sâmbătă, iunie 25, 2011

Marşul târnăcopului


Socialismul construieşte în toate părţile. Noţiunea de periferie se perimează din zi în zi. Copiii noştri îi vor căuta înţelesul în dicţionare. În socialism, nu va mai exista periferie.

În punctele mărginaşe ale Capitalei s-au ridicat şi sunt în curs de ridicare case de cultură. Au săli de spectacole care rivalizează cu cele de la Patria sau Republica. În Vitan şi Puţul lui Crăciun se joacă Shakespeare. Lucrătoarele de la filatura Dacia nu mai merg la 30 de ani la spitalul din Filaret să-ţi scuipe plămânii. Le poţi vedea sâmbătă seara sub candelabre de cristal, dansând cu meşterii pietrari de la întreprinderea de prelucrarea marmurei.

În locul uliţelor năpădite de troscot, au apărut bulevarde asfaltate, luminate. Maidanele pline de câini morţi au fost îngropate sub gazonul unor veritabile parcuri englezeşti. S-au adus păduri cu camionul şi nu lipsesc nici plantele exotice, chiar în faimosul parc al lui Bazilescu. Teatre de vară şi stadioane în locul tainiţelor de hoţi.

La bariere au ieşit din pământ orăşele. Catul, eveniment la mahala, domină semeţ la extremităţile oraşului. Şi unde se cheltuie atâta var şi ciment, e nevoie şi de alte lucruri. Lucrătorii de la C.F.R. sau de la Semănătoarea renunţă la bătrânele, greoaiele şifoniere de nuc, cu uşi duble şi-şi comandă mobilă Comlemn. La periferie nu se mai doarme în paturi de fier, cu saltea de paie, ci pe studio.

Dispar coşarele columbofililor şi iată nişte grătare de platină care aduc în casă imaginea imediată. Preşul a fost aruncat la gunoi şi covorul cu moliciuni se înstăpâneşte în apartamentele recente.

Poftiţi să vedeţi! Nu mai e băcănia întunecoasă de ieri cu cântar ajutat, ci magazin universal şi Alimentare, cu munţi de conserve şi vânzători îmbrăcaţi ca doctorii, în halate albe.

Avem cinematografe noi, cu pânza mai lată şi reclamă de neon. La parter nu se mai mănâncă seminţe şi în mijlocul tragediei nu se mai rupe filmul. Metalurgiştii de la 23 August nu mai ies în izmene la cişmea. După masa, vara, poţi să-i vezi întinşi în şezlonguri pe balcoane pe la etajul V şi VII.

N-o să spun că s-a terminat cu toate. Prea au fost multe de făcut, dar încetul cu încetul o să isprăvim. Pretutindeni, dar mai ales la vechea periferie răsună târnăcopul. Zgomotul prăbuşirii vechilor ziduri ne aduce mereu în urechi măsurile marşului socialismului triumfător.

[E.B. în Informaţia Bucureştilor, 1959]

miercuri, iunie 15, 2011

Tunelul



The phenomenon of universalization, while being an advancement of mankind, at the same time constitutes a sort of subtle destruction, not only of traditional cultures, which might not be an irreparable wrong, but also of what I shall call for the time being the creative nucleus of great civilizations and great cultures, that nucleus on the basis of which we interpret life, what I shall call in advance the ethical and mythical nucleus of mankind.

The conflict springs up from there. We have the feeling that this single world civilization at the same time exerts a sort of attrition or wearing away at the expense of the cultural resources which have made the great civilization of the past. This threat is expressed, among other disturbing effects, by the spreading before our eyes of a mediocre civilization which is the absurd counterpart of what I was just calling elementary culture. Everywhere throughout the world, one finds the same bad movie, the same slot machines, the same plastic or aluminium atrocities, the same twisting of language by propaganda, etc. It seems as if mankind, by approaching en masse a basic consumer culture, were also stopped en masse at a subcultural level. Thus we come to the crucial problem confronting nations just rising from underdevelopment.

In order to get on to the road toward modernization, it is necessary to jettison the old cultural past which has been the raison d’être of a nation?... Whence the paradox: on the one hand, it has to root itself in the soil of its past, forge a national spirit, and unfurl this spiritual and cultural revindication before the colonialist’s personality. But in order to take part in modern civilization, it is necessary at the same time to take part in scientific, technical, and political rationality, something which very often requires the pure and simple abandon of a whole cultural past. It is a fact: every culture cannot sustain and absorb the shock of modern civilization. There is the paradox: how to become modern and to return to sources; how to revive an old, dormant civilization and take part in universal civilization...

No one can say what will become of our civilization when it has really met different civilizations by means other than the shock of conquest and domination. But we have to admit that this encounter has not yet taken place at the level of an authentic dialogue. That is why we are in a kind of lull or interregnum in which we can no longer practice the dogmatism of a single truth and in which we are not yet capable of conquering the skepticism into which we have stepped.

We are in a tunnel, at the twilight of dogmatism and the dawn of real dialogues.

[Paul Ricœur - Universal Civilization and National Cultures, 1965]

marți, iunie 07, 2011

Teatrul



De câteva luni, în faţa clădirii masive a Universităţii bucureştene se înaltă, văzând cu ochii, noul edificiu al Teatrului naţional. Acest templu modern al Thaliei este încă o dovadă elocventă a grijii partidului şi statului socialist faţă de inflorirea artei în România.

După cum se ştie, teatrul românesc a înregistrat în ultimii ani numeroase succese atât pe scenele din ţară, cât şi în cadrul unor turnee prestigioase peste hotare. Fotoreporterul a surprins câteva aspecte ale acestei măreţe construcţii.


Pe un teritoriu de 4,5 ha, cuprins la intersecţia bulevardelor Nicolae Bălcescu şi Republicii, str. Batiştei şi str. Tudor Arghezi, pe o amplă platformă situată cu 1,2-3,5 m mai sus de circulaţia de pe trotuare, se construieşte clădirea Teatrului naţional formând frontul de est al pieţei, iar înspre intersecţia str. Batiştei cu bd. Bălcescu se ridică construcţia hotelului Intercontinental Bucureşti.


Compoziţia spaţială a ansamblului creează raporturi de interdependenţă între clădirea teatrului, care se dezvoltă în principal pe orizontală (având o înălţime la cornişe de cca 20 m, cu excepţia turnului scenei principale, care atinge 45 m) şi clădirea hotelului, al cărei volum se dezvoltă pe verticală atingând înălţimea de 85 m. De asemenea, o dominantă de interes şi tratare plastică prezintă volumul sălii principale şi al foaierelor sale, care se exprimă ca un accent spaţial, decorat policrom şi proiectat pe fundalul traforat al corpului format de scenă, anexe şi sala studio.


S-au evitat formele schematice şi rigide, golurile vitrate dominante în faţade, străine climei noastre şi spiritului arhitecturii româneşti. Pe amplele suprafeţe concave ale celor trei pereţi care delimitează holul şi foaierele sălii principale, mozaicuri policrome cu scene din istoria ţării, din istoria teatrului românesc şi din istoria teatrului universal, vor prelua pe un plan mare, contemporan, ideea zidurilor pictate în exterior ale monumentelor din Nordul Moldovei, cunoscute în întreaga lume prin valoarea lor excepţională.


Platforma, supraînălţată faţă de circulaţie, având un stilobat în gradene şi trepte, va fi prevăzută cu accese comode pietonale şi carosabile pentru cele două săli ale teatrului şi pentru hotel. Ea va fi plantată cu arbori, peluze, partere de flori şi dotată cu sculpturi şi elemente spaţiale de artă decorativă. Sub această platformă plantată se construieşte un parcaj cu două niveluri, având o capacitate de cca 1.000 de autoturisme.


În cadrul studiului de sistematizare a pieţei Bălcescu s-au prevăzut pentru rezolvarea problemei circulaţiei auto şi pietonale, soluţii pentru etapa imediată şi pentru etapa de viitor.

În acest scop a fost aprobat proiectul pentru construirea unui pasaj subteran pentru pietoni, prevăzut cu scări şi escalatoare, cu spaţii pentru magazine pe conturul lui, iar în centru o braserie. Despărţirea circulaţiei pietonale de circulaţia auto va mări mult debitul lor de fluire.


Pentru etape de viitor mai îndepărtate, studiile de sistematizare au prevăzut dublarea bd. Republicii cu o arteră subterană pentru transport în comun şi autoturisme, care să asigure traversarea subterană începând din zona din apropierea căii Moşilor şi până la podul Elefterie.

[Informaţia Bucureştilor, Arhitectura, 1970]

miercuri, iunie 01, 2011

Foişorul - rezervor de apă


Prietenul nostru, d-l Popescu, ne-a oferit de curând o surpriză foarte plăcută : o schiţă de proiect pentru redesenarea urbană şi civilizată a intersecţiei de străzi din jurul Foişorului de Foc. Vă invit să vizitaţi biroul de arhitectură al d-lui Popescu şi să găsiţi acolo mai multe informaţii ; eu îi voi completa rezultatul efortului cu câteva imagini şi planşe ale rezervorului de apă.