Cheia Raiului

O fotografie publicată recent pe una dintre reţelele sociale îmi oferă ocazia să evoc existenţa (dar şi sfârşitul) unui produs extrem de cunoscut în anii neostalinismului ceauşist : săpunul Cheia. Acest săpun pentru utilizare universală a fost produs pentru o perioadă de timp îndelungată de către fabrica de săpun Stella, ale cărei imobile au fost demolate în anul 2004, pentru a face loc noului tip de comerţ.

Fondată la sfârşitul secolului al XIX-lea de către Iulius Hoffmaier, principalul ei obiect de activitate era producerea de săpun. După cel de-al doilea război mondial, în 1948, fabrica este naţionalizată. În anul 1975 - în plină perioadă de dezvoltare industrială a României, bazată pe cumpărarea de licenţe tehnologice de la companiile occidentale - fabrica este retehnologizată şi devine principalul producător de săpun din Romania.

În colecţia ziarului Universul din anii 1930 am descoperit câteva reclame la acest  săpun bine-cunoscut românilor.  Cu acestă ocazie, împărtaşesc cu cititorii acestui blog şi nostalgia atingerii pătrăţoase şi amintirea mirosului diluat de levănţică.

Fabrica Stella din şoseaua Colentina, figurată pe planul din anul 1934 :

Casa Bloc

Astăzi vă propun să revizitaţi un bloc desenat de arh. Jean Văleanu, situat la intersecţia dintre Splaiul Independenţei, Calea Plevnei şi str. Schitu Măgureanu. Imobilul care se alătură siluetei Palatului Ligii Culturale a fost proiectat şi ridicat în anul 1936. Forma neregulată a parcelei ocupate de imobil a determinat apariţia unei faţade înguste, rezolvate de arhitect într-o manieră exemplar modernistă.



Ritmul balcoanelor şi accentul vertical al faţadei către podul Izvor ne aminteşte de blocul cu cofetăria Casata, desenat de acelaşi arh. Jean Văleanu şi ridicat tot în anul 1936 în apropierea monumentului dedicat lui Take Ionescu. Accentul vertical al acestui bloc întrerupea liniile orizontale ale frontului bulevardului şi semnaliza colţul intersecţiei cu strada Atena, către Piaţa Lahovary. Calcanul nordic al acestui imobilul va fi comun cu cel al imobilului Leonida. Imobilul cu cofetăria Casata s-a prăbuşit în timpul seismului din 4 martie 1977.

Mai multe detalii despre casa bloc de la podul Izvor, în reclama imobiliară de mai sus preluată din cotidianul Dimineaţa. Despre Podul Izvor/Uranus situat în apropierea casei bloc ne-a scris mai multe Raiden, căruia îi mulţumim.



Un alt imobil desenat de arh. Jean Văleanu va fi ridicat în 1938, pe Calea Victoriei la nr. 101. Imobilul Domnica este format din mai multe tronsoane, organizate în jurul unei curţi, în mijlocul căreia se află o fântână cu joc de apă. Într-un articol anterior, confundasem cu acest patio o altă curte interioară renumită, cea a Cofetăriei Nestor din Imobilul Mica situat mai jos pe Calea Victoriei.

Judecătoria Ocolului IV

Ieri, la ora 11 dim., s-a inaugurat localul judecătoriei Ocolului IV din b-dul Ferdinand, colţ cu Mătăsari, construit pe terenul donat de d. D. Grozdea, în timpul primariatului său, şi executat după planurile făcute de d. arh. Eugen Fonescu.

Serviciul religios a fost oficiat de preoţii G. Creţu, Bedreag, Al. Popescu-Obor, N şi P. Popescu şi M. Diaconescu.

D. Al. Donescu, primarul general al Capitalei, a spus:

Primăria municipiului Bucureşti şi-a făcut un titlu de onoare şi şi-a îndeplinit o datorie, construind acest locaş pentru judecătoria oc. IV.

Inaugurând acest local şi dându-vi-l astăzi solemn, spre folosinţă, dorim ca augurii cei mai buni să domine asupra noastră. Să dea Dumnezeu ca întotdeauna cetăţenii ce vin să-şi ceară dreptate să-şi regăsească aici liniştea sufletească ce izvorăşte dintr-o sinceră şi înţeleaptă aplicare a legilor.



D. Valer Pop, ministrul justiţiei a spus că, după cum pământenii se îndreaptă spre locaşurile divine, spre a putea obţine alinarea, mulţumirea şi liniştea sufletească, tot aşa, aceşti pământeni vin în faţa justiţiei spre a obţine dreptatea.

E mare rolul ce-l are justiţia căci ea trebuie să creeze o atmosferă cât mai plină de armonie. Spre a-şi putea îndeplini această înaltă misiune, magistraţii sunt în funcţie, într-o largă măsură, de starea lor materială; căci ei trebuie să judece cu seninătate şi obiectivitate.

Dacă statul doreşte să aibă o magistratură la adevărata ei înălţime, trebuie să ţină cont de acest lucru.

Statul, cu toate greutăţile prin care trece, a făcut ce a putut pentru magistratură şi va merge înainte pe această cale, spre a aduce cât mai multe îmbunătăţiri magistraturii. Dar, oricât de îmbunătăţită ar fi situaţia magistraturii, se mai cere un lucru: trebuie ca localul unde se distribuie dreptatea să aibă un cadru de demnitate, de majestate.

Aduce apoi laude d-lui Al. Donescu, primarul general al Capitalei, graţie căruia s-a putut construi această clădire.



D. I. Anastasiu, primarul sect. II (Negru), a spus, că această operă se datireşte d-lui Donescu, care poartă o profundă atenţiune magistraturii şi cetăţenilor.

D. Istrate Micescu, decanul baroului de Ilfov, în numele Corpului avocaţilor, a adus elogii d-lui Donescu, pentru frumoasa operă ce a realizat, şi d-lui ministru Valer Pop, care a venit să ia în primire personal, acest local.

Apoi asistenţa a vizitat noua clădire.

[Universul, mai 1936]

Luna Bucureştilor la 1936

Friza cu peceţi, Piaţa Amzei

Pentru că Radu şi Raiden se întreabă aici ce reprezintă reliefurile de pe faţada imobilului în care se află în prezent Teatrul Ion Creangă, situat în Piaţa Amzei, poate că le sunt de ajutor răspunsurile găsite de mine într-o monografie a pieţei.

Palatul Primăriei Sectorului de Galben - Faţada cu intrarea în cinematograf, în proiectul iniţial

În contextul general al modernizării aspectului urban din anii 1930, apare tendinţa desfiinţării halelor, privite ca focare de murdărie şi surse de poluare a atmosferei. Conduşi de noile principii urbanistice, edilii capitalei caută să demoleze aceste hale şi să le mute, pe cât posibil, la periferia Bucureştilor. Primarul sectorului de Galben, ing. Ioan Săbăreanu, decide ca hala din Piaţa Amzei să fie suprimată, amplasamentul păstrând caracterul de centru comercial şi alimentar, fără a i se schimba destinaţia ei centenară. Vechea hală va fi înlocuită cu o nouă construcţie, în care linia clasică se va îmbina armonios cu monumentalitatea modernă.

Noul imobil va avea de jur împrejur o serie de prăvălii sau compartimente destinate tuturor branşelor comerţului alimentar. La etajul I sunt planificate a fi instalate cele două judecătorii din sectorul de Galben (Ocolul II şi III), cu toate dependinţele lor. La acelaşi etaj se proiectează realizarea unei vaste biblioteci publice. La etajul al II-lea, pe lângă două apartamente ale judecătorilor, se vor realiza birouri de raport, care vor fi închiriate. În corpul clădirii, de la subsol până la etajul al II-lea, se include o sală de cinematograf de 700 de locuri. Planurile imobilului sunt întocmite în primăvara anului 1935 de către arh. N. Georgescu. Construcţia trebuie predată până la 1 iulie 1936.

În timpul lucrărilor de realizare a imobilului, planurile suferă modificări, prin mărirea suprafeţelor şi volumelor construite şi inversarea celor două faţade cu intrări monumentale: cea a sălii de cinematograf şi cea a judecătoriilor. În plus, în aprilie 1936, când construcţia ajunge la etajul I, se decide incorporarea în acest imobil şi a serviciilor primăriei de Galben. Astfel, biblioteca va servi şi drept sală de consiliu, iar în locul celor două judecătorii cu anexele lor vor fi instalate serviciul de stare civilă şi serviciul financiar. Se adaugă un etaj parţial, al II-lea, pentru judecătoria din str. Clemenţei, care va prelua şi sarcinile celei de-a doua judecătorii. Pentru personalul de serviciu al primăriei se va realiza un alt etaj parţial, al IV-lea. Sala destinată proiecţiilor de filme se va transforma într-o sală de teatru. Imobilul va fi placat cu dolomit. Faţada cu intrarea teatrului va fi împodobită cu o friză conţinând o serie de peceţi domneşti.

Palatul Primăriei Sectorului de Galben - Faţada cu intrarea în teatru, în proiectul modificat






















Fotografiile şi informaţiile din text provin din lucrarea:
Lahovary, Paul - "Elemente monografice ale pieţei Amza", M.O. Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1937.