Noul local al Centralei a 2-a Telefonică

Pe noul Bulevard Dacia, în spatele Parcului Ioanid, se află noul local al Centralei a II-a telefonică (automat). Construcţia acoperă 120 metri pătraţi având două subsoluri, parter şi patru etaje. Va cuprinde o sucursală a Poştei Centrale, adică un hall mare la Parter, cu ghişeuri pentru public, serviciul de poştă, telegraf, mesagerii şi telefon. Centrala a II-a automată va avea 3-4.000 numere noi telefonice, locuinţe pentru funcţionari şi serviciile auxiliare. Clădirea are o înălţime de peste 20 metri, toată în beton armat.

Faţadele sunt în stil neo-românesc, în piatră artificială, iar acoperişul cu ţiglă.

Proiectele dunt făcute de architectul V. G. Ştefănescu, iar construcţia este executată de D-nii Ingineri Aurel Ioanovici şi Moccia. Prin martie 1925, clădirea va fi complect gata şi prevăzută cu cele mai noi instalaţiuni.

Costul clădirii va fi de circa 30 milioane ; iar cu instalaţiile telefonice se urcă la circa 100 milioane.

În curând, se va clădi încă o centrală telefonică în cartierul Popa Tatu, astfel că în 2-3 ani Capitalava fi servită de 3 sectoare mari telefonice şi astfel se va rezolva chestiunea posturilor telefonice la înălţimea oraşelor din Occident.

[Ilustraţia, 1925]

P.S.1. Îi provoc pe Lucian Vasile şi Raiden la un răspuns din seria "atunci şi acum"!

P.S.2. Adrian ne-a povestit mai multe despre rampa de gunoi în locul căreia s-a desenat Piaţa Spaniei, aflată în proximitatea centralei telefonice Dacia.

Institutul din Dealul Spirii

Pe de o parte, pierderile simţitoare din timpul războiului, pe de alta, lupta pentru consolidarea poporului nostru întregit în hotarul României Mari, impunând forţe extraordinare, au determinat, în sfârşit, publicul şi oficialitatea să caute şi în exerciţiile corporale, plusul de energie necesară dominărei grelelor condiţiuni de viaţă de azi.

Prima măsură, obligatorie, era asigurarea pregătirei specialiştilor, cari, prin cunoştinţele lor teoretice şi practice, să asigure atingerea scopului propus. Se cere deci : oameni conştienţi de greaua lor misiune, cunoscători desăvârşiţi ai organismului românesc ca structură şi mod de funcţionare, practicanţi identificaţi cu regulele de antrenament la orice vârstă şi higienişti convinşi, exemple bune pentru toţi cari ar veni în contact cu ei.



Această concepţie, susţinută cu perseverenţă de A.S.R. Principele Carol, şi-a găsit concretizarea formală în Legea pentru Educaţia Fizică, publicată în Monitorul Oficial nr. 59 din 16 Iunie 1923. Prin această lege Oficiul Naţional de Educaţie Fizică iea fiinţă ca instituţie de Stat, dependinte de Ministerul Instrucţiei Publice, având relaţiuni administrative cu Ministerul de Răsboi, cu Ministerul Sănătăţei şi Ocrotirilor Sociale. Oficiul naţional de educaţie fizică este condus de un comitet compus din delegaţi ai ministerelor menţionate şi prezidat de A.S.R. Principele Carol.

Fondurile băneşti ale O.N.E.F. se compun din : subvenţiile ministerelor, subvenţiile particulare, donaţiuni şi legate, venituri afectate prin legi speciale, veniturile localurilor şi terenurilor cedate de Stat Oficiului, veniturile provenite din taxele plătite de elevii institutului şi orice alte venituri.



Pentru pregătire profesorilor, instructorilor şi maeştrilor Oficiul are un Institut Naţional de Educaţie Fizică (în Dealul Spirei, strada Maior Ene), instituţie cu caracter universitar - care are două categorii de elevi :

a) Studenţi şi studente, absolvenţi de liceu, care urmează 4 ani cursurile institutului, fiind interni şi având întreaga întreţinere gratuită. Aceştia urmează cursurile de bază (anatomia, fiziologia, higiena şi patologia) la facultatea de medicină, iar celelalte noţiuni teoretice şi aplicaţiunile practice şi le capătă la Institut. Numărul lor este limitat la maximum 20 de fiecare an de studii. Astăzi institutul are secţia civilă, în care sunt 39 de studenţi în cei 3 ani de studii şi 27 de studente în cei 2 ani de studii. Absolvenţii şi absolventele acestei secţii obţin titlul de licenţiat în educaţia fizică, cu care titlu ocupă catedră în liceele statului.



b) Secţia militară, ofiţerii şi subofiţerii activi cam 40 din fiecare (total 80) şi cari urmează un an, cursurile, numai în institut. După terminarea anului aceşti ofiţeri şi subofiţeri se repartizează şcolilor pregătitoare de ofiţeri şi subofiţeri de toate armele, şi la corpurile de trupă pentru a pune în practică cele învăţate în institut.

Treptat, pe măsura întregirii instalaţiunilor, institutul naţional de educaţie fizică va organiza cursuri complimentare pentru maeştrii de gimnastică, instructorii militari de educaţie fizică şi oricine ar dori să se specializeze în această direcţie. În deosebi pentru medici se va organiza un curs de gimnastică medicală.



Pentru identificarea, deplină, cu mişcarea sub toate formele ei folositoare individului şi societăţii, institutul organizează, în fiecare iarnă, pentru elevii săi şi pentru amatori cursuri de Ski (o lună) şi alpinism în munţi ; iar vara cursuri de înnot la Dunăre, Marea Neagră şi în alte părţi.

Pentru înlesnirea practicei pedagogice a elevilor săi, şi generalizarea educaţiei fizice în massa tineretului nostru, inclusiv pentru acei între 18-21 ani, cari cad în prevederile legei pentru pregătirea preregimentară, institutul naţional de educaţie fizică lucrează, cu mare râvnă, la crearea unei vaste arene cu piscină, tribune, vestiare şi săli obişnuite la asemenea cazuri, chiar pe terenul cedat institutului de către ministerul de răsboiu.

Arena aceasta, ireproşabilă ca execuţie technică, având o capacitate de 1.000 exercitanţi pe oră, s-a îmjghebat, până acum, graţie, în parte, donaţiunilor în bani şi materii prime, făcute de o serie de instituţiuni şi întreprinderi industriale şi economice, publice şi private, - iar în parte datorită sprijinului larg ocrotitor al Băncei Naţionale, care n-a pregetat să contribue cât mai mult la sporirea celui mai sigur tezaur naţional : sănătatea şi energia cetăţenilor de azi şi de mâine.

Proporţiile în care se lucrează această sursă de energie şi de viaţă cavalerească, necesită însă sume mari, căci aci totul este de creat şi ceeace trebuia repartizat pe 50 de ani în urmă - se găseşte comprimat azi în planul întocmit cu mult talent de arhitectul Cezar Popovitz, din Viena (autor şi al proiectului Spitalului Elias la mijlocul anilor 1930, proiect care a fost însă semnat de arh. Radu Dudescu, ca urmare a reglementărilor care protejau interesele arhitecţilor români, n.n.).



Oficiul mai are şi misiunea de a populariza cunoştinţele şi experienţa căştigate în institut şi de a asigura aplicarea lor, în întreaga ţară, în cât mai bune condiţiuni.

În acest scop, Oficiul îşi organizează, succesiv, serviciile : serviciul propagandei prin îngrijirea căruia publică un Buletin al educaţiei Fizice, organ oficial, apare lunar şi se procură direct dela O.N.E.F., în care se găsesc publicate, pe lângă toate dispoziţiunile legale, privitoare la această problemă şi articole ştiinţifice, practice, necesare conducătorilor tineretului din şcoli şi armată, şi cari vor găsi norme şi amănunte de organizare şi aplicare practică a educaţiei prin mişcare.

Serviciul propagandei se mai ocupă cu organizarea societăţilor de gimnastică, sport şi tir, a conferinţelor, demnstraţiunilor practice etc. Şi tot acest serviciu păstrează contactul cu organizaţiile similare străine.

Pentru asigurarea aplicărei educaţiei fizice, Oficiul dispune, în majoritatea comunelor urbane şi rurale, de terenuri anume rezervate de către Stat, comune şi judeţe, pentru educaţia fizică şi pentru tir.

Cu facerea instalaţiilor pe aceste terenuri se ocupă serviciul tehnic, iar pentru administrarea terenurilor este serviciul economic, acesta din urmă mai are în plus şi rolul de a asigura procurarea de venituri prin care să se poată grăbi organizarea materială strict necesară a Oficiului.



În acest scop s-au tipărit şi plasat, prin public, cărămizi a 5 lei şi s-a înfiinţat o secţie de articole sportive cari se găsesc de vânzare la sediul Oficiului în strada Maior Ene (Cazarma Cuza) pe preţuri foarte convenabile.

În afară de educaţia fizică propriu zisă, oficiul mai are însă şi obligaţiunea organizărei pregătirei preregimentare a tineretului între 18-21 ani, care, conform legei de organizare a armatei, este la dispoziţia ministerului de războiu. Proectul pentru modul de aplicare a acestei idei care ar atrage după sine, reducerea serviciului militar activ, s-a întocmit de către marele stat major şi supus ministerului de răsboiu, fiind prevăzut în noile texte de legi ce urmează a fi prezentate parlamentului. Însemnătatea covârşitoare pe care adoptarea acestei măsuri ar avea-o în viaţa poporului nostru justifică de altfel şi graba cu care ministerul de răsboiu caută să rezolve cât mai curând această chestiune.



Prin oficiul naţional de educaţie fizică, A.S. Regală, Principele Moştenitor, alături de guvernul ţării, au realizat o operă pozitivă, de primul rang, iar fiecare cetăţean în parte va găsi astfel prilejul regenerării prin mişcare în aer liber sau în localuri higienice, sustrăgându-se dela atâtea rele şi grupându-se mai tare în jurul ideii de Patrie.

[Ilustraţia, februarie 1925]

Întâiul Stadion

Către începutul lunii Mai anul acesta se va deschide publicului românesc, iubitor al marilor şi frumoaselor întâlniri sportive, porţile celui dintâi Stadion al ţării noastre! Inaugurarea publică - va fi făcută cu prilejul mult aşteptatei întâlniri a atleţilor români şi francezi pentru o partidă de Rugby.



Echipa reprezentativă alcătuită din cei mai buni mânuitori români ai balonului-oval va sărbători astfel vizita rugbymenilor Franţei într-un cadru demn de prima lor întâlnire de-acum şapte ani, cu prilejul Jocurilor Militare Interaliate. Şi, dacă victoria jocului ocazional va rămâne probabil oaspeţilor - cum e şi firesc - ; învingătorii vor avea să recunoască însă a lor noştri o şi mai frumoasă victorie aceia a luptei dusă atâţia ani de zile pentru înfăptuirea unui Stadion complectamente modern, techniceşte construit şi admirabil aşezat.



Ce este arena Stadionului Institutului naţional de educaţie fizică?

O vor spune desigur atleţii străini, oaspeţi ai României, - odată întorşi la ei acasă ; o vor simţi, laolaltă cu ei, şi atleţii noştri în senzaţiile acelei lupte dată propagandei oastre sportive după toate datinele luptelor între viteji - aşa cum Domnitorii - Eroi ai Neamului nostru ştiau odinioară făuri, cu oaste mică dar la loc prielnic, izbânzi care aveau să profite întregii omeniri ; - o vor afla însăşi miile de privitori rânduiţi pe coama ocrotitoare a frumoasei arene atunci când în toiul luptei celor patruzecişipatru de atleţi, tari pe puterea rassei lor, vor învăţa în sfârşit că Victoria nu sălăşluieşte decât acolo unde se află drept-credincioşi ce ştiu să-i dureze temple demne de fala şi de mândria ei!



Noi "cei ce n-am văzut şi am crezut" vom aştepta smeriţi ceasul când, de laturile ospitalierei porţi strămoşeşti, vom primi cu mănunchiuri de flori pe braţe, în incinta noului templu al tineretului naţiunei noastre, pe acei nenumăraţi din gloata consângenilor noştri care vor vedea şi tot nu le va veni să creadă.

[George Costescu în Buletinul Educaţiei Fizice, martie-aprilie 1926]

În prima fotografie, în stânga : Şcoala de Ofiţeri de Infanterie nr. 1 de lângă cazarma Cuza-Vodă, amplasată pe colina pe pantele căreia vor fi amenajate primele tribune ale stadionului. Imobilul acestei școli din strada Izvor nr. 137 va adăposti Muzeul Militar, după demolarea Palatului Artelor din Parcul Carol.

În a doua fotografie, în stânga : clădirile Fabricii de bere Carol H. Oppler.