joi, septembrie 22, 2011

Un cartier de locuinţe minimale



În dorinţa de a ameliora situaţia spaţiului locativ din Bucureşti, Comitetul executiv al Sfatului popular al Capitalei a iniţiat, la începutul anului 1955, şi realizarea unor locuinţe provizorii în baracamente.

În această situaţie, atelierul Est din Institutul Proiect-Bucureşti a propus o altă rezolvare a locuinţei minimale, care urmărea să soluţioneze acest aspect al locuinţei prin construcţii definitive, cu o execuţie simplă, realizabilă aproape cu acelaşi efort, materiale şi utilaj ca şi cele prevăzute pentru baracamente provizorii, dar care prin aspectul lor exterior şi prin confort să se încadreze în viziunea şi prevederile Schiţei generale de sistematizare a Capitalei.

Scopul principal urmărit de noi a fost să se demonstreze prin proiecte şi calcule că investiţiile plănuite de Sfatul popular al Capitalei pentru lucrări provizorii ar putea fi dirijate, cu rezultate mai bune, spre lucrări definitive, care să contribuie la dotarea şi înfrumuseţarea Capitalei.

Propunerea Institutului Proiect-Bucureşti, concretizată într-un studiu de amplasament în cadrul raionului Tudor Vladimirescu cu şase amplasamente pentru cca. 6.000 de apartamente şi schiţe preliminare pentru mai multe tipuri de blocuri cu două niveluri, axate pe rezolvarea în diferite feluri a locuinţei minimale, a fost aprobată de arhitectul şef al oraşului şi ulterior de Comitetul executiv al Sfatului popular al Capitalei, care a dispus imediata începere a lucrărilor de execuţie pe amplasamentul nr. 5, considerat cel mai indicat pentru prima etapă.


Terenul afectat pentru realizarea acestei prime etape, denumit lotul 3 de locuinţe minimale, în suprafaţă de 43.200 mp, în afară de patru case parter construite de Ministerul Construcţiilor, în anul 1952, după proiecte tip 7/1950, era liber de construcţii sau amenajări, aproape plan şi bun pentru fundare. Având în vedere forma şi dimensiunile terenului, căile de acces şi cele patru construcţii existente pe teren, s-au proiectat cele 24 de construcţii, deservite de două alei de acces, pe patru aliniamente paralele orientate est-vest.

Spaţiul de 18 m dintre alinierile construcţiilor a fost gândit să se realizeze pe un fond de gazon cu o alee centrală carosabilă asfaltată, de 3,5 m lărgime, cu lărgiri pentru staţionare, cu trotuare din dale de beton şi cu grupuri de plantaţii de toate mărimile, într-o compoziţie liberă, nealiniată. Suprafeţele de teren dintre alinierile de fund ale construcţiilor au fost rezervate pentru locuri de joc pentru copii, amenajări gospodăreşti şi spaţii libere plantate, prevăzute, ca şi grădinile de faţadă, cu bănci şi corpuri de iluminat.

Această lotizare, condiţionată de o realizare imediată, a fost astfel concepută ca să se încadreze în schema generală stradală a zonei Balta Albă. Ea a fost încadrată într-o unitate complexă de locuit de 12 ha, care cuprinde, în afară de construcţiile cu două niveluri proiectate în această primă etapă, şi blocuri de patru şi şase niveluri, şi dotările aferente acestor unităţi.



Proiectele prevăd apartamente unifamiliale, cu suprafaţă construită minimală ; în mare lor majoritate, ele sunt compuse dintr-o cameră de locuit cu dependinţe (bucătărie, duş şi cămară). Realizarea în condiţii economice a acestor apartamente - adăpost pentru familii de două persoane - este una dintre problemele cele mai acute ale proiectării de locuinţe pentru marile oraşe, unde fondul existent, compunându-se în general din apartamente mari, face dificilă o judicioasă distribuire a spaţiului locativ pe cap de locuitor.

Propunerile prezentate au urmărit rezolvarea problemei locuinţei unifamiliale de masă prin obţinerea maximului de confort şi economie. Pentru realizarea acestui obiectiv am pornit de la analiza spaţiilor minimale necesare unei comode împliniri a diverselor funcţiuni ale locuinţei, căutând să realizăm economie printr-o judicioasă dimensionare a încăperilor, prin reducerea la minimum a spaţiilor pierdute şi de trecere, şi printr-o dispoziţie logică a mobilierului şi obiectelor sanitare. Aceste spaţii astfel rezolvate au servit la compunerea apartamentelor tip.

Apartamentul cel mai concentrat şi economic care a stat la baza studiilor noastre, ca termen de comparaţie cu construcţile provizorii, a fost apartamentul de o cameră la care se accede printr-o piesă cu dublă funcţiune devestibul şi bucătărie. Celelalte tipuri de apartamente, de 1, 1 1/2 şi 2 camere, urmăresc dezvoltarea acestui tip de apartament spre un standard mai ridicat. Blocurile rezultate din asamblarea în diverse feluri a acestor apartamente sunt de 5 tipuri : A, B, C, D, E.


După terminarea proiectării lucrărilor destinate lotului 3, la sfârşitul lunii august 1955 s-a primit comanda pentru extinderea lucrărilor şi pe amplasamentul nr. 6. Proiectarea celor 463 de apartamente, grupate în 27 de blocuri, pe acest nou amplasament, denumit lotul 4, s-a realizat pe baza aceloraşi principii arătate mai sus, dar cu utilizarea experienţei câştigate în proiectarea şi execuţia lucrărilor de la lotul 3. Astfel, în compoziţia generală s-a utilizat un număr mai restrâns de tipuri de apartamente şi în special cele mai adecvate pentru prefabricarea şi mecanizarea lucrărilor. Seria de blocuri a fost completată cu construcţii pe trei niveluri, cu apartamente de două camere, prelucrate după tipurile 214/1 şi 214/3 de locuinţe prin cooperare, amplasate perimetral pe căile de circulaţie.

Ansamblul celor două loturi a fost dotat, în afară de anexe gospodăreşti, cu cămine de zi, creşă, magazine şi spaţii comune liber plantate.

Ansamblul lotului 4, conceput pe acelaşi principiu al unei unităţi de locuit cu regim mixt, cu construcţii de 2, 3 şi 4 niveluri, realizează o densitate de 400 de locuitori/ha şi se încadrează, ca şi lotul 3, în schema şi viziunea generală plastică a sistematizării zonei Balta Albă.

Arh. T. Niga
Şef de proiect

[Arhitectura, 1957]

10 comentarii:

popescu spunea...

acum este evident ca nu au reusit sa termine toate etapele...pe teren iti dai seama doar din faptul ca exista cateva constructii in partea de nord care nu au disparut...pe primul plan apare un stadion (astazi este institutul de cercetare) langa spital...ai idee despre ce este vorba?...mersi pt link :)

mc spunea...

Catelul

Prin ansamblul sau de , Tiberiu Niga isi va atrage definitiv oprobiul celor mai de seama membri ai clasei muncitoare.
Paradoxal, cartierul de la Catelul este ceea ce numesc inca cel mai comunist cartier al Bucurestiului.
Locuintele de acolo sunt fascinante prin aceea ca un arhitect (si nu unul oarecare, ci un Mare Arhitect ale carui imobile Modern-corbusieriene il asezasera in istoria arhitecturii europene) imbratiseaza ideile marxiste (ne-leninizate) si le transpune in spatii de locuit.
Relatia dintre spatiu si om e condusa cu maiestrie: din spatiul public al stradutelor si aleilor treci in semi-publicul pasajelor boltite si a curtilor verzi, in zona semi-privata a pridvoarelor foarte largi si in provatul incaperilor mici, racoroase vara si usor de incalzit iarna.
Comunitatea capata valente si valori nebanuite.
Activitatile zilnice se muta in spatiul semi-deschis al pridvoarelor, devenind un act firesc, comun, dand forma si sens ideii de proprietate comuna.
Cusutul, spalatul si uscatul rufelor, jocurile de table ale barbatilor intorsi de la munca, jocul copiilor, ascultatul radioului sau petrecerile vor avea loc aici, in pridvoare. In prispele generoase, pe bancile acoperite cu macate aduse din satele de unde vor fi fiind surghiuniti, somnul va fi mai dulce multora. Pridvorul e si camara (vorbesc si de ceea ce se intampla acum, de vechile dulapuri de scandri, inchise cu zavorase de arama, neincuiate si pline de borcane cu muraturi si dulceturi).
Camera, spatiul propriu, este redus la minimum. Foarte putin atractiva, este de fapt gandita in contrast cu pridvorul, pentru a ii spori atractivitatea celui din urma.
Despre Catelul s-a scris deja o carte (disponibila on-line absolut gratis) „Experimentul Catelul” dar ceea ce mi se pare fascinant (si alarmant deopotriva) este faptul ca azi, orasul comunist din orasul ceausist se schimba cu o viteza mai mare decat ati crede: garduri, ziduri, usi, pereti roz, termopane, ferestre largite, curti cu gratare, locuri de parcare. Totul spre a fura comunitatii si a inchide o bucata cat mai mare din voluptosul cartier-utopie in proprietatea privata absoluta a Romaniei de azi.

mc spunea...

Prin ansamblul sau de spatii permanente pentru locuire temporara,

ADRIAN spunea...

Interesant cum, in timp, locuintele minimale si ieftine au devenit unele vanate si scumpe. Nu cred ca e cazul cu acestea dar asa, in general ...

Baciu spunea...

@Popescu: Este vorba de fostul stadion PTT – pe Şoseaua Mihai Bravu, pe locul lui s-a construit Institutul de Inframicrobiologie. Pe 30 iulie 1946 aici a avut loc mitingul BPD la care a participat și Ana Pauker.

Anonim spunea...

Am descoperit intamplator zona, 2 ani in urma. Din exterior, mi se pare foarte pitoreasca si exotica (in comparatie cu blocurile care inconjoara perimetrul).

Anonim spunea...

Locuiesc in zona de 8 ani. Este adevarat ca in blocurile de 10 etaje de la marginea experimentului Catelu.

Zona are un farmec aparte. Daca cineva spunea mai sus ca era cel mai comunist cartier, nu mai este valabil astazi. Aleile dintre case sunt cele mai bune spatii de promenada, sunt la fel de inverzite de copaci batrani si inalti precum un parc, iar gradinile sunt destul de bine ingrijite.

A ramas in continuare un spatiu aerisit, cu locuri de parcare, umbra si verdeata multa, cu multi porumbei si pescarusi. Nu este un cartier select. Populatia zonei are si uscaturi. Se poate caracteriza ca si clasa muncitoare, nu elite intelectuale (care probabil se mutau in centru, pe Magheru, pe pile).

reloadro spunea...

Si eu stau in zona , pe campia libertatii .. E superba zona pacat ca nu se mai construiesc astfel de cartiere.. Insa noii propietari cam strica zona cu constructii diferite ca stil. Din peisaj ar lipsi palmieri parere proprie.

Cristi Brătescu spunea...

M-am nascut si am copilarit in cartierul asta, pe ceea ce se numeste astazi Strada Cutezatorilor. E drept, a fost gandit ca un fel de cartier-camin muncitoresc, insa arhitectul Niga a reusit sa introduca aici un element interesant, stilul pe care-l regasim in sudul Frantei, in Provence, si in sudul Italiei, case cu verande largi, de caramida (ulterior, caramida a fost acoperita cu ciment), cu arcade ample. De aceea, si viata de aici semana in multe privinte cu viata din cartierele italiene. :) Sigur, ne-am mutat de acolo, aveam nevoie de mai mult spatiu, dar copilul din mine inca isi mai aminteste cu placere de strazile acelea pline de verdeata, cu gradini peste tot.

Cristi Brătescu spunea...

Intreba cineva mai sus, acum vreo trei ani, de stadionul care apare in schema. E vorba de stadionul PTT, care n-a avut viata prea lunga. In locul lui, azi, e Institutul de Inframicrobiologie Stefan S. Nicolau. Dar, din cate mi-au povestit parintii mei, cartierul acesta a fost construit tocmai pentru a gazdui muncitorii care au lucrat la stadionul PTT. Daca are cineva alte informatii, il rog sa spuna. Multumesc!
http://bacisme.wordpress.com/category/stadioane-disparute/