Pasajul din Piaţa Nicolae Bălcescu

Azi dimineaţă, la ora 11, în prezenţa tovarăşului Dumitru Popa, primarul general al Capitalei, a fost dat în folosinţă pasajul subteran pentru pietoni din Piaţa Nicolae Bălcescu. Cuvântul inaugural a fost rostit de tovarăşul Dumitru Popa.

Arhitectonica pasajului este desăvârşită, demnă de toată lauda. Lucrarea a presupus un uriaş volum de muncă. Este impresionantă şi eleganţa pasajului placat cu travertin, ceramică, gresie şi iluminat feeric cu lămpi fluorescente şi firme luminoase.

Lucrarea are laturile de 50 pe 50 de metri şi o înălţime de 2,80 metri. Accesul se realizează prin patru intrări, prevăzute fiecare cu câte două scări fixe şi una rulantă, în ambele sensuri. De asemenea, a fost construită o galerie de legătură cu marele parcaj subteran auto (ale cărui lucrări urmează a fi încheiate, în curând).

Structura de rezistenţă a fost realizată pentru a corespunde unor maxime solicitări. Ea constă dintr-o dală cu grinzi de beton armat monolit, sprijinită pe puternici stâlpi - tot din beton armat - cu un diametru de 70 cm. Centrul dalei este susţinut pe un zid rezistent, în care sunt înglobate galeria edilitară (unde au fost amplasate diferitele canale şi conducte) şi galeria de ventilaţie. De jur-împrejurul pasajului s-a realizat şi una din primele galerii edilitare - un tunel comun în care IDEB, ITB şi ICAB au introdus reţelele respective. A fost modificat, pe o distanţă de 600 m, un canal colector înalt de 3 m şi lat de 2 m.

Pasajul din Piaţa Nicolae Bălcescu este singurul, de până acum, prevăzut cu spaţii comerciale de uz curent. O suprafaţă de 850 mp va cuprinde : galanterie, răcoritoare, tutungerie, Loto-pronosport, lustragerie, farmacie. În partea centrală - sub fântâna arteziană care va fi realizată la suprafaţă - se va afla un bufet-bar cu 120 de locuri.

De la sine înţeles, şi finisajului i s-a acordat atenţia cuvenită. materialele sunt astfel alese încât să creeze o ambianţă plăcută, fiind în acelaşi timp specifice fiecărui spaţiu comercial. Pereţii despărţitori au fost prevăzuţi din panouri de sticlă fixate pe rame metalice. Pardoselile sunt placate cu plăcuţe de gresie. Pereţii interiori sunt placaţi cu travertin de Borsec, iar la spaţiile comerciale - cu ceramică. Rampele de acces au pereţii acoperiţi cu ceramică de Bratca, smălţuită.

[Informaţia Bucureştilor, aprilie 1971]

Pasajul N. Bălcescu, în construcție în anul 1970

În aceeaşi perioadă cu realizarea pasajului pietonal s-au desfăşurat lucrările de refacere a corpului central al Universităţii, avariate grav în timpul bombardamentelor aliate din aprilie 1944. În urma reconstrucţiei acestui corp de clădire, frontonul principal monumental a fost lipsit de sculpturile realizate de Karl Storck sau sub coordonarea acestuia.

Virgil Niţulescu - Nr. 36

La începutul anilor 1960, când a proiectat şi realizat blocul de locuinţe din Bd. Bălcescu nr. 36, vizavi de blocul Malaxa al lui Horia Creangă, pe care l-a realizat în respectul discret al acestei arhitecturi, [Virgil Niţulescu n.n.] a stârnit o controversă în IPB.


Imobilul Malaxa-Burileanu al lui Horia Creangă, de pe bulevardul Bălcescu, exemplu de referinţă pentru estetica sa modernistă, de inspiraţie Corbusier-iană.

Pentru unii arhitecţi, de toate generaţiile, arhitectura avangardei anilor 1930 de pe bulevardul Bălcescu era un punct de înnoire şi Virgil era convins de importanţa manifestă a acestui moment de arhitectură, pe care ţinea să îl respecte, urmărind cornişa, rigoarea nivelurilor şi a parterului comercial, în afară de benzile continue ale ferestrelor. O reverenţă la 30 de ani distanţă, care evident că marca în continuare şi unifica stilistic frontul construit.


Imobilul lui Ion Boceanu, primul din stânga fotografiei, în prim-plan, la sud de parcela cu nr. 36


Imobilul cu cofetăria Scala, realizat de Em. Nădejde, care se va învecina la sud cu calcanul clădirii Nr. 36. Va dispărea în mod dramatic în timpul cutremurului din 4 martie 1977. (Foto de Willy Prager)

Propunerea sa nu numai că nu a fost înţeleasă, dar a provocat o reacţiune. Deşi a cerut să i se încredinţeze şi completarea plombelor de pe bulevard, să continue în acelaşi fel, i s-a refuzat această cerere. Mai mult, ceea ce a urmat a fost o proliferare a unor stilistici retro, cu pile verticale (blocul Eva), cu registre şi profilaturi (Dalles, Piaţa Romană) şi în continuare altele.

Discontinuitate a frontului construit pe bulevardul Bălcescu, la 1956, unde va fi ridicat imobilul Nr. 36

Unificarea fronturilor construite, propusă de Niţulescu, a fost inversată, introducându-se o varietate nedefinită, confuză, nu prin contraste clare. Cum ar fi de pildă peretele cortină şi astăzi prezent în postmodernitate. Micile exerciţii pe faţada construcţiilor de pe bulevardul Bălcescu au readus acel eclectism, de care am mai vorbit, cu care este gratificat Bucureştiul şi care nu este un semn de coerenţă.


Nr. 36 în construcţie, în anul de graţie 1959 - în care s-a definit primul plan de sistematizare majoră a Bucureştilor socialişti

Că lucrul acesta nu a fost sesizat de conducerea IPB [Institutul Proiect Bucureşti n.n.], politico-administrativă, cum putea fi o instituţie în regim centralizat, nu ar fi fost de mirare. Dar reacţia a fost sprijinită de arhitecţi cu influenţă şi statură profesională, cum ar fi fost de pildă Octav Doicescu sau Nic. Nedelescu. Dimpotrivă, Doicescu a reacţionat nu numai antagonic demersului, el a devenit un contestatar al persoanei lui Niţulescu. Din antipatie personală sau din joc politic. În orice caz, din lipsă de generozitate. Nu o dată, în public, l-a provocat şi ironizat, spre deliciul galeriei de emuli care-l curtau în extaz pe "il professore".


Nr. 36 în anii 1960, imediat după ridicarea sa. Primul din dreapta, în prim-plan.


Nr. 36 (primul din stânga) în anii 1970, după edificarea Hotelului Intercontinental. La concursul din 1946, pentru Opera Română, ce trebuia realizată pe amplasamentul actual al TNB, Virgil Niţulescu a obţinut premiul I "ex-aequo".


[Textul face parte din lucrarea lui Ion Mircea Enescu, "Arhitect sub comunism", Bucureşti, Paideia 2006, pp.324-325]