joi, ianuarie 28, 2010

Capitala din avion - 1926

Către sfârşitul anului trecut Alex Gâlmeanu ne-a bucurat publicând o imagine aeriană a Bucureştilor datând din perioada Războiului cel Mare.

Zilele trecute, răsfoind presa de specialitate interbelică dedicată armelor tehnice, am descoperit câteva imagini fotografice preluate de piloţi români aflaţi în zbor deasupra Bucureştilor. Vederile din avion sunt luate de căpitanul-aviator şi observator C. Gonta, celebrul specialist român în ale fotografiei aeriene, secondat de slt. Gruia sau slt. Naidinescu. Fotografiile din ”Aripa” sunt tipărite pe hârtie de ziar, astfel încât rezoluţia lor este mediocră. Chiar dacă acest set de imagini suferă din cauza calităţii scăzute, le-am publicat mai jos, cu speranţa că cititorii fascinaţi de Bucureşti se vor bucura de aventura zborului la 1926.

Câmpul Moşilor

Câmpul Moşilor - fragment din planul Bucureştilor la 1926, publicat de Editura Librăriei "Union" din Bd. Elisabeta nr. 10

Mănăstirea Căldăruşani, de lângă Bucureşti

Palatul Cotroceni

Calea Victoriei şi Bulevardul Elisabeta

Palatul Poştelor

Halele şi Dâmboviţa

Piaţa Sărindar

vineri, ianuarie 22, 2010

Reliefurile lui Mac Constantinescu

Puţini din cei care trec zilnic pe lângă clădirea din Piaţa Victoriei cunosc istoria acestui imobil şi faptul că destinul său este subordonat şirului de proiecte de rearanjare şi sistematizare a zonei, în relaţie cu ideologiile de moment din anii 1930, dar şi de la sfârşitul anilor 1950. Destinat iniţial adăpostirii Ministerului Afacerilor Externe, palatul a fost ridicat după un proiect al arhitectului Duiliu Marcu, finalizat în anul 1937, care lua în considerare o listă lungă de constrângeri legate de amplasament şi dimensiunile maxime permise.

Grigore Gafencu, ministru de externe, în faţa machetei viitorului sediu ministerial, aflată în interiorul Palatului Sturdza - clădirea Ministerului de Externe de atunci - în februarie 1940. Fotografie de aici

Voi ocoli multele detalii care pot fi găsite dealtfel în multe surse disponibile online şi mă voi opri asupra unei istorii care ne-a lipsit de una dintre cele mai importante opere sculpturale cu caracter monumental creată în anii premergători celui de-al doilea război mondial.

Palatul Ministerului de Externe în 1944, la 48 de ore după bombardamente




Faţada palatului era realizată integral din plăci de marmură de Carrara, în linia generală de obţinere a unei imagini care să inspire eleganţa impunătoare, în armonie cu destinaţia funcţională a imobilului. Holul de onoare, scara de onoare, galeria oglinzilor, marele salon de serbări, sala de banchete şi curţile interioare destinate recepţiilor în aer liber se bucurau de un desen clasic stilizat, dar înzestrat cu monumentalitate, pus în operă prin folosirea de materiale nobile. Din lista de varietăţi de marmură folosite iniţial pot reaminti marmura de Ruşchiţa, cea de Botticino, Carrara sau cea verde de Issoria, marmura de Calcatta, marmura de Alun, marmura roşie de Verona. Placajele cu marmură sunt descrise cu eleganţă: Fantastico Arni, Rosso Amiante sau Rosso Porlasanta.

Palatul Ministerului de Externe în 1944, la 48 de ore după bombardamente

Faţada principală, de 90 de metri, era compusă dintr-o colonadă cu un şir de nouăsprezece arcade în plin cintru şi două panouri laterale. În proiectul din 1937, cele două panouri laterale erau decorate cu două compoziţii realizate de către Mac Constantinescu în marmură de Carrara. Fiecare panou decorativ avea 15 metri înălţime şi cuprindea trei rânduri de reliefuri figurative ilustrând personaje alegorice însoţite de texte în latină: agricultura şi comerţul, cultura, geografia şi istoria, inventivitatea şi ingenuitatea, abundenţa. Sub ambele panouri se afla câte o fântână decorativă, ornată cu măşti şi o suită de steme ale provinciilor istorice româneşti. Ansamblul marca cu sinceritate destinaţia diplomatică a palatului.

Colaj cu imagini prezentând cele două panouri decorative realizate de Mac Constantinescu şi fântânile de sub acestea, după bombardamente

Mac Constantinescu (1900-1979) urmase cursurile Şcolii de arte frumoase din Bucureşti, apoi pe cele din Paris: École des Beaux-Arts şi École du Louvre, apoi cursul de istoria artelor la Sorbonne şi lucrări practice la manufacturile de porţelan din Sèvres. Preocupările sale sunt legate în special de sculptură dar şi de arte decorative, costum şi decoruri pentru spectacole de balet. Siluetele figurilor alegorice din panourile sale decorative trimit la imaginile coregrafiilor semnate de soţia sa, Floria Capsali, mentor al multor generaţii de profesionişti din dansul şi baletul românesc.

Panou decorativ din aceeaşi familie compoziţională, prezentând-o pe Clio, muza istoriei, înconjurată de figuri alegorice

Faţadele laterale erau placate cu aceeaşi marmură de Carrara şi echipate cu dispozitive de bronz pentru arborarea drapelelor, încununate de acvile.

Desen cu o faţadă laterală, în care se pot evidenţia elementele decorative din partea superioară, dar şi dispunerea fântânii cu bazin de pe faţada principală

Bombardamentele din 1944 avariază grav clădirea în care lucrările de finisaj erau aproape terminate şi, odată cu ea, panourile decorative. Suflul exploziilor afectează profund structura de rezistenţă a palatului. După terminarea celui de-al doilea război mondial şi până în anul 1952 sunt susţinute lucrări majore de consolidare şi refacere a faţadelor şi interioarelor - sub conducerea arhitectului Duiliu Marcu - folosind tehnologiile şi materialele disponibile la acea vreme. Faţada va fi placată integral cu travertin, iar cele două panouri decorative, figurile simbolice de la cişmele precum şi alte lucrări de decoraţiuni interioare (vitralii, mozaicuri, tapiserii, fresce) nu mai sunt refăcute niciodată. Noul palat va fi destinat şi găzduirii Consiliului de Miniştri, noua instituţie guvernantă comunistă.

Palatul Consiliului de Miniştri în 1952

Piaţa Victoriei în 1953

De câteva luni au început în mod vizibil lucrările pentru consolidarea şi extinderea Palatului Victoria. Zarurile au fost aruncate, există un câştigător al concursului de proiecte desfăşurat în anii 2006-2007, care s-a apucat serios de treabă.

Vom vedea dacă viitorul ne va aduce pe noua faţadă a palatului reliefurile lui Mac Constantinescu.


***


George Potra ne-a făcut un cadou deosebit de frumos, publicând pe blogul dumnealui o imagine revelatoare preluată în timpul lucrărilor pentru edificarea noului imobil al Ministerului de Externe.

vineri, ianuarie 15, 2010

Piaţa Naţiunii

Vedere dinspre Bulevardul 1848 către Piaţa 28 martie - fostă 8 iunie, fostă Naţiunii - la 1957

Zilele trecute, Raiden a pus în pagină un moment din viaţa unei familii din anii 1950. Acţiunea se desfăşoară în piaţa 28 martie, fostă Piaţa Naţiunii (Naţiunei) în anii 1930. Pentru că mi-a plăcut foarte mult ideea lui de a înscena acest fragment vivant în articolul său, am decis să public aici câteva imagini prezentând planul pieţei în anii dintre cele două războaie mondiale. "O imagine face cât o mie de cuvinte", darămite şapte?

Planul pieţei la 1923

Planul pieţei cu liniile de transport în comun, la 1923

Planul pieţei la 1923, cu specificarea numerelor poştale

Planul pieţei la 1926

Planul pieţei la 1930

Planul pieţei la 1930

Planul pieţei la 1934

În anul 1935 este finalizat şi publicat planul director de sistematizare a Bucureştilor, elaborat la iniţiativa regelui Carol al II-lea. Printre multele acţiuni vizate, planul punea bazele lansării câtorva concursuri ce aveau ca ţintă redesenarea pieţelor majore din noua capitală. Iată mai jos două imagini prezentând două istorii posibile ale Pieţei Naţiunii, devenită Piaţa 8 iunie, în memoria zilei în care s-a produs Restauraţia. În noua piaţă halele ar fi dispărut (demolările au început spre sfârşitul anilor 1930), făcând loc în principal imobilelor cu faţade monumentale destinate instituţiilor de cultură, precum şi monumentelor de for public care să celebreze originea romană a poporului român. În Piaţa 8 iunie ar fi urmat să se mute şi Fundaţia Carol I, clădirea din faţa Palatului Regal - care a reuşit să supravieţuiască până în prezent - fiind planificată a fi demolată.

Piaţa 8 iunie - proiect de circulaţie şi ansamblu - arh. Eugen Fonescu şi arh. Marcel Pompei. Proiectul decorativ - arh. I Giurgea

Premiul III la concursul pentru amenajarea Pieţei 8 iunie - proiect realizat de arh. Alex. Zamphiropol şi arh. Alex. Hempel

vineri, ianuarie 08, 2010

Judecătoria Ocolului VIII

În ultima parte a anului trecut am aflat cu toţii mai multe despre sediile celor cinci primării interbelice. Dintre acestea, cea mai impozantă rămâne, peste zeci de ani, clădirea cu campanilă a Sectorului de Verde, din bulevardul Banu Manta.



Cu ocazia Lunii Bucureştilor din anul 1936 este dat în funcţiune imobilul modern al Judecătoriei Ocolului VIII Bucureşti. Realizat de arhitecţii Emil Nădejde şi de Eugen Cuşcenco (Cuscenko), la iniţiativa şi cu sprijinul direct al Primăriei de Verde, sediul continuă să impresioneze şi astăzi prin faţada sa monumentală, încununată de friza realizată de Miliţa Petraşcu, membră a mişcărilor artistice de avangardă din Bucureştii interbelici. Arhitectul Emil Nădejde este autorul principal de mai târziu al Palatului Ministerului de Interne din Piaţa Palatului Regal.



Inaugurarea noului sediu de judecătorie instituie un model pentru judecătoriile de pace ale anilor 1930. Clădit pe locul unei foste judecătorii ruinate, imobilul oferă un spaţiu generos activităţilor specifice acestei instituţii. În 1936 există două săli mari de judecată şi două mai mici. În cea principală se întruneşte completul 1, care beneficiază de o tribună a magistraţilor ridicată mult deasupra publicului, impunând respect faţă de instituţia justiţiei. Deasupra fotoliului judecătorului se ridică un fundal pictat.


Imagini din Sala de judecată a completului 1

Pentru prima oară în justiţia română se suprimă instituţia aprodului, un adevărat "demon ciudat al schingiurii numelor". Deasupra uşilor celor două completuri de judecată sunt instalate două amplificatoare care comunică prin fir cu un microfon situat pe masa grefierului. Numele părţilor sunt astfel citite corect şi anunţate pe culoare.

Imobilul mai cuprinde spaţiu pentru registratură, arhivă, grefă. Pentru avocaţii care pledează la această judecătorie există un birou spaţios unde îşi pot aştepta rândul la proces. Sala de consiliu este acoperită până la jumătate în lemn de nuc afumat, cu vitrouri şi lămpi de sticlă mată şi cuprinde cele patru birouri ale judecătorilor.

Imagine din Sala de consiliu

Preşedintele judecătoriei are la dispoziţie un cabinet spaţios şi impunător, cu două birouri mari, simple, pe care se află numai câteva dosare, călimara, tamponul de sugativă şi tradiţionala cruce. Impresionaţi de sobra eleganţă a acestui cabinet, chiar şi cei mai îndrăzneţi calcă aici pe vârful picioarelor, iar cei obidiţi, descurajaţi în faţa solemnei şi rigidei atmosfere de justiţie ce domneşte aici îşi capătă încrederea în dreptatea fără părtinire a justiţiei eterne.



Reconfigurarea brutală a zonei centrale a Bucureştilor din anii 1980 a dus la epurarea străzii Ştirbei Vodă. Noul sistem de artere pentru circulaţie copia un proiect mai vechi de construcţie a unei capitale noi - cel din anul 1935 - care lua în considerare existenţa unui nod major de circulaţie în Piaţa Gării de Nord. Au fost astfel rase imobile vechi, pentru a putea permite lărgirea străzii Ştirbei Vodă de la Splai până la intersecţia cu strada Berzei. Biserica Cuibul cu Barză a fost translatată şi dosită în spatele frontului de blocuri tip care borda noua stradă. Judecătoria Ocolului VIII şi şcoala de mai sus de aceasta (de Muzică şi Arte Plastice nr. 3) au supravieţuit.



Prezentul ne oferă o faţadă maltratată de regimuri succesive. Cea mai importantă alterare constă în eliminarea inscripţiei în piatră ce nu mai corespundea noilor instituţii înfiinţate după anul 1947. După decojirea paramentului de piatră din partea superioară, a fost aplicată o tencuială pauperă care încearcă să imite vechea textură a faţadei. Odată cu această operaţiune au fost obturate de pe faţadă şi cele două ferestre mici utilizate pentru ventilarea unor spaţii de serviciu. Procesul recent de "europenizare" a adăugat pe imobil însemne care mutilează şi mai mult imaginea sa iniţială.