duminică, octombrie 31, 2010

Statuia Regelui




Lucrările pentru ridicarea statuii Regelui Carol I, ce va fi aşezată în piaţa Palatului Regal sunt pe terminate. Zilele acestea se va monta pe soclul de granit statuia, opera cunoscutului sculptor iugoslav, Mestrovici.

Statuia a fost adusă de la Belgrad acum câteva zile. Cu prilejul inaugurării, care va fi după cum am mai anunţat, la 9 mai. La inaugurarea statuii va participa şi sculptorul Mestrovici, care va sosi zilele acestea în Capitală.

La ora 11 se va oficia un serviciu religios. La ora 11,10 după dezvelirea statuii, dl. Armand Călinescu, Preşedintele consiliului de miniştri, va rosti cuvântarea omagială. La ora 11,20 va avea loc defilarea trupelor şi a organizaţiilor F.R.N. Invitaţii vor trebui să se afle în tribună cel mai tîrziu la ora 10,50.



Lumea care, după 9 Mai, va trece prin piaţa Palatului Regal, va admira cum se cuvine măreaţa statuie a Regelui Carol I, opera sculptorului sârb Mestrovici.

Privind masa uriaşă de bronz măiestrit modelat, care va forma un tot, - o bucată unică - montată pe soclul de marmură înalt de câţiva metri, cu greu se va bănui truda şi chipul în care statuia a fost aşezată la locul ei.

Totuşi, trecătorii pe care paşii, în ultimele două zile, i-au dus pe calea Victoriei, au avut prilejul să surprindă o parte din taina montajului monumentului. Acesta nu este făcut dintr-o singură bucată, ci din mai multe, care, chibzuit îmbinate, vor da totul unitar şi armonios de la sfârşit.

Mai întâi au fost aşezate la locul lor picioarele calului, apoi trupul acestuia fără cap, apoi capul. Numai după ce calul a fost complet montat, s-a aşezat deasupra-i bustul călăreţului.

Operaţiile s-au făcut de către numeroşi lucrători, sub privegherea câtorva specialişti şi în prezenţa unui impunător număr de gură-cască, gata oricând să dea la cerere tot soiul de amănunte tehnice. Căci românul se naşte nu numai strateg, expert în politică externă, ci şi competent în diferite alte domenii.

Între timp, bustul, care singur măsoară aproape doi metri, este ridicat către locul său, încet-încet, cu macaralele. Numeroase ciocane nituiesc îmbinările bronzului. tehnicienii se frământă nervoşi... Montajul trebuie să fie terminat până în două zile. În piaţa palatului s-au şi construit tribunele care vor adăposti invitaţii de seamă.




Întrucât defilarea trupelor prin faţa statuii se face contra sensului obişnuit al circulaţiei pe calea Victoriei, străzile laterale fiind ocupate de trupe, accesul automobilelor ce aduc pe membrii guvernului şi şefii misiunilor străine, pentru a lua loc pe estrada din faţa statuii, se face numai prin străzile Franklin şi Episcopiei prin calea Victoriei până în faţa statuii. Automobilele goale vor merge imediat la stânga pe str. Wilson, primind dispoziţii pentru parcare până la sfârşitul serbării.

Automobilele cu invitaţi la tribuna preşedinţiei consiliului vor veni prin str. C.A. Rosetti până în spatele tribunei, vor lăsa invitaţii şi apoi prin curtea restaurantului Cina vor ieşi în str. Franklin, unde vor primi dispoziţii de parcare.

Automobilele cu invitaţii la tribuna F.R.N. (de lângă fosta Bancă a Naţiunii) vor veni prin str. Wilson până în spatele tribunei, unde vor lăsa invitaţii şi vor merge goale pe str. Boteanu primind dispoziţii de parcare.



Într-o ţinută majestuoasă cu privirea drept înainte, cu pumnul drept înfipt în şold, călare pe un cal robust în marş triumfal, maestrul Mestrovici a izbutit să redea în chip magistral personalitatea impunătoare a Marelui Rege, în linii simple şi planuri largi, într-o armonie şi echilibru desăvârşit fără nici un atribut de prisos.

Statuia de bronz, cal şi călăreţ, cântăreşte 12.000 kg şi a fost adusă de la Zagreb în două vagoane. Cea mai grea piesă a avut 6.000 kg şi a fost transportată de la gară şi montată cu mare îngrijire. Montajul s-a făcut de tehnicieni şi meşteri români. Montarea statuii a durat cinci zile.

Soclul statuii s-a executat în granit roşu lustruit. S-au întrebuinţat 80 m.c. de granit în blocuri masive, a căror greutate varia între 1.500 şi 6.000 kg.

Monumentul a fost aşezat pe un radier de beton armat şi a trebuit să se adâncească săpătura până la teren sănătos deoarece s-a dat de urma unor pivniţe vechi.

Lucrarea s-a executat de ministerul cultelor şi artelor. D-nii miniştri N. Zigre şi I.M. Sadoveanu s-au interesat zilnic de mersul lucrării. Construirea soclului de granit şi montarea statuii de bronz s-a executat sub direcţia tehnică a arhitecţilor C. Ionescu şi N. Cucu din minister şi în execuţia antreprizei Clemente Santalena şi Industria pietrei arhitect Soare Sterian.

Pentru terminarea la timp a lucrării s-au întrebuinţat echipe de zi şi de noapte. Atât montarea statuii, cât şi construirea soclului constituie un record al tehnicii româneşti atât pentru timpul scurt în care a fost efectuate, cât şi pentru problemele tehnice rezolvate, lucrarea executându-se fără nici un accident uman sau de material.



[Universul, mai 1939]

luni, octombrie 25, 2010

Dezvelirea monumentului


Suveranul păşeşte apoi spre statuie şi trăgând de cordonul simbolic ce susţine cele două falduri imense ale tricolorului ce acoperă monumentul, întregul văl împodobit cu culorile naţionale se desface în două, şi în timp ce cade spre lespedea roză a postamentului, apare chipul semeţ şi neînfricat al Regelui Carol I.

Statuia, de dimensiuni impunătoare, cuprinde în înfăţişarea ei, toată măreţia destinului românesc, care trecând prin lupte grele, a ajuns la izbânda de azi.

I.P.S. Mitropolit Bălan înaintează spre statuie şi o binecuvântează, stropind-o cu aghiazmă.

Momentul este mişcător, iar în timp ce muzica intonează din nou acordurile „Rugii”, Majestatea Sa Regele coboară de pe estradă şi depune la picioarele statuii Aceluia care întruchipează, în chipul dăltuit în bronz figura istorică a întemeietorului dinastiei româneşti, o splendidă jerbă de bujori roz.

[Universul, 10 mai 1939]


miercuri, octombrie 13, 2010

1942, Expoziţia Transnistriei




Vineri 16 Octombrie, la orele 11 dimineaţa pe marele platou al pieţei Brătianu din Bucureşti s-a deschis - într-un cadru solemn - expoziţia Transnistriei, la care au participat d. vicepreşedinte al consiliului de miniştri prof. Mihai Antonescu, doamna Maria Mareşal Antonescu, membrii guvernului, ai corpului diplomatic, înalţii demnitari civili şi militari, membrii misiunii militare germane, reprezentanţii presei străine şi române şi un numeros grup de personalităţi din viaţa publică a ţării.




Expoziţia Transnistriei înfăţişează o dare de seamă a activităţii româneşti înfăptuită timp de un an de zile pe pământul transnistrian. E o sinceră şi sobră icoană a tot ceea ce a găsit distrus administraţia românească în Transnistria şi a refăcut; a stărilor sociale atât de nedrepte şi vătămătoare pentru fiinţa umană; a muncii de restabilire a ordinei, a comunicaţiilor şi a vieţii în general, într-o provincie devastată şi pustiită nu numai de război, dar şi de jaful şi distrugerile bolşevicilor, alungaţi de armatele biruitoare germane şi române.

D. profesor Mihai Antonescu, vicepreşedintele consiliului de miniştri a sosit la pavilionul expoziţiei Transnistriei la orele 11 dimineaţa şi-a fost întâmpinat la intrare de d. profesor Gheorghe Alexianu, guvernatorul Transnistriei care a prezentat pe funcţionarii superiori ai guvernământului.

În timp ce se făceau prezentările, corul învăţătorilor transnistrieni format din 400 de persoane a intonat „Pe-al nostru steag e scris unire”. În hall-ul expoziţiei - frumos pavoazat cu drapele române, germane şi italiene şi cu chipurile Majestăţii Sale Regelui Mihai, al Mareşalului Conducător Ion Antonescu, al Fuehrerului Adolf Hitler şi al Ducelui Mussolini - aşteptau membrii guvernului, ai corpului diplomatic şi reprezentanţii autorităţilor civile şi militare.

Apoi un sobor de preoţi a oficiat o slujbă religioasă. S-au ridicat rugăciuni la cer pentru sănătatea Majestăţii Sale Regelui, a Majestăţii Sale Reginei Mame, pentru Mareşalul Conducător şi Desrobitor de ţară şi pentru slava oştilor biruitoare române şi aliate.

După terminarea serviciului religios, d. prof. Gh. Alexianu guvernatorul Transnistriei, adresându-se d-lui vicepreşedinte al Consiliului şi înalţilor demnitari prezenţi, a rostit următoarea cuvântare.

[...]



D. prof. Mihai Antonescu, vicepreşedintele Consiliului de miniştri, a rostit apoi cuvântul de deschidere a expoziţiei:

Expoziţia aceasta este mărturia vie că războiul din răsărit nu este numai o faptă militară pentru prăbuşirea armatei care ameninţa Europa, ci este o faptă constructivă de civilizaţie pentru apărarea instituţiilor fundamentale ale Continentului şi ale Neamului nostru.

Azi, această Expoziţie mărturiseşte că alături de brava noastră Armată, care a ştiut să răspundă demn chemării de luptător pentru civilizaţia Europei, a lui Adolf Hitler, administraţia românească, conştientă de destinul nostru, a adus fapta ei ziditoare, mărturisind prin actele sale că Neamul Românesc ştie să ducă fapta muncii la înălţimea jertfei sângelui.

La deschiderea acestei expoziţii, mărturisesc:

Regelui nostru credinţă;
Mareşalului desrobirii, recunoştinţa noastră;
Armatei noastre brave, mândria de Români, iar
Guvernatorului Transnistriei, funcţionarilor şi tuturor acelora care au slujit datoria românească pe aceste pământuri mulţumirea Guvernului Ţării.

Expoziţia Transnistriei este deschisă.





D. prof. Mihai Antonescu, vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, doamna Maria Mareşal Antonescu, precum şi membrii guvernului, ai corpului diplomatic şi înalţii demnitari au vizitat apoi expoziţia, unde d. prof. Gh. Alexianu, Guvernatorul Transnistriei a dat explicaţiuni.

Expoziţia conţine: sectorul agriculturii (cu secţiunea moto-mecanizată), sectorul industriei, precum şi un centru de desfacere a produselor din Transnistria.


Panoul decorativ din stânga pavilionului Expoziţiei Transnistriei, reprezentându-l pe Duca-Vodă, domnitor al Moldovei, Munteniei, dar şi hatman al Ucrainei (incluzând Transnistria) - cu reşedinţa la Nemirova. Duca-Vodă este invocat aici spre a sprijini efortul propagadandistic de sprijin pentru acţiunile Guvernământului românesc din Transnistria.


Panoul decorativ din dreapta pavilionului Expoziţiei Transnistriei, reprezentându-l pe Sf. Gheorghe, apărător al creştinismului, invocat aici ca ocrotitor al Armatei în asediul asupra Odesei din anul 1941. În Odesa a fost stabilită reşedinţa Guvernământului Transnistriei.



[Fotografiile cu pavilionul Expoziţiei sunt realizate de Willy Pragher şi sunt preluate din colecţiile Landesarchiv Baden-Württemberg prin intermediul forumului acesta.]

Cadru cu pavilionul Expoziţiei Transnistriei de după minutul 2:39 din filmul numit Bukarest 1941, deşi expoziţia a fost inaugurată în 1942.
World War 2, red army troops enter bucharest in august 1944 (Getty Images)
Credit: Sovfoto / Contributor - Date created : January 02, 1944 - Editorial # : 170982603

duminică, octombrie 10, 2010

Transnistria, 1942



















Textele sunt preluate din publicaţia Transnistria şi reflectă spiritul vremii în anul 1942. Acest articol este doar un prolog.

duminică, octombrie 03, 2010

Blocul Beldiman



Încă din anul 1954, în Institutul Proiect-Bucureşti s-a pus în studiu proiectarea unui bloc de locuinţe care să complementeze golul rămas pe b-dul 6 Martie între clădirea fostului hotel Bulevard şi blocurile de locuinţe de pe acest bulevard, pe frontul stâng.

Acest bloc făcând parte din frontul stâng al pieţei C.C.A. - aşa cum a rezultat din concursul pentru piaţa C.C.A., precum şi din studiile făcute ulterior în I.P.B. - urma să fie proiectat până în clădirea fostului hotel Bulevard, lăsând o trecere largă pe unul sau două niveluri spre strada Beldiman.

Aceste studii, prezentate în mai multe sarcini de proiectare, nu au fost avizate de Direcţia de Arhitectură şi Urbanism.



La începutul anului 1958, studiile au fost reluate, de data aceasta cu tema precisă de a se proiecta numai blocul de colţ, fără acoperirea străzii Beldiman în prima etapă.

Proiectul era legat de o serie de condiţii dificile. Astfel, existenţa a două calcane: pe strada Beldiman, blocul Editurii Tehnice, pe b-dul 6 Martie, calcanul blocului de locuinţe vecin (cu o curte de lumină pe care se deschid ferestre ale unor camere de locuit), cu lungimi, înălţimi la cornişă şi gabarite - retrageri complet diferite, precum şi cu sisteme de fundare deosebite, cu o diferenţă de nivel de cca. 3,00 m între ele.

De asemena, faţadele celor două blocuri sunt complet diferite ca tratare. Construcţia trebuie să fie proiectată, ca volum şi plastică de faţadă, ca un element de sine stătător, în prima etapă, putând să facă apoi parte integrantă din viitorul front continuu.





Parterul a fost destinat unui mare bufet expres, ceea ce a creat dificultăţi în amplasarea scărilor şi intrărilor la etajele superioare pentru apartamente. Subsolul a fost rezervat în bună parte serviciilor şi anexelor acestui bufet expres.

Stratificaţia terenului, foarte variată (fosta albie a Dâmboviţei, umpluturi diferite, resturi de la nişte foste grajduri etc.) a dat de asemenea dificultăţi de proiectare.



În sarcina de proiectare depusă la avizare în aprilie 1958 se rezolva tema pentru parter, obţinându-se un total de 70 de apartamente; indicii spaţiali şi de cost erau conform cu cei ai proiectelor curente în proiectarea de locuinţe. În urma plenarei Comitetului Orăşenesc P.M.R. din mai 1958, proiectul a fost restudiat parţial, realizându-se, în acelaşi volum construit, un număr de 80 de apartamente, iar la proiectul tehnic un număr de 93 de apartamente reale.

[Proiect realizat de arh C. Neagu, arh. D. Ioanovici, ing. D. Badea - text adaptat după revista Arhitectura, 1958]




Zona aflată la vest de Hotelul Bulevard, la 1906.