Reliefurile lui Mac Constantinescu

Puţini din cei care trec zilnic pe lângă clădirea din Piaţa Victoriei cunosc istoria acestui imobil şi faptul că destinul său este subordonat şirului de proiecte de rearanjare şi sistematizare a zonei, în relaţie cu ideologiile de moment din anii 1930, dar şi de la sfârşitul anilor 1950. Destinat iniţial adăpostirii Ministerului Afacerilor Externe, palatul a fost ridicat după un proiect al arhitectului Duiliu Marcu, finalizat în anul 1937, care lua în considerare o listă lungă de constrângeri legate de amplasament şi dimensiunile maxime permise.

Grigore Gafencu, ministru de externe, în faţa machetei viitorului sediu ministerial, aflată în interiorul Palatului Sturdza - clădirea Ministerului de Externe de atunci - în februarie 1940. Fotografie de aici

Voi ocoli multele detalii care pot fi găsite dealtfel în multe surse disponibile online şi mă voi opri asupra unei istorii care ne-a lipsit de una dintre cele mai importante opere sculpturale cu caracter monumental creată în anii premergători celui de-al doilea război mondial.

Palatul Ministerului de Externe în 1944, la 48 de ore după bombardamente

Faţada palatului era realizată integral din plăci de marmură de Carrara, în linia generală de obţinere a unei imagini care să inspire eleganţa impunătoare, în armonie cu destinaţia funcţională a imobilului. Holul de onoare, scara de onoare, galeria oglinzilor, marele salon de serbări, sala de banchete şi curţile interioare destinate recepţiilor în aer liber se bucurau de un desen clasic stilizat, dar înzestrat cu monumentalitate, pus în operă prin folosirea de materiale nobile. Din lista de varietăţi de marmură folosite iniţial pot reaminti marmura de Ruşchiţa, cea de Botticino, Carrara sau cea verde de Issoria, marmura de Calcatta, marmura de Alun, marmura roşie de Verona. Placajele cu marmură sunt descrise cu eleganţă: Fantastico Arni, Rosso Amiante sau Rosso Porlasanta.

Palatul Ministerului de Externe în 1944, la 48 de ore după bombardamente

Faţada principală, de 90 de metri, era compusă dintr-o colonadă cu un şir de nouăsprezece arcade în plin cintru şi două panouri laterale. În proiectul din 1937, cele două panouri laterale erau decorate cu două compoziţii realizate de către Mac Constantinescu în marmură de Carrara. Fiecare panou decorativ avea 15 metri înălţime şi cuprindea trei rânduri de reliefuri figurative ilustrând personaje alegorice însoţite de texte în latină: agricultura şi comerţul, cultura, geografia şi istoria, inventivitatea şi ingenuitatea, abundenţa. Sub ambele panouri se afla câte o fântână decorativă, ornată cu măşti şi o suită de steme ale provinciilor istorice româneşti. Ansamblul marca cu sinceritate destinaţia diplomatică a palatului.

Colaj cu imagini prezentând cele două panouri decorative realizate de Mac Constantinescu şi fântânile de sub acestea, după bombardamente

Mac Constantinescu (1900-1979) urmase cursurile Şcolii de arte frumoase din Bucureşti, apoi pe cele din Paris: École des Beaux-Arts şi École du Louvre, apoi cursul de istoria artelor la Sorbonne şi lucrări practice la manufacturile de porţelan din Sèvres. Preocupările sale sunt legate în special de sculptură dar şi de arte decorative, costum şi decoruri pentru spectacole de balet. Siluetele figurilor alegorice din panourile sale decorative trimit la imaginile coregrafiilor semnate de soţia sa, Floria Capsali, mentor al multor generaţii de profesionişti din dansul şi baletul românesc.

Panou decorativ din aceeaşi familie compoziţională, prezentând-o pe Clio, muza istoriei, înconjurată de figuri alegorice

Faţadele laterale erau placate cu aceeaşi marmură de Carrara şi echipate cu dispozitive de bronz pentru arborarea drapelelor, încununate de acvile.

Desen cu o faţadă laterală, în care se pot evidenţia elementele decorative din partea superioară, dar şi dispunerea fântânii cu bazin de pe faţada principală

Bombardamentele din 1944 avariază grav clădirea în care lucrările de finisaj erau aproape terminate şi, odată cu ea, panourile decorative. Suflul exploziilor afectează profund structura de rezistenţă a palatului. După terminarea celui de-al doilea război mondial şi până în anul 1952 sunt susţinute lucrări majore de consolidare şi refacere a faţadelor şi interioarelor - sub conducerea arhitectului Duiliu Marcu - folosind tehnologiile şi materialele disponibile la acea vreme. Faţada va fi placată integral cu travertin, iar cele două panouri decorative, figurile simbolice de la cişmele precum şi alte lucrări de decoraţiuni interioare (vitralii, mozaicuri, tapiserii, fresce) nu mai sunt refăcute niciodată. Noul palat va fi destinat şi găzduirii Consiliului de Miniştri, noua instituţie guvernantă comunistă.

Palatul Consiliului de Miniştri în 1952

Piaţa Victoriei în 1953

De câteva luni au început în mod vizibil lucrările pentru consolidarea şi extinderea Palatului Victoria. Zarurile au fost aruncate, există un câştigător al concursului de proiecte desfăşurat în anii 2006-2007, care s-a apucat serios de treabă.

Vom vedea dacă viitorul ne va aduce pe noua faţadă a palatului reliefurile lui Mac Constantinescu.


***


George Potra ne-a făcut un cadou deosebit de frumos, publicând pe blogul dumnealui o imagine revelatoare preluată în timpul lucrărilor pentru edificarea noului imobil al Ministerului de Externe.