joi, februarie 25, 2010

Unde vrei tu, Nicule...


”În ultimii doi ani de viaţă ai lui Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceauşescu a început să-şi permită unele atitudini prin care părea că se situează pe o poziţie de frondă şi, totodată, că e stăpânit de un orgoliu mai mare decât al celorlalţi. Această atitudine a fost vizibilă şi în discuţiile privind amplasarea Institutului Politehnic Bucureşti.

Horia Maicu, arhitectul şef al Capitalei, a propus ca amplasarea să se facă pe Dealul Piscului, propunere cu care Gheorghiu-Dej fusese în prealabil de acord. Argumentaţia arhitectului se baza pe ideea că ridicăturile proeminente din cuprinsul oraşului Bucureşti trebuie "mobilate" cu obiective arhitectonice de interes naţional, argument cu care s-a prezentat şi la discuţiile la care au participat membri ai Biroului Politic, conducerea Ministerului Învăţământului şi alte personalităţi ştiinţifice şi culturale ce-ar fi avut un cuvânt autorizat de spus. Cum pe una din "ridicături" se afla Palatul Cotroceni şi Academia Militară, pe alta palatul Marii Adunări Naţionale şi Biserica Patriarhiei, iar Dealul Spirii nu putea intra în discuţie deoarece ar fi presupus demolarea multor imobile aflate acolo, nu mai rămânea decât Dealul Piscului ce era aproape liber. Arhitectul mai propunea ca în perimetrul cuprins de acest deal, spatele cimitirului de pe Şoseaua Olteniţei şi ridicătura de teren pe care era construit Crematoriul uman, să se amenajeze un parc frumos.

Împotriva propunerii s-a ridicat vehement Nicolae Ceauşescu, apreciind că amplasarea institutului în acest loc este contraindicată de vecinătatea Cimitirului Belu şi a propus ca amplasamentul să fie delimitat de Uzinele "Semănătoarea", Dealul Militari şi malul drept al râului Dâmboviţa. Deşi a intervenit şi Gheorghiu-Dej reluând argumentele arhitectului Maicu şi necesitatea de a construi noi cămine studenţeşti într-o zonă din apropierea institutului, Nicolae Ceauşescu nu a cedat, fiind clar pentru toţi cei de faţă că face din aprobarea propunerii sale o chestiune de orgoliu personal.

Plictisit de insistenţa şi rezistenţa lui, Gheorghiu-Dej, care nu se găsea cu sănătatea într-o stare bună, l-a întrebat pe arhitectul-şef al capitalei:
- Spune-mi, Maicule, pentru Dealul Piscului putem avea în vedere amplasarea altor obiective de interes naţional?
- Desigur, tovarăşe Gheorghiu-Dej, clădirea principală şi studiourile televiziunii, a răspuns arhitectul numind un proiect ce n-a mai fost realizat după moartea lui Gheorghiu-Dej.
- Bine. Atunci pune Nicule Institutul Politehnic unde vrei tu, a admis el obosit. Să ne vedem acum de alte treburi, a mai spus observând că nimeni dintre cei prezenţi nu are alte obiecţii.”



Prima fotografie prezintă macheta cu schiţa de sistematizare a Bucureştilor care a fost expusă la EREN 1964, în pavilionul destinat arhitecturii şi sistematizării. La aniversarea a douăzeci de ani de la Eliberare, macheta este o mărturie a urbanismului liber devenit politică de stat. Deşi este vizibilă mai mult partea de sud a Capitalei, se pot evidenţia liniile de dezvoltare stabilite după dezgheţul poststalinist.

Elementul central al fotografiei îl reprezintă Parcul Tineretului, ale cărui lucrări nu fuseseră demarate încă. Volumele transparente din zonele adiacente reprezintă imobile în stadiu de proiect şi nerealizate, cele albastre - imobile aflate în stadiul final sau deja terminate, cum este cazul ansamblului de locuinţe Pieptănari. Volumele roşii reprezintă probabil imobile cu destinaţie social-edilitară, cum erau numite în acei ani (şcoli, grădiniţe, spitale, complexe comerciale etc.). Pentru rezolvarea crizei de locuinţe şi ridicarea nivelului de trai al clasei muncitoare, sunt proiectate a fi realizate ansambluri cu imobile de locuit în zone neconstruite sau slab construite. Majoritatea unităţilor de locuit sunt blocuri cu apartamente tipizate, folosind pe cât posibil panouri prefabricate mari în structuri P+4 şi P+9, amplasate liber, ca semn al lumii noi care se construia. Întregirea fronturilor stradale axiale centrale şi bordarea segmentului de inel Ilie Pintilie-Ştefan cel Mare-Mihai Bravu este aproape finalizată în anul 1964. De remarcat traseul sudic al inelului al II-lea de circulaţie, care nu a mai fost realizat până în prezent.

Complexul de volume de pe locul unde astăzi este Orăşelul copiilor pare a fi ansamblul de studiouri ale Televiziunii Române, despre care este vorba în textul de mai sus. În sprijinul acestei supoziţii stă construcţia înaltă care ar fi avut funcţia de turn de difuzare radio a emisiunilor TV pentru o bună parte a Bucureştilor, fiind plasat pe o cotă dominantă importantă. Pe amplasamentul Sălii polivalente este prezent un volum premergător, având probabil aceeaşi funcţiune. Se mai poate ghici o concentrare de imobile cu funcţii publice în zona Stadionului Republicii. Pe lângă acestea, sunt conturate cu albastru ansamblurile în stadiu avansat de construcţie din zonele Obor-Gara de Est, Balta Albă (Titan), Gara de Nord-Calea Griviţei-Giuleşti, Pajura.


[Sfetcu, Paul - 13 ani în anticamera lui Dej, Bucureşti, Ed. F.C.R. 2000, pp. 174-175]

vineri, februarie 19, 2010

Palatul Asociaţiei Medicilor Veterinari



"Asociaţia medicilor veterinari inaugurează palatul său din bd. Elisabeta în faţa grădinii Cişmigiu. Atât monumentalitatea clădirii, cât şi importanta sumă cheltuită sunt o dovadă strălucită de ce poate face buna chibzuială şi solidaritatea puse în slujba unui ideal. Căci numai acest calităţi morale au putut să facă ca un mănunchi de profesionişti, modest în raport cu numărul reprezentanţilor altor specialişti, să ducă cele propuse la un aşa de frumos rezultat. Şi dacă realizarea artistică a putut să fie aşa de fericită, apoi aceasta se datoreşte în bună parte tot calităţilor morale mai sus pomenite."

[...]O lucrare studiată în echilibrarea maselor - ceea ce îi dă aşezarea gravă a clasicismului - ca şi amănuntele distribuite cu discernământ. O strânsă legătură între distribuţia interioară şi exteriorul care aiurea formează singura preocupare a artistului. O exemplificare concludentă a principiului că o operă de artă are însuşirea ei interioară, independentă de stil, şi trăieşte prin această însuşire. Stilul, chiar strică, dacă nu este aşa de adaptat acestei vieţi interioare a operei încât să formeze un tot indisolubil care să dea operei o înfăţişare, până la un punct în afară de stil.

Şi acest principiu a fost foarte bine înţeles şi foarte fericit realizat în această operă. Este modernism? Modernismul îl vedem pretutindeni, o coajă exterioară în contrazicere cu viaţa interioară a lucrării. Este clasicism? Da şi nu. Clasicism prin echilibru, prin calmul pe care-l respiră, însă nu prin amintirea tipică a formelor consacrate. Este în realitate un exemplu de personalitate creatoare în artă. Forma şi fondul se topesc într-o pastă indisolubilă, care a dat palatul Asociaţiei medicilor veterinari. Şi aceasta, astăzi, medicii veterinari, sunt sigur că vor releva-o cu o mândrie care-i despăgubeşte de toate dificultăţile trecute, şi mai ales de cele viitoare. Căci mai au încă multă vreme rolul de furnici strângătoare până să zică: aceasta este definitiv casa noastră".

[Spiridon Cegăneanu în Universul din 26 februarie 1933]



Ieri dimineaţă s-a inaugurat în prezenţa M.S. Regelui, palatul "Casa noastră" al "Asociaţiei medicilor veterinari" şi unde este instalat ministerul justiţiei. Măreţul palat din bd. Elisabeta este opera arhitectului Constantin Iotzu.
M.S. Regele însoţit de d-l arhitect Iotzu şi de d-nii miniştri a vizitat întregul palat al Casei noastre, felicitând pentru talentul deosebit care l-a pus în desăvârşirea acestei mari opere arhitectonice. Suveranul însoţit apoi de d-l ministru Mihai Popovici şi I. Dumitriu, directorul general al penitenciarelor, a vizitat expoziţia acestor instituţii. M.S. Regele a urcat apoi pe terasa palatului, de unde se poate admira întreaga Capitală şi împrejurimile.





"Astăzi justiţia intră ca pelerină în acest local - dar un local frumos şi igienic, în care sunt adăpostite toate direcţiile precum şi Direcţia penitenciarelor. Munca perpetuă a conducerii Asociaţiei veterinarilor ajutată de un contract pe zece ani al statului au dat mijloacele materiale pentru clădirea acestui edificiu. Stăruinţa continuă a dat şi Asociaţiei o avere însemnată şi Ministerului Justiţiei un local potrivit şi capitalei ţării un frumos monument de arhitectură.
Fie ca acest local să fie ultimul popas în durerosul pelerinaj al ministerului dreptăţii, fie ca din acest locaş să intre glorioasă în propriul său local."

[Mihai Popovici, ministrul justiţiei în Universul din 27 februarie 1933 ]

Uşile de intrare în palat, desenate de Iosif Fekete în spiritul iniţiat de Expoziţia Internaţională de Arte Decorative de la Paris din anul 1925. Medalioanele octogonale din alamă, prezente şi la nivelul balustradelor, precum şi inscripţia frontală au dispărut în mod intenţionat în timpul lucrărilor de consolidare realizate de către Ministerul Justiţiei.

vineri, februarie 12, 2010

Două Plenare

Plenara a V-a a Uniunii Arhitecţilor din R.P.R., care a avut loc în zilele de 8-10 februarie 1959, a dezbătut sarcinile care revin arhitecţilor, în vederea aplicării hotărârilor plenarei din noiembrie 1958 a C.C. al P.M.R.

Hotărârile plenarei C.C. şi expunerea tovarăşului Gh. Gheorghiu-Dej atrag atenţia arhitecţilor, inginerilor şi celorlalţi lucrători în domeniul construcţiilor, cum şi ministerelor şi altor organe cu sarcini în construcţii, asupra lipsurilor şi îndeosebi asupra costului încă ridicat al construcţiilor, indicând totodată calea pentru lichidarea acestor lipsuri, şi pentru îmbunătăţirea activităţii de construcţii şi arhitectură.



Plenara a V-a a Uniunii Arhitecţilor consideră pe deplin juste criticile făcute de plenara C.C. al P.M.R. din noiembrie 1958 sectorului de construcţii şi îşi însuşeşte aceste critici. Printre aspectele negative ale activităţii din construcţii de care răspund în primul rând arhitecţii, plenara a scos în evidenţă următoarele:

- Nu au fost folosite toate mijloacele şi posibilităţile proiectării, pentru a realiza construcţii, îndeosebi construcţii de locuit, cu un preţ de cost redus. Nu s-a înţeles îndeajuns că proiectul este factorul premergător, de primă importanţă, care fixează limitele şi eficienţa economică a investiţiilor şi deci şi costul construcţiilor.

- Unii arhitecţi au considerat şi mai consideră că posibilităţile reducerii costului prin proiectare au fost epuizate şi că aceste posibilităţi s-ar afla numai, sau aproape numai, în sectorul execuţiei şi al materialelor de construcţii. Ca urmare, o mare parte din proiectele întocmite anii trecuţi au dus la realizarea unor construcţii excesiv de scumpe.

- Nu s-a acordat suficientă atenţie proiectării tip şi îndeosebi tipizării construcţiilor de locuit. Metoda tipizării în proiectare este încă insuficient răspândită şi generalizată. La aceasta a contribuit şi slaba calitate a unora dintre proiectele tip. Nu s-a înţeles suficient importanţa folosirii tipizării ca metodă de reducere a costului construcţiilor.

- S-a semnalat de asemenea ca o deficienţă importantă a anilor trecuţi lipsa unor normative satisfăcătoare, lipsa unor indici tehnico-economici raţionali şi antefixarea limitelor de cost obligatorii pentru toate institutele de proiectare, ceea ce a permis adesea dimensionarea neraţională şi exagerată a volumelor construite.

- În sistematizarea oraşelor şi a ansamblurilor - în care există încă mari rezerve de reducere a costului - nu s-a manifestat, de asemenea, o suficientă preocupare pentru economie. Nu a fost limitată creşterea nejustificată în etapa actuală a unor localităţi şi construirea de noi cartiere pe terenuri periferice fără lucrări edilitare.


Plenara consideră că Uniunea Arhitecţilor nu a mobilizat îndeajuns pe arhitecţi pentru a înlătura la timp lipsurile din activitatea lor. Uniunea nu a sesizat organele de conducere de partid şi de stat în privinţa costului excesiv al construcţiilor şi a celorlalte deficienţe importante din activitatea de construcţie. Uniunea Arhitecţilor nu a contribuit suficient la ridicarea nivelului ideologic şi profesional al arhitecţilor, la dezvoltarea conştiinţei şi a răspunderii lor cetăţeneşti. Uniunea nu a combătut suficient părerile şi manifestările greşite ale unor arhitecţi.



Pentru înlăturarea lipsurilor şi deficienţelor semnalate, este necesară o îmbunătăţire simţitoare a activităţilor tuturor arhitecţilor. Trebuie ralizată o cotitură hotărâtă în mentalitatea unor arhitecţi pentru a lichida rutina şi conservatorismul.

În concluziile adoptate de participanţii la cea de-a V-a Plenară a UA, se recomandă arhitecţilor:

1. Să participe la îndeplinirea sarcinilor trasate de plenara C.C. al P.M.R. din noiembrie 1958 şi a prevederilor planului de stat, pentru a realiza construcţii bune, frumoase şi confortabile pe baza unui cost cât mai scăzut.

2. Să folosească în acest scop întreaga pricepere profesională şi să înlăture orice concepţii conservatoare, rutiniere şi individualiste, promovând spiritul creator şi inovator. Să întărească disciplina în muncă şi să contribuie la o mai bună organizare a muncii.

3. Să îmbunătăţească legătura cu practica şi colaborarea cu ceilalţi lucrători din construcţii.

4. Să-şi ridice nivelul profesional şi ideologic şi răspunderea cetăţenească şi patriotică, antrenându-se în mod conştient la muncă pentru înflorirea patriei noastre.



Plenara propune:

1. Să fie asigurate de urgenţă, cu proiecte, toate investiţiile pentru anul acesta şi să se ia măsuri, din timp, pentru proiectarea în acest an a investiţiilor pentru 1960. Să fie terminate şi avizate cât mai urgent lucrările pentru întocmirea noilor proiecte tip de locuinţe, şcoli, cămine culturale etc. şi a noilor normative necesare proiectării, introducându-se indici tehnico-economici şi limite de cost pe unitatea de folosinţă şi pe cap de locuitor.

2. Să fie asigurată proiectarea mobilierului, obiectelor sanitare şi echipamentului gospodăresc unificat şi modulat corespunzător noilor tipuri de apartamente economice.

3. Să se ia măsuri pentru întocmirea planurilor de sistematizare pentru principalele localităţi ale ţării şi să se întocmească, acolo unde nu există, pentru nevoile investiţiilor urgente, planuri şi detalii de sistematizare, care să precizeze cadrul urbanistic al noilor construcţii. Să se aleagă amplasamentele cele mai economice în condiţiile actuale pentru aceste noi investiţii.

4. Să se studieze, atent şi bine fundamentat economic, temele pentru orice nouă investiţie şi să nu se mai admită exagerări în întocmirea temelor care scumpesc inutil costul investiţiilor.

5. Să se sprijine dezvoltarea industrializării şi tipizării şi să se intensifice activitatea de cercetări în construcţii, mijloace puternice în reducerea costului şi a termenelor de construcţii.

6. Să se ia în considerare necesitate înfiinţării unor organisme care să se ocupe cu cercetările în domeniul arhitecturii şi urbanismului.

7. Să se îmbunătăţească şi să se întărească activitatea institutelor de proiectare, dându-se o atenţie specială celor regionale, a organelor de avizare şi îndrumare.

8. Să se ia măsuri pentru simplificarea formelor de proiectare şi pentru reducerea costului proiectării, pentru simplificarea şi reducerea timpului avizării proiectelor şi pentru reducerea numărului de organe de avizare.

9. Să se ia măsuri pentru asigurarea eficienţei controlului de autor pe şantier, pentru îmbunătăţirea formelor de colaborare dintre arhitecţi şi execuţie.


Plenara şi-a exprimat încrederea în justeţea măsurilor luate de partid şi guvern pentru îmbunătăţirea activităţii în construcţii şi se angajează în numele arhitecţilor să muncească cu entuziasm la înfăptuirea cu succes a măsurilor şi a sarcinilor propuse.

luni, februarie 08, 2010

Blocul ce se construieşte în faţa Casei Centrale a Armatei

Pe Calea Victoriei nr. 32-34, acolo unde a fost pe vremuri clădirea "Cartea Românească" distrusă de bombardament în timpul războiului, se va ridica, în scurt timp, un imobil nou, uriaş, de toată frumuseţea.



Întregul ansamblu, al pieţei, având în centru clădirea Casei Centrale a Armatei şi noul bloc, a fost studiat îndeaproape. Blocul, la a cărui construcţie se trece, va avea parter, un mezanin şi opt etaje. Prin volumul său mare, el va acoperi înaltele calcane ale clădirilor din spate. Întreg blocul va fi înconjurat de portice, placate cu travertin, pe sub care vor circula pietonii. La faţada dinspre Calea Victoriei, porticele vor fi înalte de două nivele - parter şi mezanin - iar lateral, pe bd. Republicii şi pe str. Edgar Quinet, precum şi în spatele viitoarei clădiri (căci blocul va avea un spaţiu pe sub care se va face trecerea pietonilor între cele două artere de circulaţie) porticele vor avea numai înălţimea parterului.



Un mare magazin, vizibil pe cele patru laturi ale clădirii, va deţine două subsoluri, parterul şi mezaninul. Magazinul va cuprinde un hol mare central pe înălţimea parterului şi a mezaninului şi un alt hol mare la primul subsol. Deasupra magazinului se vor înălţa opt etaje cu circa 150 de apartamente. După cum se poate vedea în desenul de perspectivă alăturat, logii duble vor marca perechile de etaje. Blocul va avea apartamente de o cameră, două şi trei. În interiorul său, imediat deasupra magazinului, va fi amenajată o grădină, cu un bazin etc. Autorii proiectului noii clădiri (executat în cadrul Institutului "Proiect-Bucureşti"), au asigurat apartamente confortabile la un preţ de cost sub limitele stabilite de plenara C.C. al P.M.R. din 26-28 noiembrie 1958.



Cum clădirea va fi retrasă cu circa 10-12 metri de la linia Căii Victoriei în faţa sa se va crea un mic spaţiu verde.Prin construirea noului bloc, centrul oraşului va fi înzestrat cu încă o clădire modernă, frumoasă, amprentă a noului Bucureşti.



Mai multe despre cele trei clădiri dispărute şi uitate - Casa Bruss, Casa Popovici şi Casa Greceanu -, care au ocupat cvartalul respectiv, puteţi afla aici.

-----------------------------------------------------------------------
Faimosul discurs al lui Hruşciov din 1954 anunţă o schimbare în forma locuinţei: o anumită atitudine critică faţă de arhitectura realismului-socialist devine din ce în ce mai evidentă, în ciuda faptului că Gheorghiu-Dej are reţineri în a urma linia noului lider sovietic. Cvartalele deja începute sunt terminate, însă arhitectura lor este din ce în ce mai simplificată, şi chiar mai ironică. S-ar putea spune ca este o arhitectură post-modernistă avant la lettre. În acelaşi timp, noile blocuri construite din prefabricate, conform noilor "principii de economicitate", afişează timide trimiteri la "stilul internaţional".


Plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român din noiembrie 1958 marchează punctul de răscruce. Utilizând linia critică a lui Hruşciov referitoare la lipsa de economicitate a arhitecturii staliniste, Gheorghe Gheorghiu-Dej critică hotărât proiectarea locuinţelor şi indică noi moduri de intervenţie urbană: (1) completarea fronturilor stradale în centru (plombe), (2) restructurarea arterelor importante şi (3) mari ansambluri de locuinţe colective la periferie. Oraşul Bucureşti este vizat în mod special: în consecinţă, ritmul activităţii de construcţie se accelerează substanţial şi noile intervenţii îşi încep evoluţia. Cazul este repus în discuţie în 1959, atît de partid (Plenara C.C. al P.M.R. din iulie privind Economicitatea şi industrializarea construcţiilor, confortul şi expresivitatea plastică) cît şi de către arhitecţi (a V-a Plenară a Uniunii Arhitecţilor).
-----------------------------------------------------------------------


[Informaţia Bucureştiului, iulie 1959]
[A.M. Zahariade - Locuinţa şi oraşul socialist]

miercuri, februarie 03, 2010

Trei blocuri din Şos. Ştefan cel Mare

În cadrul lucrărilor de sistematizare şi modernizare a şos. Ştefan cel Mare au fost realizate - între anii 1978-1982 - lărgirea străzii la patru fire de circulaţie pe sens şi întregul front de locuinţe ce plachează şoseaua, cu excepţia zonei cuprinse între străzile Tunari şi Aurel Vlaicu. Pe această zonă existau trei blocuri de locuit (str. Aurel Vlaicu nr. 166: blocul 1 şi şos. Ştefan cel Mare 18-20: blocurile 2 şi 3), care ieşeau din alinierea generală cu o distanţă variind între 8 şi 14 m, ceea ce făcea ca întreaga circulaţie rutieră şi pietonală să fie mult îngreunată.



În această situaţie, au fost analizate mai multe variante de rezolvare a sistematizării: a) demolarea clădirilor care ies din aliniament şi realizarea unor blocuri noi în aliniere cu restul blocurilor de pe şosea; b) crearea unui portic pietonal la parterul blocului din str. Aurel Vlaicu, atribuind trotuarul spaţiului de circulaţie rutieră, însă clădirea rămânând ieşită mult din alinierea generală, prezenta permanent un pericol de accidente în circulaţia rutieră; c) translaţia clădirilor pe distanţe varrind între 8 şi 14 m, rezolvându-se în mod definitiv şi corespunzător problema sistematizării din această zonă. Din analiza tehnico-economică a fost aleasă ultima variantă, ca fiind cea mai economică, deoarece aceasta reprezenta între 28 şi 32% din valoarea de demolare şi refacere a unor construcţii asemănătoare, durata lucrărilor de translaţie de 4-5 luni fiind mult inferioară celei de refacere a unui bloc nou (cca. 8-9 luni), rezultând şi importante economii de materiale.

Blocul 1 înainte de translaţie, ieşit din noua aliniere a şoselei
Blocul 1 în timpul translaţiei
Blocul 1 după translaţie, pe noul aliniament. Se pot vedea blocurile 2 şi 3 în poziţia iniţială

Blocurile 2 şi 3 înainte de translaţie. Se observă lăţimea redusă a trotuarului
Desfacerea fundaţiilor şi realizarea cadrului purtător la blocurile 2 şi 3 


Imagini din timpul translaţiei blocurilor 2 şi 3

Căteva date sumare:
Blocul 1: realizat în 1938, 7 nivele, 3.100 t - prima translaţie a unei clădiri de 7 nivele din ţară; distanţa de translaţie 14,40 m a fost străbătută în 7h37 în 27 mai 1983. Lucrările de pregătire au început în februarie 1983, rezemarea pe fundaţia definitivă a fost realizată în iunie 1983.
Blocul 2: realizat în 1957, 7 nivele, 4.000 t
Blocul 3: realizat în 1936, 5 nivele, 2.400 t - translate împreună; distanţa de translaţie 7,35 m a fost străbătută în 3h52 în 27 septembrie 1983. Lucrările de pregătire au început în septembrie 1983, rezemarea pe fundaţia definitivă a fost realizată în decembrie 1983.

Cele trei imobile au fost deplasate fără evacuarea locatarilor (cu excepţia celor de la parter), care au continuat să locuiască în acestea, beneficiind de toate condiţiile de funcţionalitate a instalaţiilor: apă rece, apă caldă, canalizare, încălzire, energie electrică, gaze, ascensor, telefon. Toate instalaţiile au fost în stare de funcţionare inclusiv pe durata deplasării, asigurându-se conectarea la reţelele edilitare prin racorduri elastice.

[Iordăchescu, Eugeniu - Translaţia construcţiilor, Ed. Tehnică, Bucureşti 1986]
[*** - Arhitectura, revistă, nr. 4, Bucureşti, 1984]


©Agerpres