Către mijlocul anilor 1980 Bucureştii sunt redesenaţi cu o viteză uluitoare. Reţelele edilitare sunt rearanjate pentru a putea susţine un organism din ce în ce mai artificial. Urbaniştii imaginează un sistem de terapie intensivă pentru circulaţia rutieră destinată în principal transportului în comun, dar şi vehiculelor pentru transportul mărfii sau pentru aprovizionarea din ce în ce mai sărăcăcioasă.
Reţeaua stradală majoră a Bucureştilor este fixată într-o paradigmă radial-inelară cu patru artere inelare, patru artere diametrale şi patru secante la zona centrală. Iată aceste artere optzeciste:
Arterele inelare:
1. Artera inelară de delimitare a zonei centru, cu un diametru de cca. 4 km şi o lungime de 15,7 km, include centrul principal al oraşului, destinat circulaţiei pietonale, transportului în comun şi restricţionat celorlalte tipuri de transport.
2. Artera inelară centrală principală, de delimitare a zonei centrale, cu un diametru de 7 km şi o lungime de 22 km.
3. Artera inelară mediană, de legătură între marile zone industriale şi noile ansambluri de locuinţe, în lungime de 48 km. Trăim o epocă de noi împliniri, concretizate în rezultate etichetate cu epitete augmentative: totul este mare, nimic nu mai are o proporţie umană.
4. Inelul de centură, care delimitează zona periferică, are un diametru de cca. 22km şi o lungime de 72 km, traseul desfăşurându-se în general paralel cu calea ferată de centură.
Arterele diametrale:
1. Diametrala N-S, în lungime de 22 km: Şos. Bucureşti-Ploieşti, Kiseleff, Magheru, Bălcescu, Dimitrie Cantemir, Şerban Vodă, Giurgiului.
2. Diametrala E-V, în lungime de 23 km: Bd. Păcii, Armata Poporului, Cotroceni, Gh. Gheorghiu-Dej, Republicii, Iancului, Pantelimon, Vergului, Biruinţei.
3. Diametrala NV-SE, în lungime de 23,6 km, urmăreşte traseul Splaiului Dâmboviţei.
4. Diametrala SV-NE, în lungime de 20,2 km: Şos. Alexandriei, Rahovei, Coşbuc, Călăraşilor-Muncii, Industriilor.
Secantele la zona centrală:
1. Secanta E-SV, în lungime de 18,3 km: Şos. Sălaj-Dr. Istrate, Mărăşeşti, Dudeşti, Şulea.
2. Secanta NV-E, în lungime de 9 km: Drumul Taberei, Eroilor, Ştirbei Vodă, C.A. Rosetti, Popa Petre.
3. Secanta NV-SV, în lungime de 15,9 km: B-dul 1 Mai, Buzeşti, Pârvan, Haşdeu, Izvor, 13 Septembrie, Ghencea. Proiectul faraonic nu înghite încă decât Colina Arsenalului.
4. Secanta NE-SE, în lungime de 12,7 km: Colentina, Moşilor, Mântuleasa, Văcăreşti.
Secantele ar contribui la evitarea congestionării circulaţiei în zona centrală - caracteristică a sistemului stradal radial-inelar - şi ar transforma sistemul arterial existent într-unul cvasirectangular.
***
Cu aproape un deceniu mai devreme, la începutul anilor 1970, o viziune arterială a Bucureştilor este ilustrată puţin diferit, ocazie cu care urbaniştii visează la un viitor mijloc de transport în comun de mare viteză. Sistemul arterial se bazează pe un patrulater central, trei rocade urbane - principală colectoare, intermediară şi exterioară - şi o rocadă de centură.
Aşa cum este determinat din studiile de itinerar realizate cu cetăţenii Bucureştilor, sistemul de transport în comun de mare viteză nu are nici o legătură cu diametrala Splaiului Dâmboviţei. Una dintre magistralele transportului de mare viteză coincide în mod natural cu rocada principală colectoare. Trei dintre celelalte magistrale mimează traseul unor diametrale cardinale, în timp ce ultima magistrală coincide cu traseul uneia dintre viitoarele secante.
Dar anii 1970 nu pot să prevestească începutul dezmembrării Bucureştilor sau destinul alienant al locuitorilor acestei mari comune urbane. Aşa cum o spune prietenul Popescu, anii 1980 i-au învăţat pe toţi să se descurce, indiferent de consecinţele pe termen lung.
Marele Maestru al Scenei, Toma Caragiu, ne-o spune cu o maximă conciziune: "Ăştia suntem, ăştia defilăm!"
[Arhitectura, 1980, 1971]
11 comentarii:
a venit exact cand trebuia...foarte lamuritor, ca sa zic asa :)
Pana sa il apuce pe Ceausescu pandaliile si pana sa iasa la pensie arhitectii scoliti in interbelic, notiunea de urbanism se mentinea pe linia de plutire, dupa aia Dumnezeu cu mila...
Arhitecti "adevarati" au fost si in vremea "epocii de aur" (mult mai multi decat astazi, oricum)atat doar ca nu erau lasati sa faca ceea ce ar fi vrut si ar fi putut creat valoare, ci trebuiau sa se conformeze directivelor "carmaciului". Consecintele acestor directive au mutilat orasul si se intalnesc la tot pasul.
Din pacate nu s-a tras niciun invatamant din asta si in continuare se da mana libera distrugerii putinului patrimoniu arhitectonic ramas din Bucuresti si se permit constructii din ce in ce mai hidoase si de un gust absolut indoielnic.
@All / Îmi este foarte greu să mă pronunţ în legătură cu rezultatele vechi sau noi ale specialiştilor în arhitectură şi urbanism şi Bucureşti.
Aş spune doar că şi în acest domeniu există teorii la modă, care în timp îşi dovedesc viabilitatea sau se autodescalifică. Pe de altă parte, fiecare naţie îşi are specialiştii pe care îi merită. Atunci când politicile naţionale şi locale, standardele de breaslă şi calităţile profesionale şi umane se aranjează într-o constelaţie favorabilă, eu sunt sigur că nu pot apărea decât rezultate onorabile şi durabile la testul timpului.
Nu ştiu câţi dintre vizitatori şi-au pus întrebarea de unde a fost realizată fotografia de la începutul articolului?
@armyuser: de pe terasa primului bloc turn, din cele facute in anii '60, de peste drum de Sf. Spiridon.
@Adrian / Răspunsul dvs. este corect! :)
Putem sti cu aproximatie si anul fotografiei?
@bucuresci / În numele fişierului imagine este conţinut şi anul publicării fotografiei (care este uneori diferit de anul realizării fotografiei).
multumesc pentru raspuns, pacat ca nu putem sti cu siguranta anul fotografiei. In 1976 erau destule Dacii 1300 vandute si parca prea multe autobuze Skoda :)
@bucuresci / Adaug că fotografia nu putea fi făcută înainte de jumătatea anului 1970, din motive legate de prezenţa în cadru a hotelului Intercontinental.
Trimiteți un comentariu