Institutul surorilor de ocrotire

Institutul surorilor de ocrotire "Regina Maria" îşi recrutează elevele numai dintre tinerele candidate, între 18 şi 30 de ani, sănătoase şi suficient de rezistente. Ca studii de bază li se cere să aibă bacalaureatul sau cel puțin absolvența de liceu sau școală normală. Elementele cu bune referințe, serioase, dornice de muncă, altruiste, sunt cele preferate.

Pregătirea surorilor de ocrotire durează trei ani și constă din :
a) cursuri teoretice şi lucrări de laborator ;
b) stagii practice în spital ;
c) stagii practice în centrele de sănătate şi în plăşi model.

Învăţământul este astfel organizat încât elevele să capete o înţelegere deplină a tuturor principiilor ştiinţifice pe care se bazează activitatea de soră şi să-şi însuşească metode de lucru practice şi eficiente.

Primele patru luni ale cursului de trei ani sunt consacrate, în special, studiului ştiinţelor pe care se bazează practica de soră, precum şi câştigării îndemânărilor elementare în această practică. Cursurile ţinute în această perioadă sunt astfel predate încât elevele să poată aplica cunoştinţele câştigate la cursul de Principii şi tehnica îngrijirii bolnavilor care se predă paralel.

În această perioadă de curs preliminar, elevele fac exerciţii de îngrijiri una pe alta în sala de demonstraţii şi trec la îngrijirea bolnavilor adevăraţi numai treptat, pe măsură ce au căpătat îndemânare, siguranţă şi iuţeală.

În a doua parte a anului întâi, elevele încep practica regulată de spital, câte 6 ore pe zi, şi, paralel, urmează cursurile şi lucrările practice de patologie generală, farmacologie, nutriţie şi dietetică, boli interne, boli chirurgicale.

În al doilea an, ele continuă practica de medicină internă şi chirurgie, după care urmează practica în obstetrică, puericultură, boli de copii, tuberculoză, boli contagioase, boli mintale. Prin stagii la consultaţii, elevele îşi completează cunoştinţele în aceste domenii, precum şi în boli de ochi, gură, nas, urechi. Paralel cu stagiile, elevele urmează cursurile din materiile respective, se fac demonstraţii ale principiilor de îngrijire specială şi diverse lucrări, mulţumită cărora elevele au posibilitatea să facă o temeinică coordonare a cunoştinţelor practice.

Înţelegerea sufletului omenesc şi a influenţei mediului social fiind de mare importanţă pentru reuşita lucrului de soră, care este prin excelenţă social, se caută să se dea tot mai mare importanţă cursurilor de psihologie, sociologie şi pedagogie. Pregătirea elevelor în primii doi ani se face astfel încât ele să rămână pătrunse de importanţa sănătăţii pentru fericirea individului şi forţa naţiei şi, în acelaşi timp, să se familiarizeze cu ideea că este mai economic să previi o boală decât să cauţi s-o vindeci după ce a izbucnit.

Cursurile din anul al treilea - ocrotirea familiei, eugenie şi biopolitică, asistenţă socială, principii şi tehnica ocrotirii pe teren, statistică şi demografie - pregătesc elevele în mod special pentru activitatea de ocrotire şi asistenţă pe teren. În acest an se fac stagiile la centrul de sănătate şi în plasa model (plasă = subdiviziune a unui județ, în vechea împărțire administrativă a țării; ocol.). În timpul acestor stagii, elevele au prilej să sintetizeze cunoştinţele câştigate şi să le aplice în situaţii reale, în sensul menirii lor de promotoare ale sănătăţii publice.

În ce priveşte utilizarea timpului liber, elevele sunt încurajate la recreaţii constructive. În acest scop, şcoala dispune de un teren de sport, grădină, radio, patefon, o sală frumoasă pentru dans şi petreceri, iar Capitala, cu teatrele, opera, concertele, muzeele şi grădinile sale, prezintă un deosebit prilej de îmbogăţire a personalităţii.

În general, elevele se bucură de toată libertatea la care le dă dreptul vârsta şi cultura lor. Se veghează însă ca această libertate să fie utilizată pentru a le ascuţi simţul de răspundere faţă de ele însele şi faţă de societate.

Ultima fotografie din seria celor realizate de Willy Pragher în Institutul Surorilor de Ocrotire pune în valoare ușile de acces monumentale, prevăzute cu un grilaj decorativ desenat și realizat de Iosif Fekete.

Soarta medalioanelor decorative de pe aceste uși a fost identică cu cea a celor de pe grilajele ușilor Palatului Asociației Medicilor Veterinari.

[Universul, 1943]

Strandul de la spital

Joi după amiază la ora 5 a avut loc festivitatea inaugurării strandului amenajat în curtea Spitalului Misiunii Militare Aeriene de la Şosea.

Festivitatea a fost onorată cu prezenţa Doamnei şi Domnului Mareşal Ion Antonescu, Conducătorul Statului.

Doamna Maria Mareşal Ion Antonescu sosind la Spital, însoţită de doamnele din Consiliul de Patronaj, a fost condusă la locul festivităţii unde a prins pe pieptul unor ofiţeri şi soldaţi germani decoraţiile oferite de Statul Român.

Câteva minute mai târziu a sosit la locul festivităţii Domnul Mareşal Ion Antonescu, Conducătorul Statului, însoţit de d. col. Romeo Zaharia, primul aghiotant.

Cuvântul de bun sosit a fost rostit de d. col. dr. Koch, medicul şef al Spitalului Misiunii Militare Aeriene. Apoi Doamna şi Domnul Mareşal Ion Antonescu au luat loc în tribunele amenajate în jurul bazinului de înot.

În sunetele fanfarei Comandamentului local german, s-a desfăşurat concursurile de înot, la care au participat ostaşii germani şi personalul feminin al spitalului.

Doamnele din Consiliul de Patronaj au vizitat încăperile spitalului, împărţind ajutoare bolnavilor.

Festivitatea inaugurării ştrandului a luat sfârşit la ora 6,30.

[Timpul, iulie 1943]

Domul şi Cimitirul

Proiectul premiat - al arhitecţilor Nicolae şi Viorica Nedelescu - sobru şi de o nobilă ţinută, prevede degajarea mormântului Eroului Necunoscut printr-o vastă piaţă de onoare care să permită desfăşurarea de cortegii, ceremonii şi parăzi.

Acest spaţiu este legat de restul parcului prin două alei largi cu uşoare pante şi scări monumentale de frumoase proporţii. Printr-o arcadă amplă, se intră din piaţa de onoare în cripta cu galerii tăcute ce va adăposti, pentru odihna veşnică, osemintele sfinte ale eroilor. Întreaga compoziţie este dominată de o capelă dom comemorativ într-o arhitectură bizantină stilizată cu multă pricepere. (14 iulie 1943)

---

În toată ţara, în oraşe şi sate, în Capitală ori în depărtatele cătune neştiute, pretutindeni românii şi-au plecat genunchii în semn de rugăciune evocând memoria luptătorilor care şi-au dat sângele şi şi-au jertfit viaţa, spre a apăra ogorul, căminul, libertatea şi existenţa neamului întreg.

Prima solemnitate s-a desfăşurat la mormântul Eroului Necunoscut, din parcul Carol, pe locul unde se va ridica cimitirul şi Domul eroilor neamului. O placardă mare poartă ca inscripţie deviza ce călăuzeşte această lucrare şi pe care Mareşalul Conducător a proclamat-o acum un an : "Să adunăm acum toţi eroii noştri, căzuţi dincolo de Prut şi de Nistru, pentru cruce şi pentru lege, pentru patrie şi pentru onoare, pentru pământuri şi pentru dreptate".

Toate împlinirile neamului se datoresc eroilor săi şi de aceea osemintele lor trebuiesc aşezate în locul cel mai înalt, în inima Capitalei, pentru că fiii ţării să-i cinstească. Eroul Necunoscut trebuie să-şi trăiască viaţa sa de veci în mijlocul camarazilor săi şi în mijlocul stindardelor patriei. Într-un cimitir simbolic, în mijlocul unui parc naţional, vom aduna osemintele celor căzuţi pentru independenţă, pentru întregire şi dezrobire şi vom înscrie aici numele marilor bătălii din istoria neamului. (col. Gh. Crăiniceanu, directorul Casei Oştirii, 5 iunie 1943)

---

Ieri după amiază, la ora 18, a avut loc în sala mare de expoziţii a Academiei de arhitectură din Capitală, solemnitatea deschiderii plicurilor ce conţineau numele premianţilor concursului de anteproiecte pentru monumentala clădire ce urmează a se ridica, dn dorinţa Domnului Mareşal Conducător, în cinstea eroilor neamului, în Parcul Carol I.

Selecţionarea a fost făcută de un juriu prezidat de d. general Pantazi, ministrul apărării naţionale şi compus din d-nii prof. arhitecţi Petre Antonescu, membru al Academiei Române, Constantin Iotzu, decanul facultăţii de arhitectură din Bucureşti, I. Davidescu, Mănescu, precum şi d-nii general Alex. Stănescu, directorul domeniilor militare din M.A.N. şi colonel în rezervă Gh. Crăiniceanu, directorul Casei Oştirii, secretar fiind d. T. Evolceanu, arhitect şef în M.A.N.

După un studiu amănunţit al celor 37 de anteproiecte ale concurenţilor, juriul a decernat următoarele premii şi menţiuni :

Premiul I proiectului cu motto "Crinul" al arhitecţilor Nicolae şi Viorica Nedelescu
Premiul al II-lea cu motto "Arcaşul" al arhitecţilor Mircea Sfetescu şi Valentin Iorga, construcţie severă în piatră, de o simplitate remarcabilă,
Premiul al III-lea proiectului cu motto "Ad gloriam", al arhitectului Popov, pentru o compoziţie armonioasă în piatră şi cărămidă.

Au avut deasemenea menţiuni proiectele cu motto : "Crucea în cerc", "Crucea a învins", "Scutul cu trei coloane" şi "M. şi G." ale arhitecţilor : Nicolae şi Petre Georgescu, Nicolae şi Viorica Nedelescu (un al doilea proiect), Margareta Traianescu, Gh. Hammerle şi Gheorghe Popov, care au un mai pronunţat caracter de arhitectură religioasă. Juriul a mai recomandat cu menţiuni speciale pentru înalta valoare artistică proiectele cu motto "Memento" (arh. T. Niga) şi "In hoc signo vinces" (arh. Al. Zamfiropol) cu o menţiune specială.

Proiectul arh. Niga prezintă un dom zvelt acoperit cu basoreliefuri comemorative, dom în interiorul căruia urma să fie aşezat mormântul Eroului Necunoscut, modificare neprecizată în programul concursului.

Proiectul arh. Zamfiropol, de asemenea printr-o interpretare mai largă a programului înfăţişează un impunător arc de triumf sub care mormântul Eroului Necunoscut devine centrul compoziţiei. Construcţia masivă şi severă exprimă cu tărie caracterul militar şi eroic al monumentului.

Nivelul artistic al lucrărilor premiate şi numărul mare al proiectelor depuse au arătat dragostea şi înţelegerea arhitecţilor români pentru cinstirea eroilor neamului. (26 iunie 1943)

---

Ministerul Apărării Naţionale a obţinut aprobarea Domnului Mareşal Ion Antonescu, Conducătorul Statului, de a se construi Cimitirul eroilor din războaiele 1877-1916 şi actual în Parcul Carol I, unde până în prezent a fost situat Muzeul Militar. În acest scop se instituie un concurs public de anteproiecte de principiu între arhitecţi şi diplomaţi făcând parte din colegiul arhitecţilor din România.

Programul concursului cuprinde următoarele puncte :
1. Clădirea osuarului, având în subsol compartimente pentru minimum 9000 de casete iar deasupra o capelă Dom comemorativă.
2. O piaţă de onoare în care se va aşeza mormântul Eroului Necunoscut.
3. O şosea în faţă servind pentru defilarea trupelor (12-14 metri liniari).
Stilul se lasă la aprecierea concurenţilor, căutându-se ca aspectul general să fie cât mai monumental, având în vedere scopul pios şi mare pentru care se destină această clădire.

Se vor acorda următoarele premii şi menţiuni : premiul I de 500.000 lei, premiul II de 400.000 lei, premiul III de 300.000 lei şi trei menţiuni a câte 100.000 lei. Atât proiectele premiate, cât şi cele cu menţiuni devin proprietatea M.A.N., care îşi rezervă dreptul de a le utiliza, adapta sau compila după cum va crede de cuviinţă pentru realizarea clădirii proiectate, fără drept de autor pentru premiaţi. Se acordă concurenţilor un termen de 30 de zile, adică la 13 iunie 1943.

---

[Nicolae Nedelescu a colaborat la proiectul pentru un pavilion expoziţional românesc cu arh. Nicolae Cucu, autor al Monumentului eroilor inaugurat abia în anul 1963 n.n.]

O femeie, un palat

La sfârşitul lui iunie 1943 au fost făcute publice rezultatele concursului de anteproiecte pentru edificiul închinat Eroilor Neamului din Parcul Carol I. Premiul I a recompensat proiectul arhitecţilor Viorica şi Nicolae Nedelescu, iar premiul II a revenit arhitecţilor Mircea Sfetescu şi Valentin Iorga. Relatările bombastice din ziarele timpului pe tema acestui edificiu n-ar fi trebuit să-i inducă în eroare pe cetăţeni.

În culise se trăgeau sforile unei vaste afaceri. Sculptorul Ion Vlasiu se afla în preajma mareşalului Ion Antonescu, la al cărui bust lucra, când Veturia Goga a năvălit în şedinţa de poză, solicitându-i conducătorului statului să aprobe declanşarea urgentă a lucrărilor preconizate.

Ales din 38 de anteproiecte prezentate, cel premiat, "sobru şi de o nobilă ţinută, prevedea degrevarea Mormântului Soldatului Necunoscut printr-o vastă piaţă de onoare, care să permită desfăşurarea de cortegii, ceremonii şi parăzi". Şi mareşalul a semnat, neştiind că astfel condamna la dispariţie importante edificii bucureştene.

În timp ce Ion Antonescu inspecta unităţile militare de pe frontul de Răsărit, pe baza semnăturii obţinute de Veturia Goga a fost demolat în grabă, prin dinamitare, Muzeul Militar Naţional. Aşa a dispărut şi fresca începută de Alexandru Ciucurencu [marea frescă a războiului, la care a colaborat cu pictorii Dem. Iordache şi Gheorghe Vânătoru, pe schiţele pictorului Gheorghe Labiu n.n.].

Apoi, cursul nefast al evenimentelor a împiedicat realizarea pieţei din jurul Mormântului Soldatului Necunoscut. Rămas izolat după război, pe un fundal de ruine, a fost şters din peisajul Parcului Carol I şi memorialul ostaşilor căzuţi în primul război mondial. Bilanţul proiectului a devenit astfel catastrofal.

[Mihai Pelin, Deceniul prăbuşirilor (1940-1950), Compania, 2005]

Depozitul Distribuţia

Într-o discuție amicală cu prietenul nostru Alin, referitoare la zona unde s-a ridicat de curând un ansamblu de clădiri de birouri, afirmam că un candidat bun pentru depozitul de produse petroliere Distribuţia (OSIN) - fotografiat de Willy Prager - este cvartalul prezentat în fotografia de mai jos.

Zona delimitată de strada Lainici, strada D CFR - Steaua Română, calea Griviței şi prelungirea Colonel Mihai Ghica era ocupată la mijlocul anilor 1930 de un depozit similar de produse petroliere, deţinut de Steaua Română. Pe același plan de la mijlocul anilor 1930, în zona discutată - din nordul Bucureştilor - nu apare reprezentat nici un semn convenţional.

Mai târziu, am putut să verific şi planul din anul 1943, pe care - spre surpriza mea şi confirmarea celor detaliate în articolul prietenilor de la Rezistenţa Urbană - apare semnalată Societatea Distribuţia (Societatea Anonimă pentru Distribuirea Produselor Petroleului Bucureşti). Această societate a deţinut monopolul pentru distribuţia produselor petroliere ale rafinăriilor între anii 1908-1920 - în schimbul unui comision de 2% din vânzări -, fiind patronată de societăţile petroliere cu capital străin Steaua Română şi Româno-Americană.

Accesul pe cale ferată la terenul societăţii era posibil printr-un racord larg de pe linia a treia din staţia de cale ferată Mogoşoaia (staţia Bucureşti Băneasa de astăzi).

Pas cu pas, cu această ocazie, am aflat şi mai multe informaţii legate de inginerul Constantin Osiceanu, care a contribuit la naşterea concernului Distribuţia, dar şi la apariţia numelui de OSIN, conform celor povestite la pagina 38 a documentului de aici.

Pe o planşă a zonei din anii 1970, apare denumirea de Centrul de desfacere a Produselor Petroliere - Depozitul Central Băneasa (fotografia de aici).

Proiectul Minerva

Prezintă o soluţie cu laturile pieţei în prelungirea laturilor Palatului Regal. Închiderea Pieţei se face în arc de cerc cu clădirea Fundaţiei Regelui Carol I, ale cărei aripi răsfrânte continuă laturile înclinate ale Palatului. În axa pieţei pe acest cerc, prevede o monumentală arcadă de circulaţie care ocupă toată înălţimea clădirii Fundaţiei, dar întrerupe legăturile de comunicaţie între cele două corpuri presupuse ale Fundaţiei.



Circulaţia în faţa Ministerului de Interne - Atheneu, o prevede în spatele Fundaţiei. Din această cauză n-a putut da clădirii respective o adâncime mai mare ca 22 m., iar aripilor răsfrânte 30 m., dimensiuni în care se vor putea satisface cu greutate necesităţile unei asemenea instituţii. O eventuală lărgire nu se poate realiza decât spre piaţă şi atunci s-ar ajunge la o piaţă de dimensiuni prea restrânse faţă de volumul construcţiilor care o limitează.

Soluţia acestui proiect mai păcătuieşte prin faptul că dă Fundaţiei un front atât de lung şi înalt încât devine clădirea cea mai importantă, Palatul Regal trecând pe planul al doilea, ceea ce contravine condiţiilor exprese ale programului.



Pentru circulaţie, lărgeşte exagerat Cale Victoriei de la Biserica Creţulescu până la Ateneu spre a obţine pe acest traseu o dublă circulaţie în acelaşi sens. Defectul acestei soluţii pentru circulaţie este dublu:
1. Se taie piaţa pe un spaţiu prea larg, lăsându-se o mică suprafaţă pentru pietoni, iar în caz de aglomeraţii festive, sau spectatorii vor fi separaţi prin circulaţie, sau circulaţia va trebui oprită temporar provocând perturbaţii în circulaţia cartierului.
2. Lărgirea exagerată a Căii Victoriei anulează posibilitatea de a masca aripile extreme disimetrice ale Palatului.



Legătura grădinii Palatului cu Cişmigiul se face direct mergând până în strada Câmpineanu pe planuri diferite trecând circulaţia acestei străzi pe dededubt, iar de aici în pantă până la nivelul Cişmigiului. Soluţia aceasta a unei treceri de nivel aducând grădina palatului până în actuala piaţă Valter Mărăcineanu, dând o diferenţă de nivel cam de 13 m. şi de aici până la Cişmigiu nefiind decât 150 m. va da unghi de vedere care va acoperi palatul pe o bună porţiune. Palatul nu poate fi văzut şi pus în valoare decât printr-o succesiune de planuri care să ajungă la nivelul străzii Cămpineanu, de unde să se meargă până în Cişmigiu.

În felul în care a fost tratată problema, cele două clădiri importante, pentru care găseşte loc spre Cişmigiu, de ambele părţi ale prelungirii grădinii Palatului, vor părea ca îngropate din cauza rampelor proiectate.

Ca încheiere, un proiect meritoriu, însă care rezolvă nefericit multe din problemele puse de programul concursului.

***

În urma concursului, premiul III de 5000.000lei la a fost acordat proiectului cu motto Minerva, realizat de arhitecţi D. Marcu şi M. Ricci.

[Revista Arhitectura, 1943/1944, pp.17-20]

Bona Fide

Concursul, în urma diferitelor amânări acordate, s-a închis la 24 martie 1943, cu 24 proiecte prezentate, care au fost expuse în sala de expoziţii a Facultăţii de Arhitectură.

Premiul I de 1.500.000 Lei a fost acordat Arhitectului Al. Zamfiropol (având proiectul cu motto "Bona Fide").

Aprecierea juriului:

Proiectul are o concepţie clară şi logică. Prin forma pieţii corectează în mare măsură defectul pe care îl prezintă înclinarea aripilor Palatului Regal, deoarece laturile pieţei merg paralel cu axul palatului şi nu în continuarea aripilor sale. Piaţa e bine proporţionată faţă de clădirea palatului, iar construcţiile care o încadrează, accentuează în mod logic importanţa cuvenită Palatului Regal şi Fundaţiei Regele Carol I. Autorul a ţinut seamă atât de suprafaţa necesară Fundaţiei, cât şi de faptul că aceasta trebuie să aibă o aşezare, care ca importanţă să vie imediat după clădirea Palatului, dându-i prin aşezarea sa o individualitate precisă. Piaţa va fi proprie marilor aglomeraţii festive deoarece acestea nu vor fi tulburate de circulaţia vehiculelor, care este condusă pe o singură latură în faţa Fundaţiei Regele Carol I şi astfel îndepărtată convenabil de Palatul Regal.

Clădirii Ministerului de Interne şi Atheneului Român, care nu puteau fi introduse în piaţă din cauza aşezării lor, a volumelor şi a dezacordurilor stilistice, li s-a creat un cadru propriu prin amenajarea unor pieţe în faţă, închise lateral, care formează cu piaţa Palatului Regal un ansamblu urbanistic bine închegat şi logic.



În spatele palatului s-a studiat o grădină, în care printr-o serie de scări se coboară la nivelul străzii Câmpineanu şi de aici, printr-o altă grădină mai îngustă, se face legătura de fapt şi de vedere cu grădina Cişmigiu. Axa acestui aranjament al grădinii cade înclinat pe faţada posterioară a Palatului regal, ceea ce putea fi evitat, dacă autorul n-ar fi voit probabil să reducă exproprierile foarte costisitoare, pe care le-ar fi cerut o asemnea soluţie. În soluţia adoptată terenurile şi clădirile sacrificate aparţin în cea mai mare parte Statului.



Circulaţia în acest proiect în spaţiul limitat de program este bine studiată. Legătura între bd. I. C. Brătianu şi piaţa Palatului este obţinută prin cele două artere înclinate al căror centru vizual îl formează statuia Regelui Carol I. Apoi legătura dintre acelaşi bulevard şi Cişmigiu este rezolvată prin sistematizarea strîzilor Matei Milo, care devine o stradă principală, Ştirbey Vodă şi Câmpineanu, care prin piaţa Valter Mărăcineanu, fie că este agrementată cu prelungirea grădinei Palatului, fie că se clădeşte pe ea Opera Română, se leagă cu Bulevardul prevăzut pe marginea grădinii Cişmigiu ce porneşte din axa Ministerului de Lucrări Publice şi se termină în Bulevardul de centură proiectat de Municipiu, la întretăierea lui cu strada Ştirbey Vodă.

Ordonanţa arhitecturală, cu care se dă volum pieţei palatului este bine studiată stilistic, în special la edificul Fundaţiei, păstrându-se ordonanţa clasică a Palatului Regal. S-ar putea observa chiar că se ţine în mod prea servil de arhitectura acestuia.

Juriul, numit de Minister, a fost compus din d-nii:
Arhitect Spiru Cegăneanu, din partea Colegiului Arhitecţilor,
Arhitect Horia Creangă, din partea Municipiului, suplinit, fiind bolnav, de dl. Arhitect Marcel Pompei,
Prof. Arhitect Ion Davidescu, din partea Comisiunii Superioare de Arhitectură şi Urbanistică,
Prof. Arhitect C. Iotzu, din partea Facultăţii de Arhitectură,
Prof. Arhitect N. Nenciulescu şi
General I. Răşcanu, Primarul Municipiului.

[Revista Arhitectura, 1943/1944, pp.17-19]