marți, noiembrie 22, 2011

Parcelarea Belvedere


Regia Monopolurilor Statului creată în anul 1864 şi transformată în anul 1929 în Casa Autonomă a Monopolurilor de Stat (C.A.M.) este prima şi cea mai veche administraţie cu caracter industrial din ţara noastră. Scopurile acestei administraţii cuprindeau pe lângă problemele de exploatare a carierelor (ocnelor) de sare, producţia şi vânzarea tutunului şi chibriturilor, ce constituiau monopol de stat în România.

Manufactura de tutun Belvedere - de lângă şoseaua Basarab din Bucureşti - ia fiinţa chiar din anul 1864, la înfiinţarea monopolului tutunului, prin instalarea primelor ateliere de prelucrare manuală a tutunului în clădirea Goleştilor de lângă Belvedere, prin concesionari. Terenul pe care a fost construită manufactura aparţinuse Zoei Grant, care o cumpărase de la unchii ei, fiii lui Dinicu Golescu, şi o vânduse statului în mai multe loturi succesive. Terenul manufacturii va fi extins ulterior mulţumită regularizării Dâmboviţei din anii 1882-1884, dar şi exproprierilor din anii 1888-1891, ocazionate de extinderea atelierelor.

După anul 1879 se construiesc ateliere noi şi se introduc primele maşini de tăiat tutun. În primii ani după preluarea monopolului de la concesionari, s-au construit diferite depozite de fermentare şi păstrare a tutunului.

Între anii 1887 şi 1892 se construiesc ateliere noi de fabricaţie la Manufactura Belvedere şi producţia capătă o formă care va rămâne aproape neschimbată până în anul 1931. În anul 1908 este construit la Belvedere primul castel de apă din beton armat, la înălţimea de 30 m, având o capacitate de 150 mc.

După anul 1892 se construiesc numai uzine electrice, iar între anii 1911 şi 1915 şi clădiri cu caracter social : cartierul de locuinţe pentru personal, sala de mese şi grădina de copii.

În data de 2 mai 1912 Regia Monopolurilor Statului cumpără de la Societatea comunală de locuinţe ieftine un teren de circa 82.964 mp (care aparţinuse Zoei Grant), pe care sunt ridicate 200 de locuinţe pentru salariaţii Regiei şi ai Manufacturii de tutun Belvedere. În 1914 este construită şoseaua de acces la locuinţele personalului, înzestrată cu canalizare.

[Aurel Duţu - Manufactura de tutun Belvedere, Bucureşti M.I.M., XII]





În mijlocul grădinii Grant poate fi observată amprenta conacului Golescu-Racoviţă-Grant-Belvedere, despre care a scris foarte multe Adrian aici. La răsărit de grădina Grant şi în spatele manufacturii Belvedere este situată parcelarea destinată angajaţilor C.F.R.

Manufactura de tutun Belvedere într-o panoramă publicată în anul 1926.

Zona proprietăţii Grant, într-un plan al Bucureştilor de la 1899.

Între anii 1934-1940 este construită biserica - după desenele arh. Ion Traianescu - prin contribuţia lunară a locuitorilor din cartier, echivalentă cu leafa pe o zi. Înainte de ridicarea bisericii, serviciul religios era oficiat într-o capelă din incinta manufacturii Belvedere.

Parcelarea RMS-CAM Grant în anul 2011 :

luni, noiembrie 14, 2011

Depozitul Distribuţia



Într-o discuție amicală cu prietenul nostru Alin, referitoare la zona unde s-a ridicat de curând un ansamblu de clădiri de birouri, afirmam că un candidat bun pentru depozitul de produse petroliere Distribuţia (OSIN) - fotografiat de Willy Prager - este cvartalul prezentat în fotografia de mai jos.


Zona delimitată de strada Lainici, strada D CFR - Steaua Română, calea Griviței şi prelungirea Colonel Mihai Ghica era ocupată la mijlocul anilor 1930 de un depozit similar de produse petroliere, deţinut de Steaua Română. Pe același plan de la mijlocul anilor 1930, în zona discutată - din nordul Bucureştilor - nu apare reprezentat nici un semn convenţional.

Mai târziu, am putut să verific şi planul din anul 1943, pe care - spre surpriza mea şi confirmarea celor detaliate în articolul prietenilor de la Rezistenţa Urbană - apare semnalată Societatea Distribuţia (Societatea Anonimă pentru Distribuirea Produselor Petroleului Bucureşti). Această societate a deţinut monopolul pentru distribuţia produselor petroliere ale rafinăriilor între anii 1908-1920 - în schimbul unui comision de 2% din vânzări -, fiind patronată de societăţile petroliere cu capital străin Steaua Română şi Româno-Americană.


Accesul pe cale ferată la terenul societăţii era posibil printr-un racord larg de pe linia a treia din staţia de cale ferată Mogoşoaia (staţia Bucureşti Băneasa de astăzi).

Pas cu pas, cu această ocazie, am aflat şi mai multe informaţii legate de inginerul Constantin Osiceanu, care a contribuit la naşterea concernului Distribuţia, dar şi la apariţia numelui de OSIN, conform celor povestite la pagina 38 a documentului de aici.

Pe o planşă a zonei din anii 1970, apare denumirea de Centrul de desfacere a Produselor Petroliere - Depozitul Central Băneasa (fotografia de aici).



duminică, noiembrie 06, 2011

Tribunele hipodromului Floreasca


Pe un front de circa 100 metri lungime, ansamblul tribunelor cuprinde trei clădiri deosebite, legate între dânsele prin coridoare şi pasage de trecere, ocupând o suprafaţă clădită totală de 1.650 m. pătraţi, repartizaţi astfel :

a) Pavilionul Regal, conţinând parter, etaj şi o culă ocupă cca. 120 mp. şi constituie un corp de clădire obişnuită în zidărie, cu planşee de beton armat.

b) Pavilionul Oficial, având parter şi etaj cu trepte până la nivelul +6,97, ocupă 280 mp. complet acoperiţi.

c) Pavilionul Public, având parter, etaj şi trepte până la cota +8,67, ocupă cca. 750 mp., cu un turn de observaţie având 28 m. înălţime totală. În afară de această suprafaţă clădită planul treptelor destinate publicului se întinde pe tot frontul spre pistă, ocupănd în plus 250 mp.

d) Pasagii între pavilioane, scări de acces, balcoane etc.


În parterul clădirilor au fost adăpostite localurile anexe ale tribunelor precum : restaurante, saloane, săli de garderobă, toilette, depozite etc. ; deasupra acestora şi a etajului I, stabilit în mod general la cota +3,57, au fost construite locurile pentru public, adoptându-se în scopul unei mai bune vederi a câmpului de curse construcţiunea de trepte (grădini), având lăţimea de 0,90-1,20 m. şi înălţimea de 0,51-0,68 m. ; în spaţiul disponibil între planul acestor trepte şi planşeul etajului s-au amenajat ghişee pentru pariuri, coridoare de circulaţie etc.


Din punct de vedere arhitectonic faţada tribunelor spre curtea de acces a fost tratată în stil românesc, având la etajul II un ceardac deschis, cu stâlpi ciopliţi în lemn ; înspre câmpul de curse tribunele sunt complet deschise şi permit prin amplasamentul lor o vedere completă asupra întregului traseu al pistei. Spre a nu jena vederea publicului, stâlpii ce susţin acoperişul spre câmpul de curse au fost depărtaţi la distanţe mari (la tribuna oficială 11,32 m. iar la acea publică 14,88 m.) şi s-a urmărit reducerea dimensiunilor lor, la minimum posibil. Întregul spaţiu clădit este acoperit cu acoperişuri de ţigle cu panta 111,2 având dedesubt tavane uşoare.

Lucările începute în iunie 1922 au fost terminate în anul 1923.

Ing. E. Prager

[Arhitectura, 1925]

În planurile incluse mai jos sunt figurate cele două hipodromuri din zona Floreasca. Hipodromul pentru care au fost ridicate tribunele desenate de arh. Paul Smărăndescu şi descrise mai sus este Hipodromul Floreasca S.N.I.C.




La sfârşitul anilor 1920 apare între hipodromul Societăţii Române "TR.-OB." şi hipodromul Floreasca S.N.I.C un mic cvartal alungit de locuinţe ieftine (Parcelarea de Locuinţe Eftine Tei). Această iniţiativă de ridicare a unor imobile de locuit în zonele periferice ale Bucureştilor se va extinde către nord, după mutarea curselor de cai pe hipodromul Băneasa (relansat în 1937) şi desfiinţarea hipodromului Floreasca.


Pe un plan al Bucureştilor din 1947 apare deja reţeaua rectangulară de străzi a noii parcelări : Parcelarea Hipodromul Floreasca. Ocuparea acestei parcelări prin extinderea cartierului de locuinţe se va realiza însă abia după terminarea celui de-al doilea război mondial - la sfârşitul anilor 1950 - prin ridicarea cartierului de blocuri Floreasca. Tribunele hipodromului se aflau aproximativ pe traseul sudic al străzii G. Puccini de astăzi.



Mai multe despre hipodromurile din Bucureşti şi cursele de cai, aici.