatului va căpăta un nou nume după instaurarea republicii.

Macheta Palatului Senatului.

Notă : Adrian a adăugat pe blogul său câteva materiale de arhivă valoroase referitoare la Piața Senatului.

1942, Expoziţia Transnistriei

Vineri 16 Octombrie, la orele 11 dimineaţa pe marele platou al pieţei Brătianu din Bucureşti s-a deschis - într-un cadru solemn - expoziţia Transnistriei, la care au participat d. vicepreşedinte al consiliului de miniştri prof. Mihai Antonescu, doamna Maria Mareşal Antonescu, membrii guvernului, ai corpului diplomatic, înalţii demnitari civili şi militari, membrii misiunii militare germane, reprezentanţii presei străine şi române şi un numeros grup de personalităţi din viaţa publică a ţării.




Expoziţia Transnistriei înfăţişează o dare de seamă a activităţii româneşti înfăptuită timp de un an de zile pe pământul transnistrian. E o sinceră şi sobră icoană a tot ceea ce a găsit distrus administraţia românească în Transnistria şi a refăcut; a stărilor sociale atât de nedrepte şi vătămătoare pentru fiinţa umană; a muncii de restabilire a ordinei, a comunicaţiilor şi a vieţii în general, într-o provincie devastată şi pustiită nu numai de război, dar şi de jaful şi distrugerile bolşevicilor, alungaţi de armatele biruitoare germane şi române.

D. profesor Mihai Antonescu, vicepreşedintele consiliului de miniştri a sosit la pavilionul expoziţiei Transnistriei la orele 11 dimineaţa şi-a fost întâmpinat la intrare de d. profesor Gheorghe Alexianu, guvernatorul Transnistriei care a prezentat pe funcţionarii superiori ai guvernământului.

În timp ce se făceau prezentările, corul învăţătorilor transnistrieni format din 400 de persoane a intonat „Pe-al nostru steag e scris unire”. În hall-ul expoziţiei - frumos pavoazat cu drapele române, germane şi italiene şi cu chipurile Majestăţii Sale Regelui Mihai, al Mareşalului Conducător Ion Antonescu, al Fuehrerului Adolf Hitler şi al Ducelui Mussolini - aşteptau membrii guvernului, ai corpului diplomatic şi reprezentanţii autorităţilor civile şi militare.

Apoi un sobor de preoţi a oficiat o slujbă religioasă. S-au ridicat rugăciuni la cer pentru sănătatea Majestăţii Sale Regelui, a Majestăţii Sale Reginei Mame, pentru Mareşalul Conducător şi Desrobitor de ţară şi pentru slava oştilor biruitoare române şi aliate.

După terminarea serviciului religios, d. prof. Gh. Alexianu guvernatorul Transnistriei, adresându-se d-lui vicepreşedinte al Consiliului şi înalţilor demnitari prezenţi, a rostit următoarea cuvântare.

[...]



D. prof. Mihai Antonescu, vicepreşedintele Consiliului de miniştri, a rostit apoi cuvântul de deschidere a expoziţiei:

Expoziţia aceasta este mărturia vie că războiul din răsărit nu este numai o faptă militară pentru prăbuşirea armatei care ameninţa Europa, ci este o faptă constructivă de civilizaţie pentru apărarea instituţiilor fundamentale ale Continentului şi ale Neamului nostru.

Azi, această Expoziţie mărturiseşte că alături de brava noastră Armată, care a ştiut să răspundă demn chemării de luptător pentru civilizaţia Europei, a lui Adolf Hitler, administraţia românească, conştientă de destinul nostru, a adus fapta ei ziditoare, mărturisind prin actele sale că Neamul Românesc ştie să ducă fapta muncii la înălţimea jertfei sângelui.

La deschiderea acestei expoziţii, mărturisesc:

Regelui nostru credinţă;
Mareşalului desrobirii, recunoştinţa noastră;
Armatei noastre brave, mândria de Români, iar
Guvernatorului Transnistriei, funcţionarilor şi tuturor acelora care au slujit datoria românească pe aceste pământuri mulţumirea Guvernului Ţării.

Expoziţia Transnistriei este deschisă.




D. prof. Mihai Antonescu, vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, doamna Maria Mareşal Antonescu, precum şi membrii guvernului, ai corpului diplomatic şi înalţii demnitari au vizitat apoi expoziţia, unde d. prof. Gh. Alexianu, Guvernatorul Transnistriei a dat explicaţiuni.

Expoziţia conţine: sectorul agriculturii (cu secţiunea moto-mecanizată), sectorul industriei, precum şi un centru de desfacere a produselor din Transnistria.


Panoul decorativ din stânga pavilionului Expoziţiei Transnistriei, reprezentându-l pe Duca-Vodă, domnitor al Moldovei, Munteniei, dar şi hatman al Ucrainei (incluzând Transnistria) - cu reşedinţa la Nemirova. Duca-Vodă este invocat aici spre a sprijini efortul propagadandistic de sprijin pentru acţiunile Guvernământului românesc din Transnistria.


Panoul decorativ din dreapta pavilionului Expoziţiei Transnistriei, reprezentându-l pe Sf. Gheorghe, apărător al creştinismului, invocat aici ca ocrotitor al Armatei în asediul asupra Odesei din anul 1941. În Odesa a fost stabilită reşedinţa Guvernământului Transnistriei.



[Fotografiile cu pavilionul Expoziţiei sunt realizate de Willy Pragher şi sunt preluate din colecţiile Landesarchiv Baden-Württemberg prin intermediul forumului acesta.]

Cadru cu pavilionul Expoziţiei Transnistriei de după minutul 2:39 din filmul numit Bukarest 1941, deşi expoziţia a fost inaugurată în 1942.

World War 2, red army troops enter bucharest in august 1944 (Getty Images)

Credit: Sovfoto / Contributor - Date created : January 02, 1944 - Editorial # : 170982603

Transnistria, 1942

Textele sunt preluate din publicaţia Transnistria şi reflectă spiritul vremii în anul 1942. Acest articol este doar un prolog.

Concursul

Art. 1 - Ministerul Lucrărilor Publice şi al Comunicaţiilor instituie un concurs public între arhitecţii diplomaţi din România, făcând parte din Colegiul Arhitecţilor, având ca scop: sistematizarea întregului teren rămas actualmente liber în faţa Palatului Regal - între Athénée Palace - clădirea Soc. "Generala" şi spre Est cât va fi necesar.

Se va studia intrarea tuturor arterelor ce dau în acest spaţiu şi în special traseul străzii Ştirbey Vodă, între str. Luterană şi calea Victoriei, cum şi deschiderea perspectivei Palatului către Cişmigiu şi legarea căii Victoriei prin artere largi cu Cişmigiul.

Art. 2 - În cadrul acestei sistematizări se va amenaja în faţa Palatului Regal o piaţă festivă, bine proporţionată faţă de volumul şi dimensiunile acestui palat, piaţă care va putea servi şi pentru desfăşurări de cortegii, ca piaţă de arme şi ceremonii şi în acelaşi timp, - ca un cadru arhitectural - Palatului Regal.

Art. 3 - Proiectul de sistematizare ce se scoate la concurs va ţine seama de cadrul datelor existente şi a desideratelor următoare:

a) Date existente:

1. Clădirea Palatului Regal va fi respectată, astfel cum se arată în planul ce se dă.
2. Clădirea Fundaţiei Regale "Regele Carol I", poate fi păstrată, eventual transformată, sau chiar suprimată. În acest din urmă caz, se va rezerva în cadrul acestei pieţe terenul necesar pentru o viitoare Fundaţie, având o suprafaţă circa de două ori mai mare ca actuala, la parter.
3. Clădirea Ministerului Internelor, clădirea Atheneului Român şi biserica Creţulescu, vor fi respectate.

b) Desiderate:

1. Obţinerea unui cadru optim pentru punerea în valoare a Palatului Regal, considerat ca element dominant, atât din punct de vedere plastic, cât şi ca simbol.
2. Rezolvarea problemei circulaţiei în acest spaţiu, precum şi al întregului cartier cuprins între Piaţa Teatrului Naţional - Biserica Albă - b-dul Brătianu şi Cişmigiu.
3. Punerea în valoare pe cât posibil a terenului, a cărui sistematizare se proiectează, pentru a se recupera parte din sumele necesare realizării.

Art. 4 - Soluţionarea, ce se va propune de fiecare concurent, va ţine seamă de clădirile arătate la art. 3, alin. a, iar în ceea ce priveşte celelalte clădiri particulare cuprinse în acest spaţiu, se lasă libertatea ca acestea să fie conservate, modificate sau dărâmate, spre rezolvarea favorabilă a problemei şi ţinând seama că orice sacrificiu să fie în raport direct cu avantajul dobândit.

Art. 5 - Imobilele ce vor fi proiectate în acest spaţiu, pot fi prevăzute cu portice de circulaţie şi prăvălii, la parter, în total sau în parte.

Art. 6 - Proiectul va stabili locul cel mai nimerit pentru actuala statuie a Regelui Carol I.

Art. 7 - Concurenţii vor studia şi împrejurimile Palatului Regal, spre această piaţă, având libertatea de a face eventual rectificări.

Art. 8 - Concurenţii au posibilitatea de a prevede scoborârea nivelului pieţii actuale, nivelul terenului şi căii Victoriei din faţa Palatului regal, până la maximum doi metri, astfel cum se arată în planul anexat. Se va da deosebită atenţie studiului racordărilor între piaţa coborâtă şi actualele străzi.

[...]

Art. 17 - Proiectele premiate şi menţionate rămân proprietatea ministerului, care îşi rezervă dreptul de a le utiliza cum va crede de cuviinţă pentru interesele oraşului, fără drept de autor pentru laureat, în ceea ce priveşte clădirile şi în general toate clădirile ce se vor executa.

[...]

[Monitorul Oficial (Partea I) Nr. 217 din 17 Septemvrie 1942, p. 32 / 7722 ]

Despre Piaţa Palatului Regal

Piaţa Palatului Regal din Bucureşti, aproape nu a fost de fapt discutată până acum. Unele păreri au început să fie publicate. Sunt şi multe încă nepublicate. Proiecte de asemenea au existat, şi sigur se vor mai face pentru "stabilizarea" acestei pieţe. Reproducem, din "Gazeta Municipală", aprilie 1942, articolul d-lui Prof. I. Traianescu:


La expoziţia "Tinerimii Artistice" din sala Dalles se află expusă macheta Palatului Regal, prezentată de dl. prof. arh. N. Nenciulescu. Felul cum a rezolvat d-sa această dificilă problemă de urbanistică a Capitalei, merită să fie relevat şi discutat sub raportul criticii obiective.

Această chestiune a fost şi este încă obiectul preocupărilor Primăriei Capitalei. Serviciul de sistematizare al Municipiului a studiat şi expus mai multe variante, din care aceea prin care se proiecta o mare piaţă pe întregul front al faţadei Palatului Regal, cuprinzând şi cele două aripi prelungite pe traseul sinuos al Căii Victoriei, se pare că a şi început să fie realizată.

În vederea înfăptuirii acestei soluţii, s-a efectuat dărâmarea clădirilor ce încadrau vechea piaţă a Palatului Regal, şi a rămas încă la locul său palatul Fundaţiei Universitare "Carol I", până la construirea unui nou local.



Vechea piaţă a Palatului Regal era opera urbanistică a arhitectului francez Paul Gottereau, autorul clădirii Fundaţiei "Carol I". A dat faţadei o curbură concavă pentru ca să mărească importanţa acestei pieţe, la concepţia căreia a respectat principiul clasic, după care s-au realizat toate pieţele monumentale din epoca Renaşterii şi epoca modernă: ca piaţa să fie complet încadrată de clădiri în proporţie cu dimensiunile ei şi dacă se poate să aibă acelaşi caracter arhitectural.

Cele patru mari clădiri care încadrau vechea piaţă satisfăceau acest principiu, iar Palatul Regal apărea în proporţii favorabile, ba chiar monumentale, cu toată diferenţa de nivel faţă de Calea Victoriei, fiind mai jos, în defavoarea proporţiei de înălţime.




Examinând macheta d-lui arh. Nenciulescu se poate constata că d-sa a respectat acest principiu prin crearea a trei pieţe pe marele spaţiu rezultat din dărâmarea clădirilor din faţa Palatului Regal în vederea marii pieţe proiectate de primăria Municipiului. O piaţă unică ar fi prea vastă, ca să cuprindă întregul front al Palatului Regal şi n-ar avea o încadrare proporţională cu întinderea ei.

Într-adevăr, clădirile existente care ar încadra această piaţă adică: Athenee Palace, Atheneul Român, Ministerul de Interne în construcţie şi noul palat al Fundaţiei Universitare "Carol I" ce se va aşeza în axa Palatului Regal, ca şi colţul rămas liber în prelungirea imobilului Generala, sunt clădiri cu forme şi proporţii disparate şi prea joase pentru o piaţă de mari dimensiuni, în vastitatea căreia Palatul Regal ar pierde mult din monumentalitate.

Acest inconvenient urbanistic s-ar înlătura prin crearea celor trei pieţe dintre care cea de la mijloc ar pune în valoare Palatul Regal, iar celelalte două mai mici, Atheneul Român şi Ministerul de Interne, prin crearea unor corpuri de clădiri intermediare în proporţie cu ansamblul general.

Aceste trei pieţe sunt larg deschise spre Calea Victoriei, fiind încadrate prin corpul central al Palatului Regal şi prin cele două aripi prelungite pe traseul sinuos al Căii Victoriei. Piaţa centrală Regele Carol I va fi decorată cu statuia actuală, fie în aceeaşi poziţie deplasată spre mijlocul pieţei, fie aşezată în grădina palatului, cu faţa spre piaţă.

Cele două corpuri de clădiri intermediare, create pentru încadrarea celor două pieţe, mai prezintă şi avatajul edilitar de a da posibilitatea utilizării unui teren preţios din centrul oraşului, cum şi unul economic de a se folosi parterul acestor clădiri şi chiar al viitoarei fundaţii universitare ca magazine, ceea ce ar contribui la animarea celor trei pieţe.

[Cincinat Sfinţescu în revista Urbanismul, 1942]

În jurul pieţei Palatului Regal

Calea Victoriei, în faţa Palatului Regal, nu este în linie dreaptă. Alinierea formează un unghi de 151° deschis spre Palat. Această situaţie micşorează caracterul monumental al Palatului şi împiedică vederea de ansamblu.

S-au făcut propuneri şi schiţe de amatori şi arhitecţi şi se vor mai face, dar problema este grea şi soluţiile foarte reduse. La rândul nostru, prezentăm acest proiect sub formă de machetă la scara de 0,005 mm pentru "O mare piaţă publică" studiată în funcţiune de imensa construcţie a Palatului Regal.



Caracteristicile acestui proiect sunt următoarele:

1. Preocuparea permanentă de a micşora impresia de ieşire din aliniere a aripilor Palatului, prin perspectiva şi spaţiul pieţei proiectate, care atrage şi dirijează privirea către piaţă.

2. Aşezarea în faţa Palatului Regal a Fundaţiei "Regele Carol I" la distanţa stabilită de proiect, permiţând, pe de o parte, vederea completă şi bine încadrată a Palatului Regal, iar pe de altă parte, limitând piaţa însăşi. Fără această limitare, piaţa ar deveni o stradă largă, cu rezultate inferioare pentru Palatul Regal, căci Bd. Brătianu are un nivel prea ridicat faţă de Calea Victoriei.

3. Statul să poată construi o parte din instituţiile sale (Preşedinţia Consiliului de Miniştri, Ministerul Aerului şi Marinei, Pinacoteca etc.) sau Municipiul să parceleze şi să vândă cu obligaţia unei faţade unitare, oferită gratuit pentru instituţii de înaltă cultură, industrie, comerţ, bănci etc., având la parter, sub arcade magazine de mare lux, constituind o decoraţie şi o sursă de venituri.

4. Arhitectura pieţei trebuie să fie de aceeaşi natură monumentală cu aceea a Palatului Regal, adică impunătoare, unitară, simplă şi liniştită, tinzând prin aceste caractere spre perpetuitate, ca şi Palatul Regal.

5. Aşezarea unei pieţe în faţa Palatului Regal este absolut necesară, pentru motive de estetică, de cultură şi de prestigiu naţional.

Toate palatele, de orice natură, sunt aşezate pe mari pieţe publice şi nu putem îndruma opinia generală decât pe această cale.


[Arh. Prof. N. Nenciulescu în revista Arhitectura 1942]