joi, iulie 28, 2011

Locuinţe pentru funcţionarii publici


După război, Statul, recunoscând situaţia creată funcţionarilor publici, printr-un tratament inferior nevoilor lor, a căutat mijlocul de a le veni în ajutor cu locuinţe, unele instituţii înlesnindu-le credite, pe termene lungi, spre a-şi face case proprii, iar altele construind case cu apartamente, care să adăpostească pe funcţionari numai în timpul cât funcţionează efectiv.

Ministerul de Finanţe a încercat ambele soluţiuni.

Din experienţa făcută cu împrumuturile cu dobândă de 1% pe 30 de ani s-a dovedit că soluţia de a se acorda credite pentru construcţii de case proprii este riscantă şi defectuoasă, pentru mai multe motive.

Soluţia ca Statul să construiască locuinţe pentru funcţionari rămâne cea mai practică. Prin acest mijloc Statul, proprietar al clădirilor, pune apartamente la dispoziţia funcţionarilor numai atâta timp cât aceştia îi aduc servicii efective, în schimbul chiriei legale şi a unei mici contribuţii pentru întreţinerea imobilului. Cu modul acesta, toate generaţiile de funcţionari vor fi adăpostite în astfel de clădiri, Statul dobândind un permanent mijloc de a-i ajuta, pe toţi, fără deosebire.

Înainte de război, s-au construit case numai cu parter şi case cu parter şi etaj cuprinzând câte o locuinţă, câte două sau câte patru, grupate, toate locuinţele având curte şi grădiniţă, şi deci multă lărgime în jurul casei.

După război, schimbându-se condiţiile economice, s-a căutat gruparea a cât mai multor locuinţe într-o clădire, construindu-se blocuri cu mai multe apartamente.

În anul 1926, Ministru al Finanţelor fiind Vintilă Brătianu, s-a început o asemenea clădire - pe terenul din Piaţa Lahovary no. 1 - pentru funcţionarii Direcţiei Regiei Monopolurilor de Stat, astăzi Casa Autonomă a Monopolurilor şi s-a terminat în 1929, costând suma de 70 milioane lei, fără teren. Suprafaţa clădită este de 1.800 m.p. Construcţia are parter, patru etaje şi mansardă, adăpostind 70 de familii şi 15 funcţionari nefamilişti. Imobilul este prevăzut cu tot confortul modern, încălzire centrală, ascensoare, garaje etc.

Proiectul clădirii a fost alcătuit de arhitectul Lucian Teodosiu, din Serviciul Tehnic al Casei Autonome a Monopolurilor.
AdrianRăzvan și Reptilianul au scris despre acest imobil.

miercuri, iulie 13, 2011

Radio 1954



Astăzi va rog să citiţi un articol foarte scurt, într-un facsimil din presa anilor 1950. Odată cu parcurgerea titlurilor emisiunilor radiofonice ale singurului post de radio românesc existent la acea vreme, rememoraţi un text mai lung, despre care puţini îşi mai amintesc.

Vacanţă plăcută!

joi, iulie 07, 2011

Transformarea centrului Capitalei


O comisie de specialişti numită Comisia de sistematizare lucrează la primăria municipiului la întocmirea planului definitiv de sistematizare a Bucureştilor. Toţi membrii comisiei au fost de acord că este necesar să se creeze o piaţă mare în centrul oraşului, la intersecţia arterei nord-sud : b-dul Brătianu, cu artera est-vest : bulevardele Elisabeta-Carol. Piaţa aceasta se va numi piaţa Brătianu. Rămânea de stabilit forma şi dimensiunile pieţei, precum şi implantarea noului palat al municipiului.

În vederea creerii acestei pieţe, pe care am preconizat-o de mult, subsemnatul a mai făcut o propunere publicată în Universul. Propunerea consta în deplasarea palatului primăriei şi crearea unei pieţe, fără exproprieri.

În sânul comisiei şi alţi membri au prezentat propuneri pentru amenajarea acestei pieţe ; aşa au fost propunerile d-lui arhitect Bolomey, a d-lui arhitect I. Davidescu, a d-lui arhitect Doicescu, etc. Aceasta din urmă a fost chiar publicată.

Astăzi fac o nouă propunere, care evident necesită cheltuieli, însă nu prea mari, cheltuieli ce se vor eşalona pe o lungă perioadă de timp. Viitoarea piaţă va fi o piaţă deschisă, larg deschisă, piaţă de circulaţie şi de staţionare. Circulaţia intensă se va face pe două dintre laturile pieţei, care va fi de formă dreptunghiulară.

Palatul comunal va ocupa una din laturile mari ale pieţei şi prin grandioasa sa faţadă de 200 m lungime va fi punctul central şi dominant al pieţei. Această piaţă va fi mărginită de b-dul Brătianu care, atât la intrarea în piaţă, cât şi la ieşire, va avea o lărgime de 60 m. B-dul Universităţiei va avea 56 m lărgime, b-dul Carol în faţa ministerului de domenii 64 m, mai departe 40 m, apoi 24 m şi va intra în piaţa Rosetti.

Recunoaştem că în axa viitorului palat comunal nu am putut prevedea o largă arteră perspectivă din cauza clădirei şcoalei de arhitectură, totuşi în acest ax există o distanţă liberă de 200 m, ceea ce cred că este suficient.

Faţada ministerului de domenii spre această piaţă ar trebui refăcută, dându-i-se monumentalitatea necesară şi legată cu faţada spitalului Colţea. Clădirea spitalului Colţea va rămâne aşa cum este şi va servi pentru o altă administraţie publică în cazul în care spitalul ar fi deplasat spre periferie. Înspre strada Batişte s-ar putea plasa spre piaţă o clădire publică cu o faţadă monumentală.

Este evident că pentru realizarea acestei propuneri sunt necesare câteva exproprieri ; ele se vor face încetul cu încetul pe măsura mijloacelor disponibile, căci exproprierile absolut necesare pentru executarea palatului comunal sunt de minimă importanţă şi pot fi realizate imediat.

Proiectul d-lui arhitect Doicescu publicat de curând nu va putea fi adoptat deoarece are după părerea mea câteva defecte capitale : piaţa este traversată de arterele nord-sud şi este-vest chiar prin cele două axe, ceea ce este un inconvenient pentru staţionare ; biserica Colţei va rămâne în interiorul pieţei aşezată la întâmplare. Viitorul palat comunal de o formă curioasă, disimetrică, în unghiu, având două faţade spre piaţă de egală importanţă, este aşezat retras într-un colţ al pieţei şi nu are o poziţie dominantă pe piaţă.

Palatul comunal va fi aşezat strâmb faţă de axa bulevardului Brătianu, pe când în proiectul meu schimbarea de ax care se va face în punctul unde este aşezată azi statuia Brătianu, va fi imperceptibilă, ori în ce punct ne vom plasa.

În proiectul meu sunt indicate mai multe locuri pentru viitoarele monumente publice şi este evident că faţadele clădirilor viitoare vor fi în armonie ca stil şi ca înălţime cu arhitectura palatului comunal.

Cred că propunerea de mai sus studiată în detaliu şi pusă la punct, va putea fi realizată şi va contribui la îmbunătăţirea estetică a centrului Capitalei.

[Paul Smărăndescu, Universul, iulie 1931]

duminică, iulie 03, 2011

Noul local al Centralei a 2-a Telefonică



Pe noul Bulevard Dacia, în spatele Parcului Ioanid, se află noul local al Centralei a II-a telefonică (automat). Construcţia acoperă 120 metri pătraţi având două subsoluri, parter şi patru etaje. Va cuprinde o sucursală a Poştei Centrale, adică un hall mare la Parter, cu ghişeuri pentru public, serviciul de poştă, telegraf, mesagerii şi telefon. Centrala a II-a automată va avea 3-4.000 numere noi telefonice, locuinţe pentru funcţionari şi serviciile auxiliare. Clădirea are o înălţime de peste 20 metri, toată în beton armat.

Faţadele sunt în stil neo-românesc, în piatră artificială, iar acoperişul cu ţiglă.

Proiectele dunt făcute de architectul V. G. Ştefănescu, iar construcţia este executată de D-nii Ingineri Aurel Ioanovici şi Moccia. Prin martie 1925, clădirea va fi complect gata şi prevăzută cu cele mai noi instalaţiuni.

Costul clădirii va fi de circa 30 milioane ; iar cu instalaţiile telefonice se urcă la circa 100 milioane.

În curând, se va clădi încă o centrală telefonică în cartierul Popa Tatu, astfel că în 2-3 ani Capitalava fi servită de 3 sectoare mari telefonice şi astfel se va rezolva chestiunea posturilor telefonice la înălţimea oraşelor din Occident.

[Ilustraţia, 1925]

P.S.1. Îi provoc pe Lucian Vasile şi Raiden la un răspuns din seria "atunci şi acum"!

P.S.2. Adrian ne-a povestit mai multe despre rampa de gunoi în locul căreia s-a desenat Piaţa Spaniei, aflată în proximitatea centralei telefonice Dacia.