La Bucureşti, în noaptea de 18/19 ianuarie 1941, maiorul de aviaţie german Helmuth Döring, membru al Misiunii Militare Germane stabilite în România şi şef al transporturilor acesteia, este împuşcat mortal. Incidentul are loc în faţa hotelului Ambasador şi este folosit ca pretext de Conducătorul Statului - generalul Ion Antonescu - şi de Mişcarea Legionară pentru o serie de acţiuni care vor deteriora în mod ireversibil situaţia socială din ţară, culminând cu rebeliunea legionară, pogromul de la Bucureşti, sfărşitul Statului Naţional-Legionar şi instituirea unui regim de dictatură militară. Hotelul Ambasador funcţionează în acei ani ca locuinţă pentru ofiţerii misiunii conduse de generalul Erik Hansen.
Hotelul Ambasador fusese inaugurat la 4 mai 1939, fiind desenat de Arghir Culina. Publicaţiile vremii îl descriu ca fiind echipat cu cele mai performante instalaţii sanitare, putând oferi un grad ridicat de confort pentru vizitatorii Bucureştilor.
O schiţă preliminară indică faptul că destinaţia iniţială a Casei Albe nu fusese aceea de hotel, ci de imobil cu locuinţe de vânzare şi prăvălii la parter, aflat în proprietatea arhitectului şi a lui C. Mihăescu (a cărui nume este vizibil pe o firmă de la parter). Parcela cu o formă atipică este exploatată în mod inventiv, pentru a rezulta un plan cu repartizare judicioasă a funcţiunilor necesare.
Imaginea faţadei se bazează pe o compoziţie simetrică şi pe utilizarea unor coloane de ordin colosal. Din cele 12 etaje construite, nivelele superioare sunt retrase, pentru a forma câteva terase cu vedere către noul bulevard mobilat cu clădiri de factură modernistă. Retragerile sunt concepute cu grijă faţă de alinierea la cornişele imobilelor construite pe parcelele adiacente - imobilul ARO şi garajul Ciclop.
Intrarea este marcată prin retragerea pregnantă a faţadei de la frontul construit. Vocabularul folosit pentru ornamentică este de inspiraţie Art déco. În schiţa de faţadă iniţială, caracterul Art déco este mult mai vizibil în partea superioară a compoziţiei, însă punerea ulterioară în operă va suferi în urma unor decizii cu caracter economic. Arghir Culina mai desenase două clădiri reprezentative, de aceeaşi factură, în plin centrul Bucureştilor - hotelul Negoiu, în anul 1929, şi hotelul Union, în 1931.
O imagine din anii 1970 permite observarea diferenţei de nivel (de cinci etaje) faţă de celelalte imobile din frontul bulevardului Take Ionescu / Magheru, aprobată cu încălcarea regulamentului de urbanism în vigoare la acea vreme.
7 comentarii:
Din categoria Captain Obvious - remarc cu un pic de dezamagire ca nu au urmat proiectul din ultima schita prezentata de tine unde aparea central sus un turn cu ceva ce seamana a ceas plus 2 artificii arhitecturale in stanga si dreapta simetric [nu stiu daca au un nume in arhitectura]. Nu inteleg de ce renuntau de multe ori la exact ce facea cladirea monumentala. Intotdeauna arata mai bine schitele tale...:(
Culina facuse si Hotel Palace, dar mult mai devreme, in 1912-1913.
Apropo, eu gasisem ca Ambasadorul fost ridica intre 36-37. Daca informatia ar fi corecta, ce s-a intamplat cu cladirea pana in mai 39?
@Hero.com / În desenul de perspectivă se observă şi faptul că supraînălţarea faţă de cornişele de pe parcelele adiacente nu era atât de brutală. Atât prismele decorative terminale, cât şi tranziţia graduată între cele două înălţimi erau mult mai de folos pentru aspectul general al masei construite.
@LV / Probabil că ridicarea imobilului a durat ceva vreme. Ritmul de construire, dar şi tehnologiile utilizate nu erau atât de performante comparativ cu cele din vremurile noastre. Lângă intrarea în hotel există în prezent o placă pe care este înscris anul fondării ca instituţie - acelaşi cu cel al inaugurării imobilului.
Sunt curioasa cu cine a lucrat Culina pe partea de constructie, stiut fiind ca el colaborase cu Emil Prager la diverse proiecte, cum ar fi blocul de langa Parcul Cismigiu sau Hotelul Union.
Pe schita, arata cam bine si nici solutia din final nu este rea. Pus in opozitie fata de scandaloasele cladiri de sticla din prezent, Hotelul Ambasador pare mic copil :)
Cladirea e mai mare decat restul frontului pentru ca parcela este singura din cuprinsul bulevardului care corespunde unei strazi pe partea opusa, ceea ce il face cap de perspectiva al acestei strazi. Spatiul retras al partii centrale corespunde, cred eu, acestei intentii urbanistice.
@Adrian / Foarte posibil aşa să fie, pe de altă parte, un al doilea motiv mai tehnic ar fi faptul că adâncimea parcelei spre latura de nord impunea includerea unei curţi de lumină şi ventilaţie. Soluţia a fost această curte deschisă, care a satisfăcut şi imaginea capătului de perspectivă dinspre vest.
Trimiteți un comentariu