Monumentul Infanteriei

Opera sculpturală a Monumentului Infanteriei este datorită artistului sculptor I. Jalea, care a realizat după o muncă de câţiva ani de zile, o lucrare demnă de cea mai mare laudă, punând la contribuţie talentul său îndeobşte recunoscut, pentru înfăptuirea unei opere de o reală valoare.

Urmărind îndeaproape condiţiunile generale ale concursului, sculptorul I. Jalea, ofiţer de rezervă de infanterie, rănit în războiul pentru Întregirea Neamului, a făcut să vibreze într-un ansamblu perfect, sufletul ostaşului nostru, hotărât şi dârz, - a infanteristului român, - care luptând piept la piept cu vrăjmaşul, a fost neînfricat şi viteaz între viteji.

Arma infanteriei, prin Comitetul Monumentului, aduce sculptorului I. Jalea, cele mai calde mulţumiri pline de recunoştinţă pentru această operă de artă.

Sculptorul I. Jalea, arată după cum urmează, gândul care l-a călăuzit la realizarea Monumentului Infanteriei.

Programul concursului acestui monument, lăsa la voia artiştilor, alegerea subiectului de reprezentat în compunerea machetelor pentru concurs, dar cerea, ca acest subiect să caracterizeze cât mai bine acţiunea şi importanţa Infanteriei, iar ideea dominantă a monumentului să fie Infanteria.

Potrivit convingerilor mele de totdeauna, n-am făcut nicio încercare de adoptare a vreunei alegorii, drept subiect al machetei. De la început, în viziunea mea, prindea formă, abia desluşită, întregul unui grup, a cărei reprezentare, mi se părea cea mai apropiată exigenţei programului şi monumentului în sine.

În adevăr, ideea de Infanterie este în primul rând idee de mulţime. Realizarea unui grup însă este socotită ca fiind una din cele mai grele probleme pentru arta statuară. Experienţele de până acum mă duseseră totuşi la oarecare lămuriri în ceea ce priveşte executarea unui grup sculptural. Hotărârea mea era luată.

După lungi studii de atelier în faţa blocului de pe masa de lucru, ideea acestui grup s-a cristalizat aşa cum se vede astăzi.

Fiindcă intenţiile mele plastice au fost înţelese din primul moment şi public confirmate, voi rezuma eu însumi ceea ce am urmărit să fac în acest monument.

Am căutat cu tot dinadinsul ca acest grup în întregul lui să fie o sculptură ordonată. Am încercat un ritm pentru a imprima întregului grup un elan care mi s-a părut expresiv pentru ideea acestui monument. În arcul acesta de bronz, am mărginit astfel unele grupuri şi momente care se succed şi întregesc dinamismul grupului.

În această ordine plastică se disting astfel :
- Grupul celor care pleacă la atac ;
- Grupul celor ce susţin atacul ;
- Grupul de comandă în jurul drapelului şi ofiţerului.

Acest fel de desfăşurare a unei succesiuni de momente este aplicată şi cunoscută în multe opere de sculptură din toate timpurile şi de care eu m-am folosit pentru dezvoltarea lucrării mele la Monumentul Infanteriei.

[Istoricul înfăptuirii Monumentului Infanteriei, 1938]

Palatul Oficiului Naţional de Turism

În noul local propriu al Oficiului Naţional de Turism s-a deschis a treia expoziţie-concurs de fotografii, care prezintă în 160 tablouri cele mai pitoreşti colţuri ale ţării noastre.

Încă de la înfiinţarea sa, Oficiul Naţional de Turism a hotărât să prezinte în fiecare an câte două expoziţii de fotografii. Una, în care sunt cuprinse producţiunile de vară şi de toamnă la oraş sau la sat, în peisagii, chipuri şi costume. A doua, în primăvară, când înfăţişează publicului lucrările din timpul iernii.

Cele mai bune fotografii sunt premiate şi se alcătuiesc albume, ce sunt apoi difuzate în ţară şi străinătate.

În afară de faptul că se încurajează arta fotografică românească, prin aceste expoziţii se realizează o operă de propagandă extrem de importantă pentru drumeţia pe căile pitoreşti ale României. Toată poezia peisajelor româneşti este prezentă în fotografii şi reprezintă cea mai eficace propagandă pentru turism.

Expoziţia este adăpostită anul acesta în localul ei propriu din strada Wilson, în spatele Ministerului de Interne.

Este o clădire de o factură arhitecturală cu totul originală, inspirată fiind din canoanele cele mai stricte ale artei moderne, ca şi din graţia vechilor cerdacuri de mânăstiri olteneşti. Este o îmbinare foarte armonioasă de linii, de proporţii cohete, care fac din noua clădire a Oficiului Naţional de Turism unul din monumentele cele mai frumoase ale Capitalei noastre moderne. În special seara, când faţada este puternic luminată de reflectoare electrice, pare că ar fi unul din acele palate, care fac farmecul Veneţiei.

Sala de expoziţii de la parterul noului palat prezintă un cadru foarte potrivit pentru expunerea fotografiilor, care sunt aici puse în lumina cea mai favorabilă.

Trebuie însemnat că, trecând sub o nouă conducere, după frumoasele realizări ale primilor conducători, Oficiul Naţional de Turism va păşi pe calea unor noi realizări.

Astfel, precum întregul ritm al vieţii noastre începe să se schimbe, şi activitatea Oficiului Naţional de Turism se va întinde spre domenii noi, de puternică propagandă românească.

D. ministru Al. Hodoş, care conduce destinele presei, radioului, cinematografului şi turismului, adică a principalelor arme de propagandă, este "omul potrivit în locul potrivit", cum spune vechiul dicton englez. Un încercat gazetar, un mare organizator şi un naţionalist convins, acestea sunt principalele calităţi ale ministrului propagandei.

La Oficiul Naţional de Turism a fost numit de asemenea un nou preşedinte, în persoana d-lui avocat Vintilă Paraschivescu, care urmează să aplice marele program de lucrări al acestei instituţii.

Statele d-sale de serviciu îl desemnează ca persoana cea mai nimerită pentru a transforma Oficiul Naţional de Turism într-o puternică uzină de propagandă românească.

[Ilustraţiunea Română, 1938]



Palatul Oficiului Naţional de Turism a fost desenat de Octav Doicescu

Monumentul Kilometrul Zero

În jurul şantierului îngrădit din grădina bisericii Sfântului Gheorghe se opresc zilnic zeci de trecători, care privind peste scândurile gardului, se întreabă: Oare ce se face aici?

În realitate, interesantul monument în curs de executare, ce va înfrumuseţa vasta piaţă ce se deschide aici prin prelungirea bulevardului Brătianu, nu e ridicat nici în cinstea vreunui erou, nici pentru glorificarea cine ştie cărui bărbat de stat, ci va fi ceva de utilitate publică.

Din iniţiativa d-lui arhitect Horia Creangă, directorul lucrărilor noi ale municipiului, se ridică aici semnul monumental al Kilometrului 0. Ce este Kilometrul 0?

De multă vreme s-a simţit nevoia unei unificări a kilometrajului în ţara noastră, unde indicaţiile kilometrice erau făcute mai mult sau mai puţin fantezist, întrucât nu exista nici un punct unic de plecare.

Deoarece piaţa Sf. Gheorghe este socotită drept centrul geografic al Bucureştilor, s-a ales acest punct pentru kilometrul 0, de la care pleacă kilometrajele spre toate punctele ţării. Distanţele între localităţi încep să fie măsurate de la acest punct ideal, aşa că se stabileşte o măsură unică pentru toată ţara. Tot astfel, de aici pornesc în lung fire invizibile - ca o imensă şi nevăzută pânză de păianjen - liniile kilometrice spre capitalele şi principalele oraşe ale altor ţări.

Este un punct stabil pe glob, tot aşa cum englezii au decis ca meridianul care trece prin Greenwich să fie meridianul nr. 1. La noi, în piaţa Sf. Gheorghe, avem kilometrul 0 al ţării noastre şi desigur că acest punct merita un monument cât mai frumos.

Pentru moment lucrările sunt oprite, deoarece nu s-a luat o nouă decizie asupra statuii ce trebuie să fie instalată aici. În primul moment s-a proiectat aici ridicarea unei statui a Sfântului Gheorghe. Talentatul sculptor Baraschi, căruia i s-a încredinţat lucrarea, a compus un minunat Sfânt Gheorghe ucigând balaurul. De o înaltă concepţie artistică, această statuie face cinste sculpturii româneşti.

Din motive de ordin tehnic statuia Sfântului Gheorghe a fost aşezată în parcul Regele Carol al II-lea de la Şosea, rămânând ca la kilometrul 0 să se pună altă statuie.



Concepţia acestei lucrări, datorată tot sculptorului Baraschi, este din cele mai interesante. Să o descriem aşa cum se află în faza actuală, deoarece statuia ce se va aşeza ulterior nu poate strica nimic din economia acestei opere de artă.

În mijlocul unui vast cerc de piatră albă este aşezată o bilă neagră de proporţii impunătoare. Lucrată din marmură neagră, această sferă cu un diametru de circa 3 metri, reprezintă locul kilometrului 0. Sfera de marmură este aşezată pe o stea cu zece colţuri, tot de marmură neagră. Între colţurile stelei se află un frumos mozaic reprezentând stemele celor zece provincii ale ţării. În interiorul cercului de piatră albă, care înconjoară monumentul, se află scrise numele principalelor oraşe ale ţării, cu distanţa exactă în kilometri, pornind de aici de la kilometrul 0. Numele oraşelor sunt scrise în dreptul provinciei din care fac parte, în raza de deschidere a celor două colţuri de stea, ce cuprind mozaicul cu stema şi numele regiunii.

Oltenia, Muntenia, Moldova, Basarabia, Dobrogea, Bucovina, Transilvania, Maramureşul, Banatul şi Crişana îşi au toate principalele oraşe înscrise pe bordura de piatră, cu indicaţia kilometrică exactă, pornind de la kilometrul 0 din Piaţa Sfântul Gheorghe.

Deasupra sferei de marmură urma să fie aşezată statuia Sfântului Gheorghe, opera sculptorului Baraschi, care a fost aşezată, după cum am spus, în parcul Regele Carol al II-lea. Acum, cei care se ocupă de acest monument, care va înfrumuseţa una din cele mai frumoase pieţe ale Capitalei, vor decide ce statuie ar trebui să fie aşezată pe acest loc simbolic.



Ne permitem a da în această privinţă o sugestie d-lui primar general şi consilierilor săi artistici. Credem că deasupra sferei de marmură neagră, care simbolizează inima ţării întregite,- inima geografică şi inima sentimentală - ar fi foarte potrivit să se ridice o statuie Reginei Maria, aceleia care a luptat atât de mult pentru unitatea acestei ţări.

Vedem, în vasta piaţă a Sfântului Gheorghe,- care ar trebui să poarte numele Reginei ce a plecat dintre noi - o statuie a Celei ce a suferit atât de mult pentru idealul nostru naţional, în costumul ei simplu de soră de caritate.

Să nu uităm că în momentele cele mai grele prin care a trecut neamul nostru, inima Reginei a bătut numai alături de inima poporului său şi toate piedicile I-au fost îndemn şi mai puternic în lupta pentru victoria finală. Ca un simbol de marmură, s-ar ridica aici nu numai ştiinţificul monument al kilometrului 0 care uneşte într-un singur punct cele mai depărtate oraşe ale ţării, ci însăşi unirea noastră: Regina.

O simplă sugestie, care ar aduna - credem - toate sufragiile bunilor români.



[Ilustraţiunea Română, 1938]