Un nou cvartal de locuinţe în Bucureşti

Construirea cvartalului pe care îl prezentăm a început în anul 1954. Acest cvartal va cuprinde în final cca. 1.500 de apartamente şi se va dezvolta în mai multe etape, până în anul 1962.

Terenul pe care se vor realiza construcţiile este, în general, liber, şi s-a putut construi până în prezent fără a fi necesare demolări. Pentru etapele următoare (1958-1962), demolările vor fi de minimă importanţă.

Suprafaţa construită reprezintă 22% din suprafaţa terenului afectat, iar densitatea este de 420 de locuitori la hectar.

Din studiul planului de sistematizare locală s-a ajuns la concluzia că soluţia cea mai justă este aceea în care blocurile de locuinţe sunt aşezate periferic, creîndu-se astfel fronturi lungi de faţade, cu variaţii de volume prin construirea de blocuri cu un număr variabil de etaje.

Prin construirea periferică a blocurilor de locuinţe s-au creat în interiorul cvartalului curţi largi care permit amenajarea de spaţii verzi dotate cu jocuri de apă (fântâni arteziene şi oglinzi de apă), solarii şi locuri de joc pentru copii, terenuri de sport, locuri de odihnă şi recreaţie, chioşcuri, partere de flori etc.

În prima etapă (1953-1957) s-a căutat a se proiecta numai blocuri de colţ, aceasta în detrimentul planului, care conţinea unele spaţii prea mari, fără necesitate funcţională. În etapa următoare (1956-1958) s-a renunţat la acest tip de blocuri, folosindu-se numai tipul de blocuri liniare.

Pentru a se da posibilitatea aprovizionării locatarilor cu cele necesare gospodăriei, în lucrările etapei a doua s-a prevăzut la parterul blocului central, cu patru etaje, un grup de şapte magazine ce vor fi date în folosinţă la începutul anului 1958. Astfel au fost prevăzute : un magazin alimentar, unul de textile, unul cu obiecte de menaj, un magazin de carne, altul de zarzavaturi şi fructe, un magazin de lapte şi pâine şi o tutungerie, toate dotate cu anexele şi depozitele necesare.

În ceea ce priveşte plastica, s-a căutat să se realizeze o arhitectură adecvată pentru locuinţe, apropiată de om, caldă şi lipsită de oficialitate, cu elemente arhitecturale simple, luate din arhitectura românească, cu accente şi decroşuri uşoare care să rupă monotonia frontului destul de lung al faţadelor.

Accentele de faţadă folosite la blocurile din etapa I, care par puţin cam încărcate, au fost simplificate la blocurile din etapa a II-a. Totuşi, aceste accente nu au dus la o scumpire a lucrărilor, valoarea tuturor finisajelor exterioare nedepăşind 8% din valoarea lucrărilor de construcţii.

În stabilirea plasticii faţadelor s-a avut în vedere faptul că în zona respectivă nu existau lucrări de importanţă deosebită, care să fi impus o anumită arhitectură, şi faptul că aceste lucrări vor constitui sâmburele unui nou cartier ce se va dezvolta aici ; în consecinţă, aceste blocuri trebuie să aibă o arhitectură care să impună arhitectura noului cartier.

Din analiza construcţiilor executate până în prezent se constată că scopul urmărit iniţial a fost atins. Atât elementele decorative, culoarea, cât şi execuţia foarte îngrijită a finisajelor fac din aceste clădiri, înveselite de spaţiile verzi înconjurătoare, un valoros complex arhitectural şi urbanistic.

[Arh. Dumitru Oculescu în revista Arhitectura, 1958]

Amplasamentul unde va fi construit primul cvartal de locuinţe din cartierul Drumul Taberei, aşa cum se prezenta la mijlocul anilor 1930.

Titlu: BUCURESTI - 1962

Descriere: Cartierul Drumul Taberei din Bucuresti.

Cuvinte cheie: cartiere, Drumul Taberei, Bucuresti, blocuri, 1962

ID fotografie: 5175159

Autor: GHEORGHE FRUNZA

Credit: AGERPRES FOTO/ARHIVA

Redactor: Elena Balan

Locatie: BUCURESTI - ROMANIA

Dimensiune: 7676 x 4090 px

Realizat: 1962-06-06

Introdus: 2015-08-14 18:16:55

Ştrandul Lido

Ştrand, ştranduri, s. n. Teren (cu nisip) situat în apropierea unei ape sau prevăzut cu bazin cu apă, amenajat special pentru a putea fi folosit, în timpul verii, pentru plajă, baie sau pentru sporturi nautice. – Din germ. Strand. (cf. dexonline.ro)

Lido (pronunţat în engleză /ˈliːdoʊ/ LEE-doe sau /ˈlaɪdoʊ/ LYE-doe), în Regatul Unit şi alte câteva ţări, se referă la un bazin de înot situat în aer liber şi la serviciile asociate acestuia, sau la o parte a unei plaje unde oamenii pot înota, face plajă sau participa la sporturi nautice.

Numele de Lido provine de la staţiunea Lido di Venezia, situată pe plaja cordonului de nisip care delimitează Laguna Veneţiei, unde începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea au început să fie organizate băi de soare. (cf. en.wiki)



În spatele hotelului - între bazin şi terenul ce răspunde în str. Boteanu - s-a creat o clădire numai cu parter şi cu terasă deasupra, pe o lungime de 70 m, a cărei faţadă, atât spre bazin, cât şi spre grădină, e compusă dintr-o serie de mari traforuri în piatră artificială, care adăpostesc intrările publicului spre bazin şi terasă, precum şi casele de bilete, cabinele de dezbrăcare pentru public, duşurile, w.c.-urile şi birourile administrative.

Pe terasa acestei clădiri s-a amenajat un solar pentru degajarea ştrandului, care, de la ora 6 seara, se transformă în restaurant pentru 700 de locuri. Terasa va fi amenajată în acest scop cu fotolii şi mese pliante, create special, din lemn vopsit în culoare vernil şi cu perne din creton imprimat.

Bazinul are o suprafaţă de 500 mp şi a fost căptuşit cu gresie albastră şi albă. Maşina pentru produs valuri, cât şi toate instalaţiile bazinului, au fost recondiţionate şi îmbunătăţite. Apa bazinului se schimbă la două zile, iar în acest interval trec printr-un circuit continuu, fiind încălzită, filtrată, curăţită şi dezinfectată. Fundalul ştrandului a fost amenajat pentru proiecţie prin instalarea unui ecran rulant; camera operatorului funcţionează la etajul I al hotelului.

De la ora 6 seara, ştrandul şi terasa funcţionează ca terasă restaurant, folosind acelaşi mobilier. Aici, că şi în restaurant, au fost amenajate un podium pentru muzică şi un parchet de dans.

Bazinul,prevăzut cu declanşarea periodică a valurilor şi iluminat cu reflectoare submarine, creează o ambianţă răcoroasă şi plăcută, foarte apreciată în serile calde de vară.

(cf. revista Arhitectura, 1958 - anul reamenajării hotelului şi bazinului cu valuri maritime)

###

Fiindcă am evocat imaginea bazinului Lido, absent de mulţi ani din memoria zilelor caniculare ale bucureştenilor, voi publica mai jos imaginea unui bazin de mult dispărut.

Las cititorilor cunoscători plăcerea de a-l numi.

Academiei 4-6

Blocul se construieşte pe terenul rămas liber prin demolarea unei vechi construcţii parter, între calcanele a două imobile mai importante. Deşi amplasamentul şi gabaritul noii clădiri sunt riguros determinate de frontul străzii şi de calcanele vecine, a apărut totuşi necesitatea studierii în ansamblu a întregului cvartal cuprins între străzile Academiei, Doamnei, Bursei şi Gh. Asan.

Concluziile la care s-a ajuns au confirmat oportunitatea studiului şi au pus în evidenţă o serie de condiţii care trebuie avute în vedere la elaborarea proiectului. Soluţia de sistematizare a cvartalului, având mai mult caracterul unui program care va sta la baza continuării studiilor, propune crearea unei incinte cu blocuri de locuinţe, construirea unei săli de spectacole pe terenul ce se învecinează cu Ministerul Comerţului şi crearea unui spaţiu deschis pentru degajarea Băncii de Stat.

Încadrându-se în studiul de sistematizare, tratarea noului bloc a ţinut seama de necesitatea lărgirii străzii Academiei pentru a degaja circulaţia. Cum lărgirea străzii nu poate fi realizată, întrucât necesită un volum mare de demolări, s-a prevăzut la parterul blocului un portic care urmează a fi extins şi sub construcţiile existente învecinate.

S-a ţinut seama, de asemena, de racordarea noii clădiri cu înălţimile blocurilor vecine. Racordarea cu imobilul de colţ dinspre Piaţa Universităţii (clădirea O.N.T.) s-a considerat posibilă în ipoteza supraetajării acestei construcţii. Din studiile făcute, această supraetajare a apărut a fi necesară şi pentru viitoarea închidere a fronturilor în această regiune a pieţei.



La proiectare s-au avut în vedere, în afară de condiţiile cerute de amplasament, şi cele impuse de clădirile existente pentru realizarea unui front unitar sub aspect arhitectonic şi urbanistic. În acest scop, faţada încearcă să soluţioneze problema integrării construcţiei în arhitectura existentă a străzii. S-au prelungit pe faţada noii clădiri registrele cele mai importate ale construcţiilor învecinate, şi anume: registrul inferior al imobilului O.N.T., pentru parterul blocului, şi cel superior al imobilului din str. Academiei 2, pentru etajul 4.

Rezalitele din dreapta şi din stânga dau posibilitatea introducerii unor înălţimi de etaje diferite şi adaptării unei modenaturi mai stilizate. În acelaşi timp, rezalitul din dreapta marchează intrarea în curtea interioară şi formează o oprire pentru porticul care, până în acest punct, continuă arhitectura imobilului O.N.T.

Blocul cuprinde 5 etaje identice şi un al 6-lea retras mult pe 3 laturi pentru ca acesta să nu participe la compoziţia străzii. Blocul cuprinde în total 42 de apartamente, dintre care 10 de o cameră şi 32 de 2 camere. La parter se află 3 magazine, iar în subsol depozitele magazinelor, centrala termică, hidroforul, crematoriul şi boxe pentru locuinţe.

Vedere a str. Academiei spre bd. Elisabeta de la începutul secolului al XX-lea.
Cinema Lux în anii 1920, văzut din acelaşi punct, sub un unghi uşor diferit

Anunț imobiliar cu imobilul de pe Academiei 5, în 1936.


[Arh. M. Hornstein (autorul proiectului) în Arhitectura nr. 10-11, 1958]