Un cartier de locuinţe minimale

În dorinţa de a ameliora situaţia spaţiului locativ din Bucureşti, Comitetul executiv al Sfatului popular al Capitalei a iniţiat, la începutul anului 1955, şi realizarea unor locuinţe provizorii în baracamente.

În această situaţie, atelierul Est din Institutul Proiect-Bucureşti a propus o altă rezolvare a locuinţei minimale, care urmărea să soluţioneze acest aspect al locuinţei prin construcţii definitive, cu o execuţie simplă, realizabilă aproape cu acelaşi efort, materiale şi utilaj ca şi cele prevăzute pentru baracamente provizorii, dar care prin aspectul lor exterior şi prin confort să se încadreze în viziunea şi prevederile Schiţei generale de sistematizare a Capitalei.

Scopul principal urmărit de noi a fost să se demonstreze prin proiecte şi calcule că investiţiile plănuite de Sfatul popular al Capitalei pentru lucrări provizorii ar putea fi dirijate, cu rezultate mai bune, spre lucrări definitive, care să contribuie la dotarea şi înfrumuseţarea Capitalei.

Propunerea Institutului Proiect-Bucureşti, concretizată într-un studiu de amplasament în cadrul raionului Tudor Vladimirescu cu şase amplasamente pentru cca. 6.000 de apartamente şi schiţe preliminare pentru mai multe tipuri de blocuri cu două niveluri, axate pe rezolvarea în diferite feluri a locuinţei minimale, a fost aprobată de arhitectul şef al oraşului şi ulterior de Comitetul executiv al Sfatului popular al Capitalei, care a dispus imediata începere a lucrărilor de execuţie pe amplasamentul nr. 5, considerat cel mai indicat pentru prima etapă.

Terenul afectat pentru realizarea acestei prime etape, denumit lotul 3 de locuinţe minimale, în suprafaţă de 43.200 mp, în afară de patru case parter construite de Ministerul Construcţiilor, în anul 1952, după proiecte tip 7/1950, era liber de construcţii sau amenajări, aproape plan şi bun pentru fundare. Având în vedere forma şi dimensiunile terenului, căile de acces şi cele patru construcţii existente pe teren, s-au proiectat cele 24 de construcţii, deservite de două alei de acces, pe patru aliniamente paralele orientate est-vest.

Spaţiul de 18 m dintre alinierile construcţiilor a fost gândit să se realizeze pe un fond de gazon cu o alee centrală carosabilă asfaltată, de 3,5 m lărgime, cu lărgiri pentru staţionare, cu trotuare din dale de beton şi cu grupuri de plantaţii de toate mărimile, într-o compoziţie liberă, nealiniată. Suprafeţele de teren dintre alinierile de fund ale construcţiilor au fost rezervate pentru locuri de joc pentru copii, amenajări gospodăreşti şi spaţii libere plantate, prevăzute, ca şi grădinile de faţadă, cu bănci şi corpuri de iluminat.

Această lotizare, condiţionată de o realizare imediată, a fost astfel concepută ca să se încadreze în schema generală stradală a zonei Balta Albă. Ea a fost încadrată într-o unitate complexă de locuit de 12 ha, care cuprinde, în afară de construcţiile cu două niveluri proiectate în această primă etapă, şi blocuri de patru şi şase niveluri, şi dotările aferente acestor unităţi.



Proiectele prevăd apartamente unifamiliale, cu suprafaţă construită minimală ; în mare lor majoritate, ele sunt compuse dintr-o cameră de locuit cu dependinţe (bucătărie, duş şi cămară). Realizarea în condiţii economice a acestor apartamente - adăpost pentru familii de două persoane - este una dintre problemele cele mai acute ale proiectării de locuinţe pentru marile oraşe, unde fondul existent, compunându-se în general din apartamente mari, face dificilă o judicioasă distribuire a spaţiului locativ pe cap de locuitor.

Propunerile prezentate au urmărit rezolvarea problemei locuinţei unifamiliale de masă prin obţinerea maximului de confort şi economie. Pentru realizarea acestui obiectiv am pornit de la analiza spaţiilor minimale necesare unei comode împliniri a diverselor funcţiuni ale locuinţei, căutând să realizăm economie printr-o judicioasă dimensionare a încăperilor, prin reducerea la minimum a spaţiilor pierdute şi de trecere, şi printr-o dispoziţie logică a mobilierului şi obiectelor sanitare. Aceste spaţii astfel rezolvate au servit la compunerea apartamentelor tip.

Apartamentul cel mai concentrat şi economic care a stat la baza studiilor noastre, ca termen de comparaţie cu construcţile provizorii, a fost apartamentul de o cameră la care se accede printr-o piesă cu dublă funcţiune devestibul şi bucătărie. Celelalte tipuri de apartamente, de 1, 1 1/2 şi 2 camere, urmăresc dezvoltarea acestui tip de apartament spre un standard mai ridicat. Blocurile rezultate din asamblarea în diverse feluri a acestor apartamente sunt de 5 tipuri : A, B, C, D, E.

După terminarea proiectării lucrărilor destinate lotului 3, la sfârşitul lunii august 1955 s-a primit comanda pentru extinderea lucrărilor şi pe amplasamentul nr. 6. Proiectarea celor 463 de apartamente, grupate în 27 de blocuri, pe acest nou amplasament, denumit lotul 4, s-a realizat pe baza aceloraşi principii arătate mai sus, dar cu utilizarea experienţei câştigate în proiectarea şi execuţia lucrărilor de la lotul 3. Astfel, în compoziţia generală s-a utilizat un număr mai restrâns de tipuri de apartamente şi în special cele mai adecvate pentru prefabricarea şi mecanizarea lucrărilor. Seria de blocuri a fost completată cu construcţii pe trei niveluri, cu apartamente de două camere, prelucrate după tipurile 214/1 şi 214/3 de locuinţe prin cooperare, amplasate perimetral pe căile de circulaţie.

Ansamblul celor două loturi a fost dotat, în afară de anexe gospodăreşti, cu cămine de zi, creşă, magazine şi spaţii comune liber plantate.

Ansamblul lotului 4, conceput pe acelaşi principiu al unei unităţi de locuit cu regim mixt, cu construcţii de 2, 3 şi 4 niveluri, realizează o densitate de 400 de locuitori/ha şi se încadrează, ca şi lotul 3, în schema şi viziunea generală plastică a sistematizării zonei Balta Albă.

Arh. T. Niga
Şef de proiect

[Arhitectura, 1957]