vineri, iunie 12, 2009

Experimentul Căţelu


Experimentul constă într-o succesiune de activităţi, care trebuie parcurse în ritm propriu, fără grabă sau alte obiective înalte.

1. Cumpăraţi de aici sau descărcaţi de aici şi citiţi, pe îndelete, textele din cartea "Experimentul Căţelu", scrisă de Florin Biciuşcă şi apărută la Editura Paideia.

2. Alegeţi o dimineaţă liniştită, în care nu vă grăbiţi. Uitaţi tot ce ştiţi despre sensul verbului "a locui în Bucureşti". Închideţi-vă telefonul mobil. Lăsaţi-vă aparatul foto acasă. Plecaţi de unul/una singur/ă. Luaţi metroul până la staţia Dristor. Mergeţi pe jos până la intersecţia cu strada Baba Novac, intraţi pe ea, apoi faceţi stânga pe strada Prof. dr. Ştefan Nicolau. Mergeţi puţin, apoi faceţi dreapta pe Întrecerii, apoi stânga pe Năzuinţei. Plimbaţi-vă agale pe careul format din cele patru străzi: Întrecerii, Năzuinţei, Prieteniei şi Cutezătorilor. Nu vă uitaţi la ceas. Respiraţi alene şi încercaţi să descoperiţi un alt fel de locuire. Parcurgeţi în mod conştient alei, ganguri, scări, porticuri şi galerii. Veţi găsi spaţii publice, semipublice, semiprivate şi private. Intraţi în vorbă cu oamenii din cvartal. Vă veţi găsi singuri drumul.


3. Din strada Prieteniei traversaţi fosta stradă a Stejarului (cu galben în planul de mai sus) şi intraţi pe strada Fildeşului, care apoi se desface într-un Y pe strada Doiceşti. Repetaţi pasul 2, fără zor. Cu oranj, pe planul de mai sus, fosta stradă Căţelu.


4. Peste câteva zile, repetaţi pasul 1.
5. Reveniţi cu comentarii aici. Vă aştept!

23 de comentarii:

Raiden spunea...

Intamplator am un amic care locuieste in zona, pe Cutezatorilor. Zona este foarte linistita si a fost amenajata la Universiada din anii '50. Acesta era un fel de "sat olimpic" menit sa cazeze persoanele venite din afara pentru acest eveniment.

De remarcat ca zona era atunci la periferie.

armyuser spunea...

@Raiden / Înclin să cred că acest cvartal a apărut în condițiile descrise în cartea citată și nu altele. Am fost și eu tentat să cred că apariția imobilelor a fost legată de anul 1953, despre care am mai vorbit aici.
Aș fi foarte curios să văd cum arată pe dinăuntru un ”apartament” din blocurile A, B și G.

Cornel spunea...

Am nimerit din intimplare acolo odata, si nu-mi mai venea sa plec. Locul e fascinant.
Ajuns acolo, chiar nu crezi ca esti in Bucuresti

Raiden spunea...

Hai ca am citit si eu studiul acesta. Foarte interesant!

Pentru arhitectura din timpul comunistilor, este o supriza placuta. Daca mai trec prin zona, o sa fac niste poze.

armyuser spunea...

@Raiden / Am avut aparatul foto la mine, dar parcă nu mi-a venit să fac nici poze seci, nici din alea de atmosferă. Mi-a fost teamă că se duce toată vraja locului.

Raiden spunea...

Nu se duce daca faci o poza-doua acolo :)

Eu incerc sa nu ratez nicio ocazie sa fac poze. Am ajuns, de exemplu, intr-o (aproape) seara in foisorul Palatului Suter (Carol Parc Hotel) de pe inaltimea maxima a Dealului Filaret. Normal ca am pozat tot dealul si privelistea inspre Casa Poporului. Asta pentru ca nu stiam daca mai ajung vreodata in acel hotel exclusivist.

brebe85 spunea...

Sunt la pagina 44

armyuser spunea...

@brebe85 / Presat ca o frunză pregătită pentru ierbar?

brebe85 spunea...

de ce as fi presat? sunt inginer de 4 zile :)

oricum, stresul nu face casa buna cu mine

radu spunea...

acu cateva minute eram in acea zona. foarte interesante cladirile alea cu 2 niveluri, cu balcoane comune la etaj, cu tuneluri, aduc cu motelurile din filmele americane. frumos. oribilul mosh numeste acest cartier 'mica lisabona'

santierul spunea...

sambata am fost pe acolo. Intr-adevar, superb. Si pe deasupra, ca prin vis imi amintesc niste lucruri, dupa ce mi-a spus maica-mea ca pe cand aveam 4-5 ani pe acele strazi ma ducea la gradinita. Am scris si eu despre asta si ii indemn pe oameni sa se plimbe pe acolo.
Daca ar da banii peste mine chiar as oferta generos un apartament in zona.

Marian S. spunea...

Buna ziua (seara, dupa caz)
Curios cite legende circula despre aceasta zona. Eu m-am mutat acolo (mai catre IOR - Gloria) in 1980. Cind am descoperit zona am ramas si eu uimit - cum de s-a putut construi asa ceva si cum de nu s-a demolat !
Eu am alta varianta care nu are nicio legatura cu ideile din cartea domnului Florin Biciusca (a carui opinie o respect dar nu stiu de unde a scos-o). Acel ansamblu de locuinte a fost construit odata cu fosta fabrica de textile de pe strada Dristorului, parca Frottierex se numea, cea care tocmai a fost demolata iar pe locul ei troneaza niste blocuri. S-au adus specialisti italieni si pentru ei s-a construit ! Urmariti cu atentie arhitectura zonei; chiar nu inteleg de unde idei cu prispe si alte chestii... Si poate bateti la vreo poarta la care raspunde o persoana mai in virsta si obtineti raspunsul corect.

Marian C spunea...

Am fost si eu seara trecuta acolo... Locul este fascinant! Am mers aiurea pe stardute, alei si pe sub pasaje... Cum o tineam de mana pe nevasta-mea, si ea la fel de entuziasmata si rasucindu-se mereu pe calcaie dupa un detaliu sau vreun unghi inedit, am trecut drept cuplu ratacit in vizita la vreun localnic, asa ca nimeni nu ne-a luat la rost cand n-am tinut cont de "PASAJ NUMAI PENTRU LOCATARI" & so on...
Am stat pe o banca, langa un loc mic de joaca. Sub ochii nostrii, vreo doi pushtani se indarjeau cu o singura racheta mai mare decat ei in lupta impotriva unei mingi de tenis.
Inevitabil, intre cei doi a aparut o disputa. Publicul, semi-publicul, semi-privatul si privatul se intersectau in termenii de "a mea/al meu/eu fac regulile"
Din senin, un vlajgan dintre cei 5-6 care tocau seminte pe o alta banca din apropiere s-a apropiat si a rezolvat problema. Simplu si eficient, fara polemici. Cu lectia invatata, pustiul-proprietar al mingii si rachetei de tenis a plecat frumusel acasa, zumzaind in surdina, iar musafirul-pusti, desi nepropietar a ramas pe campul de batalie sa se lupte in continuare cu mingea. Dupa doua-trei ceasuri de haladuiala fara tinta si folozofat, ne-am stropit pe haine trecand pe langa sediul "PSD sector 3" unde se spala in plina strada un munte de farfurii cu furtunul, cu un pistol de spalat masini legat la hidrant, si brusc ne-am adus aminte ca ne e foame. Asa a inceput de fapt relatia noastra directa si personala cu locul... (va urma...)

armyuser spunea...

@Marian C. / Felicitări pentru rezultatul experimentului! Cred că subiectul atmosferei acestei zone merită o dezvoltare către sfârşitul verii. :)

AM. spunea...

Ce tare! Abia aștept să fac experimentul! :D

Electricescu spunea...

Dacă veţi citi această postare împreună cu „Un cartier de locuinţe minimale” multe enigme vor fi dezlegate.
Cunosc bine zona şi nu de ieri-de azi. Cartierul a fost construit în mai multe etape şi realizarea lui a pornit de la două realităţi ale epocii:
▪ Lipsa acută de locuinţe.
▪ Existenţa unor resurse financiare sever limitate.
S-a ajuns astfel la conceptul de „locuinţă minimală”.
Cu totul întâmplător, perioada în care cartierul a fost construit acoperă şi anul celui de-al IV-lea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor – 1953, fără să aibă vreo legătură cu acest eveniment. A existat şi un „sat olimpic” dar acesta a fost situat în zona stadionului 23 August. Cel puţin un bloc in care au fost găzduiţi participanţii există si azi. Voi face publice aceste informaţii în momentul în care voi finaliza documentarea.
Întreprinderea despre care se mai face vorbire a fost Ţesatoria de in Unirea şi se afla pe Strada Dristorului între Strada Eufrosina Popescu şi Intrarea Baba Novac. A dispărut făcând loc unui complex rezidenţial. Singura legătură între ţesătorie şi cartierul în discuţie a fost aceea că, probabil, unii dintre „salariaţi” au primit „casă de la stat” în „experimentul Căţelu”.
Frottierex este fosta Întreprindere Suveica - Unitatea B, se găseşte pe Bulevardul Lacul Tei vizavi de Parcul Circului şi produce, aşa cum îi spune şi numele, frotir (ţesătură de bumbac care absoarbe uşor apa, folosită pentru prosoape, halate de baie etc.).
Nu sunt specialist şi nu pot să fac consideraţii legate de arhitectură, urbanism, confort, dotări etc. Respect opiniile profesioniştilor.
Însă de la nivelul omului obijnuit pot să afirm cu convingere că pentru cei care au primit gratuit o locuinţă, chiar şi minimală, raportat la epocă, a fost un pas uriaş spre civilizaţie şi bunăstare locativă.
Azi pare puţin, modest şi greu acceptabil. Cu toate acestea, mulţi doresc o astfel de locuinţă. Preţul este însă un obstacol pe care foarte puţini îl pot depăşi.
Să auzim de bine!
Electricescu

Electricescu spunea...

Iertaţi stângăcia "obijnuit - obişnuit". Oboseala!!! Corect: obişnuit.

Dan Ghelase spunea...

De fapt este "Cartierul Refugiatilor"...pt cei stramutati la Razboi si a fost facut pana in '54...

Anonim spunea...

Am mai scris un comentariu la alt articol pe tema zonei Catelu.

Este o zona superba de plimbat. Parcurile din zona sunt relativ aglomerate dar aleile sunt mai umbroase si mai inverzite decat parcurile. Copacii sunt inalti si batrani (peste 50 de ani).

Trebuie mentionate pasarile din zona. Locuiesc intr-un bloc de 10 etaje de pe Baba Novac cu vedere la zona Catelu. Stoluri de pescarusi se distreaza in fiecare dimineata si seara pe curentii de aer. Teoria mea este ca diferenta de nivel intre blocurile de 10 etaje din restul cartierului si spatiul Catelu de inaltime joasa creeaza potential pentru curenti de aer ascendenti. Este minunat sa vezi pescarusii cum planeaza deasupra cartierului. Sunt cateva familii de pescarusi cazate prin podurile unor case. Sunt si zeci de porumbei tot pe acolo.

Zona este minunata dar totusi populatia ei este din clasa muncitoare (exista si uscaturi). Am observat cateva dezvoltari: oameni ceva mai instariti au cumparat si parterul si etajul unui modul si impreuna cu gradina si-au dezvoltat un mic paradis.

Octavian Ungureanu spunea...

Eu locuiesc acolo. Sunt și arhitect. Apartamentul în care locuim a aparținut bunicului soției mele. Nu era nici italian, nici textilist, era profesor de geografie și geologie. În plus era chiar bucureștean.
Din câte știu cei mai mulți dintre cei din zonă sunt acolo de la început (mă rog, urmașii celor de la început).
Circulă multe legende privind scopul cartierului. Pentru că este atât de atipic, pare să fie menit unui scop mai înalt.
Cea mai interesantă caracteristică funcțională a apartamentului este baia care are uși atât spre hol, cât și spre dormitor. Șarpantele sunt din beton armat! Apartamentele sunt micuțe (garsoniere, garsoniere duble și apartamente cu 2 camere).
Cred că Dl. Biciușcă spune aproape totul în carte.

dannitze spunea...

Care este numele comunistului sub ordinul caruia s-au construit aceste apartamente ?

radu spunea...

aproape 7 ani au trecut de la acea plimbare. vai.

Dreamer spunea...

Zona este un vis...din care te trezește repede răutatea locuitorilor ei. Multi oameni limitați din toate punctele de vedere,obișnuiți sa trăiască în MIZERIE. Multa bârfă exact ca într-un sat de la tara, multa ura. Plin de persoane care își arunca gunoiul pe spatiile verzi și apoi înjură primăria ca nu face nimic. Plin de fațade carpete și vopsite cu orice culoare, ca de aia a avut un amic și era gratis...
Și cu toate astea, locuiesc acolo și nu as pleca pentru nimic.