Imediat după războiul cel mare, bătrânii aviatori şi-au manifestat dorinţa pentru imortalizarea în bronz a eroismului colegilor lor, căzuţi la postul lor de onoare şi al victoriei Aviaţiei Române. Încercările lor n-aveau sorţi de izbândă şi mergeau foarte greu până în anul 1924, când A.S.R. Principele Carol, Moştenitorul Tronului - Inspector General al Aeronauticii - ia Preşedinţia unui Comitet restrâns, hotărât a aduce la îndeplinire acest dor sfânt al tuturor aeronaviganţilor. Acest Comitet a fost constituit în anul 1923. S-a urmărit de la început ca acest monument să fie o operă naţională, care să reprezinte "Sacrificiul Aviatorilor şi Victoria Aviaţiei".
Pentru aceasta s-a cerut câte o machetă contra cost domnilor sculptori: Jalea, Medrea, Severin, Dimitriu-Bârlad. Machetele prezentate n-au fost acceptate de Comitet căci nu reprezentau Sacrificul Aviatorilor şi Victoria Aviaţiei.
S-a făcut atunci concurs public cu trei premii în valoare totală de 40.000 lei; s-au prezentat 14 proiecte, care au fost expuse la Ateneul Român în ziua de 02 iulie 1925. Comitetul a premiat trei, şi anume: D-l Faur (Schmidt). D-na L. General Kotzebue (român basarabean) şi D-l Spiridon Georgescu. Nici una dintre machetele prezentate nu erau în vederile Comitetului; atunci s-a făcut apel prin Ataşaţii Militari, la Sculptorii străini pentru un concurs internaţional. Nu s-a primit nici un răspuns satisfăcător!
Întrunindu-se din nou Comitetul a cerut celor trei premiaţi a face modificări machetelor, în spiritul vederilor sale şi a autorizat pe Lt. Col. av Dr. Anastasiu Victor a se ocupa în numele Comitetului cu aducerea la îndeplinire a acestei opere. Din împrejurări de forţă majoră s-a întârziat luarea unei hotărâri până când comitetul, prin Procesul-Verbal no. 10, a hotărât a accepta modificările proiectului d-nei L. Kotzebue. După mai multe serii de modificări Comitetul acceptă macheta d-nei Lydia General Kotzebue, (român basarabean), în ziua de 21 februarie 1927.
Din acest moment începe goana după o serie de fapte importante de îndeplinit şi anume: contractele pentru execuţie; adunarea fondurilor care erau prea mici; căutarea şi intervenţiuni pentru acceptarea locului pentru monument; materialul de construcţie; piatră şi obţinerea bronzului, fundaţia etc. Împrejurări defavorabile şi neprevăzute fac, ca realizarea acestor îndepliniri să meargă foarte greu sau deloc! Lucrările aproape stagnau din lipsa de fonduri şi puţina bunăvoinţă a autorităţilor. Comitetul cu greu se străduia pentru a continua lucrările.
Steaua aviatorilor nu apusese; ea intrase în norii unei furtuni trecătoare, ca să reapară mai strălucitoare! În anul 1930 spre finele lunii iunie, Primăria Municipiului Bucureşti ne oferă locul de mulţi ani cerut pe şoseaua Jianu, unde s-au început lucrările şi este azi înălţat monumentul.
Ministerul de Război ne-a oferit bronzul necesar aproape în întregime (12.000 kg). Nu s-a lansat liste de subscripţie, dar multe autorităţi în cap cu Banca Naţională a României au fost binevoitoare şi s-au putut strânge fondurile necesare; în bună parte însă, din contribuţia aviatorilor: fie din prima lor de zbor, fie o cotă de la încasările meetingurilor aeriene la care luau parte aviatorii militari, în diferite oraşe ale ţării.
M.S. Regele Carol II imprimă un ritm energic construcţiei acestui monument şi în anul 1935 la 20 iulie - Sfântul Ilie - patronul Aviaţiei, monumentul este inaugurat, fiind dezvelit de însuşi M.S. Regele Carol al II-lea, care înconjurat de întreaga aeronautică, trage Cordonul Tricolor care face să cadă într-o singură mişcare pânza care acoperea acest monument de peste 20 metri înălţime.
Fundaţia este formată dintr-un radier de meton armat, la 2,50 metri adâncime, din care de ridică la suprafaţa pământului 27 stâlpi de beton armat, care se pierd la diverse etaje ale monumentului. Dintre aceştia, 4 stâlpi se urcă până în vârful obeliscului; iar o grindă de fier care este în mijloc, lată de 50 cm (ca grinzile de fier de la podurile metalice) intră în figura înaripată din vârf cam 1 metru peste care s-a turnat ciment.
Soclul şi obeliscul sunt din piatră de Bánpatak (Carpaţii Apuseni) şi a fost în întregime construit de firma Tomat & Comp., după ce planul a fost controlat de domnul arhitect Antonescu.
Pe soclu piesele de bronz reprezintă:
În faţă: Crucea Virtutea Aeronautică cu spade; emblema eroismului aviatorilor.
Pe celelalte 3 laturi pagini de bronz cu numele aviatorilor căzuţi din zbor sau accident de avion, sau din ascensiunile din balon. Ulterior în ziua patronului aviaţiei Sf. Ilie în anul 1939 s-a fixat în jurul soclului 7 foi de bronz cu numele a 91 aeronaviganţi căzuţi din zbor în ultimii 5 ani.
Figurile care înconjoară abeliscul în forma unei spirale ascendente reprezintă "sacrificiul eroilor aerului" încununat pe figura înaripată din vârful obeliscului care reprezintă prin zborul calm şi sigur "Victoria Aviaţiei". Această figură din vârf cântăreşte circa 5.000 kg; are circa 5 metri înălţime şi o suprafaţă proiectată de circa 9 m.p. Piesele de bronz au fost turnate în turnătoria V.V. Răşcanu, care le-a montat pe soclu.
Acest monument pe lângă că reprezintă concepţia D-nei L. Kotzebue, el a fost în întregime lucrat de autoare, cu sforţări demne de admirat, pentru toate detaliile construcţiei, până la turnarea în bronz.
[Monografia Monumentului "Eroilor Aerului", Bucureşti, 1939]
7 comentarii:
Piatra din soclu si obelisc este de la Banpotoc Hunedoara, piatra din care si-a facut si Brancusi unele dintre sculpturi, si picioarele la primul pod de piatra care leaga Buda de Pesta.
http://www.romturism.ro/detalii.php?din=destinatii&poz=78
Una din cele mai frumoase si mai zvelte statui bucurestene! Imi place MULT.
In vremea comunistilor, decoratia "Virtutea Aeronautica" a disparut de pe soclu. A reaparut dupa 1990.
un monument foarte frumos din toate punctele de vedere. imi place foarte mult simbolistica spiralei, de la avionul prabusit pana la inaltarea in chip de heruvim ...
Şi pentru mine acest monument reprezintă foarte mult! Sunt fericit că piaţa în care a fost amplasat nu a fost încă alterată de elanul imobiliar.
Interesant blogul dvs. Am citit intre altele, materialul despre Monumentul Eroilor Aerului si v-as face cateva observatii :
1. Lidia Kotzebue nu a fost basarabeanca. A locuit o perioada in Basarabia impreuna cu sotul sau, Pavel Kotzebue, general de armata, dupa care s-a stabilit in Buc. LK este rusoaica si se nmuea Suhanov inainte de casatorie.A murit in iunie 1944 si e inmormantata langa Buc, la Moara Domneasca.
2. Incepand cu anii '70 s-a incercat si se incearca si astazi deposedarea LK de titlul de autor al monumentului.
3. LK n-a fost invitata la inaugurarea monumentului din iulie 1935.
Am auzit ca penru realizarea sculpturii ar fi pozat boxerul american Joe Louis, cel care l-a invins pe germanul Max Schmeling.
Îi mulțumesc enorm doctorului Reethesh pentru ajutorul neprețuit pe care mi l-a oferit. În ultimele cinci luni, eu și partenerul meu am trecut prin conflicte grave care amenințau să ducă la divorț. Eram foarte fericiți împreună și relația noastră mergea excelent. Pe 14 februarie anul acesta, am ieșit la o întâlnire fără nicio problemă, dar ulterior au început toate necazurile. Pe 10 martie, el a avut un interviu la care trebuia să participe, lucru pe care l-a și făcut. În aceeași lună, a început să primească apeluri și mesaje de la un anumit număr, prin care i se cerea să stabilească o nouă întâlnire. Când l-am întrebat despre asta, mi-a spus că era doar o prietenă care voia să vadă ce mai face. Situația a continuat, așa că am insistat să aflu adevărul, ceea ce a dus la certuri între noi. Apoi, în săptămâna următoare, mi-a spus că vrea să divorțăm; și-a făcut bagajele și a plecat de acasă. Eram devastată și plină de tristețe, pentru că îmi iubeam partenerul. În plus, simțeam că nu acționa din proprie inițiativă. Pe 15 mai, am primit o scrisoare de la instanță prin care mi se cerea să semnez actele. Pe parcursul lunilor iunie și iulie, situația a stagnat; avocatul meu m-a sfătuit să renunț, spunând că nu mai poate face nimic și că ultima înfățișare în instanță era programată pentru 5 septembrie. Tocmai când eram pe punctul de a renunța la tot, verișorul meu m-a sfătuit să iau legătura cu doctorul Reethesh, fiind convins că acesta mă va putea ajuta. Când am contactat doctorul Reethesh, i-am explicat întreaga situație. El mi-a cerut fotografiile noastre și plata pentru materialele necesare ritualului. Am achitat tot ce era nevoie. Atunci, doctorul Reethesh a descoperit că avocata care îl reprezenta pe partenerul meu era cea care instiga la toate conflictele dintre noi; ea îi făcuse un blestem de dragoste malefic pentru a mi-l lua. Doctorul Reethesh mi-a spus că, în ziua ultimei înfățișări, partenerul meu își va reveni în fire și își va cere iertare. Și, într-adevăr, pe 5 septembrie – ziua stabilită pentru ultima ședință de judecată – partenerul meu și-a cerut iertare și și-a exprimat regretul în fața tuturor celor prezenți în sala de judecată. De asemenea, avocata a recunoscut că ea a fost cea care a orchestrat totul și m-a rugat să o iert pentru faptele sale greșite. În timp ce citiți acest mesaj, eu și partenerul meu suntem din nou împreună, iar relația noastră este mai puternică și mai bună ca niciodată. Îl puteți contacta pe DR. REETHESH dacă aveți nevoie de ajutorul său; îl găsiți pe WhatsApp la +2349012999010 sau prin e-mail la reethesh60@gmail.com
Trimiteți un comentariu