Judecătoria Ocolului VIII

În ultima parte a anului trecut am aflat cu toţii mai multe despre sediile celor cinci primării interbelice. Dintre acestea, cea mai impozantă rămâne, peste zeci de ani, clădirea cu campanilă a Sectorului de Verde, din bulevardul Banu Manta.



Cu ocazia Lunii Bucureştilor din anul 1936 este dat în funcţiune imobilul modern al Judecătoriei Ocolului VIII Bucureşti. Realizat de arhitecţii Emil Nădejde şi de Eugen Cuşcenco (Cuscenko), la iniţiativa şi cu sprijinul direct al Primăriei de Verde, sediul continuă să impresioneze şi astăzi prin faţada sa monumentală, încununată de friza realizată de Miliţa Petraşcu, membră a mişcărilor artistice de avangardă din Bucureştii interbelici. Arhitectul Emil Nădejde este autorul principal de mai târziu al Palatului Ministerului de Interne din Piaţa Palatului Regal.



Inaugurarea noului sediu de judecătorie instituie un model pentru judecătoriile de pace ale anilor 1930. Clădit pe locul unei foste judecătorii ruinate, imobilul oferă un spaţiu generos activităţilor specifice acestei instituţii. În 1936 există două săli mari de judecată şi două mai mici. În cea principală se întruneşte completul 1, care beneficiază de o tribună a magistraţilor ridicată mult deasupra publicului, impunând respect faţă de instituţia justiţiei. Deasupra fotoliului judecătorului se ridică un fundal pictat.


Imagini din Sala de judecată a completului 1

Pentru prima oară în justiţia română se suprimă instituţia aprodului, un adevărat "demon ciudat al schingiurii numelor". Deasupra uşilor celor două completuri de judecată sunt instalate două amplificatoare care comunică prin fir cu un microfon situat pe masa grefierului. Numele părţilor sunt astfel citite corect şi anunţate pe culoare.

Imobilul mai cuprinde spaţiu pentru registratură, arhivă, grefă. Pentru avocaţii care pledează la această judecătorie există un birou spaţios unde îşi pot aştepta rândul la proces. Sala de consiliu este acoperită până la jumătate în lemn de nuc afumat, cu vitrouri şi lămpi de sticlă mată şi cuprinde cele patru birouri ale judecătorilor.

Imagine din Sala de consiliu

Preşedintele judecătoriei are la dispoziţie un cabinet spaţios şi impunător, cu două birouri mari, simple, pe care se află numai câteva dosare, călimara, tamponul de sugativă şi tradiţionala cruce. Impresionaţi de sobra eleganţă a acestui cabinet, chiar şi cei mai îndrăzneţi calcă aici pe vârful picioarelor, iar cei obidiţi, descurajaţi în faţa solemnei şi rigidei atmosfere de justiţie ce domneşte aici îşi capătă încrederea în dreptatea fără părtinire a justiţiei eterne.



Reconfigurarea brutală a zonei centrale a Bucureştilor din anii 1980 a dus la epurarea străzii Ştirbei Vodă. Noul sistem de artere pentru circulaţie copia un proiect mai vechi de construcţie a unei capitale noi - cel din anul 1935 - care lua în considerare existenţa unui nod major de circulaţie în Piaţa Gării de Nord. Au fost astfel rase imobile vechi, pentru a putea permite lărgirea străzii Ştirbei Vodă de la Splai până la intersecţia cu strada Berzei. Biserica Cuibul cu Barză a fost translatată şi dosită în spatele frontului de blocuri tip care borda noua stradă. Judecătoria Ocolului VIII şi şcoala de mai sus de aceasta (de Muzică şi Arte Plastice nr. 3) au supravieţuit.



Prezentul ne oferă o faţadă maltratată de regimuri succesive. Cea mai importantă alterare constă în eliminarea inscripţiei în piatră ce nu mai corespundea noilor instituţii înfiinţate după anul 1947. După decojirea paramentului de piatră din partea superioară, a fost aplicată o tencuială pauperă care încearcă să imite vechea textură a faţadei. Odată cu această operaţiune au fost obturate de pe faţadă şi cele două ferestre mici utilizate pentru ventilarea unor spaţii de serviciu. Procesul recent de "europenizare" a adăugat pe imobil însemne care mutilează şi mai mult imaginea sa iniţială.