Construcţii noi în Vatra Luminoasă

În anul 1938 se inaugurează primele locuințe dintr-un nou cartier ridicat prin grija Casei Autonome a Construcțiilor din Ministerul Muncii de la acea vreme. Şirurile de case tip, de ambele părți ale străzii, construite în stilul caselor de pe litoral, cu ferestre largi, cu terase expuse la soare, posedă tot confortul modern al anilor 1930. Casele sunt considerate - într-un spirit mai curând festivist - o realizare frumoasă, o eră nouă pentru obidita clasă muncitoare.



Spre sfârşitul anilor 1930 există mai multe instituţii care au drept obiectiv sprijinul locativ pentru clasele sociale cu resurse mici. A doua în ordinea importanţei realizărilor în materie de locuințe ieftine este Casa Autonomă a Construcțiilor, înfiinţată printr-o lege în 30 mai 1930 cu scopul definit prin art. 2 de ”a înlesni populaţiunei cu mijloace mărginite, dobândirea de cămine proprii”. Statul, prin înfiinţarea acestei instituţii, caută să vină mai mult în ajutorul populaţiei sărace. Prin fondurile pe care le pune la dispoziţie, această instituţie a) poate construi şi vinde cu bani gata sau pe termen lung şi a închiria case şi locuinţe de tip popular şi de tip economic, fie individuale, fie colective, b) poate acorda împrumuturi pe termen lung pentru construcţia de case, c) poate cumpăra terenuri pentru a le vinde în întregime sau în parcele celor pe care îi sprijină, d) poate face operaţiuni de închiriere cu obligaţia de a vinde aceste case după completa lor achitare şi e) poate construi edificii publice în contul statului, judeţului, comunelor şi a instituțiilor de utilitate publică.

Construcţiile vizate sunt de două feluri: locuinţe populare şi locuinţe economice. Locuinţele de tip popular sunt definite de lege în art. 3 ca având cel mult trei încăperi de locuit, bucătărie, cămară de alimente, pivniţă, pod, magazie şi instalaţiile sanitare şi de luminat. Locuinţele de tip economic sunt acele ce cuprind cel mult cinci încăperi de locuit şi dependinţele arătate mai sus. Suprafaţa lor construită nu poate depăşi 250mp.



Categoriile sociale care pot beneficia de avantajele acordate de această instituţie sunt diferite. Primii vizaţi sunt funcţionarii publici definitivi, civili, militari sau eclesiastici, de stat, judeţ, municipiu şi comună, precum şi acei ai instituţiilor ale căror bugete sunt supuse aprobării parlamentului. Alte categorii sociale permise sunt pensionarii, invalizii, văduvele de război şi demobilizaţii. Abia pe locul trei ca prioritate se află muncitorii şi meseriaşii din stabilimentele statului, judeţului şi comunelor, precum şi funcţionarii particulari, muncitorii şi meseriaşii neprevăzuţi mai sus. Măsura în care aceste categorii sociale pot beneficia este reprezentată printr-o cotă de 65% destinată funcţionarilor şi pensionarilor, iar numai o sumă de 20% din fondurile disponibile este destinată invalizilor, muncitorilor şi meseriaşilor. Restul de 15% este destinat celorlalte categorii specificate în lege. Interesant este faptul că la art. 13 din lege se spune că dintre persoanele din aceeaşi categorie ”se vor prefera acelea care posedă un aport personal mai mare, în numerar, în materiale de construcţie ori teren” - ceea ce înseamnă că pătura complet săracă este neglijată prin aceste dispoziţii.

Beneficiarii acestei legi pot primi împrumuturi pe 20-30 de ani în scop de a construi sau pot cumpăra terenuri, case sau locuinţe pe credit cu termen până la 30 de ani. Nu se pot acorda împrumuturi sau vinde o casă fără ca beneficiarul să nu posede ceva: teren, avere imobiliară ce se poate ipoteca, salariu din care se poate reţine până la 50%. Beneficiarii trebuie să depună un avans de 10.000 lei. Suma împrumutată nu poate depăşi valoarea de 300.000 lei. Solicitatorul trebuie să fie asigurat. Sunt preferaţi cei cu vechime, cu drepturi civice şi cei cu familii mai numeroase. Prin aceste clauze, Casa Autonomă a Construcţiilor cu greu poate corespunde scopului pentru care a fost creată - şi anume să înlesnească populaţia cu mijloace mărginite.

Funcţionarii, pensionarii, invalizii şi muncitorii vor plăti jumătate din valoarea ratelor plus dobânda, restul urmând să fie susţinut de Casa Autonomă a Construcţiilor, în cazul în care a) au o locuinţă de tip popular, b) nu au venit mai mare de 150.000 lei anual, c) locuiesc personal în imobil şi d) au cel puţin doi copii minori. De aliniatul d) pot fi scutiţi doar invalizii. Legea prevede o serie lungă de avantaje de care de bucură beneficiarii acestor locuinţe: scutiri de taxe comunale şi impozite de orice natură pe termen lung, în funcţie de tipul locuinţei, dar şi o listă de obligaţii pe care aceştia trebuie să le respecte, inclusiv asigurarea imobilului şi notificarea Casei în cazul oricărei schimbări în gradul şi salariul serviciului, a profesiunei, a capacităţii juridice sau a adresei.

În anul 1930, cu un fond de rulment de 20 milioane dat de stat, Casa Autonomă a Construcţiilor contractează un împrumut de la Soc. Italiană ”Impresse Italiane all Estera” de 5 milioane dolari, cu dobânda de 7%, curs de emisie 88%, cu o dobândă reală de 8%, anuitatea de 12%, la care se adaugă o primă de asigurare în contra morţii şi a incendiului, după vârstă, de la 0,80-3,20%. Din acest fond se ridică un grup de cca. 70 locuinţe individuale în cartierul Cotroceni.

Locuinţa de tip A pentru lucrători

În anul 1934, dintr-un fond de cca. 10 milioane puse la dispoziţie de Casa Asigurărilor Sociale, se realizează un prim lot de 11 clădiri, însumând un total de 22 de apartamente în parcelarea care înlocuieşte plantaţia de duzi a Fundaţiei Vatra Luminoasă destinată ajutorării nevăzătorilor. Se realizează două tipuri de case: tipul A - locuinţe populare pentru lucrători, cu suprafaţa de 36mp de apartament şi tipul B - mai spaţios, numit şi locuinţă economică, având o suprafaţă de 56mp.

Primele case, la inaugurarea din 1938 (probabil pe str. Mateevici Alecu de astăzi)

Cât costă o locuinţă de tip popular în acest nou cartier? Lotul costă în jur de 30.000 lei, iar casa construită în jur de 180.000 lei, în timp ce lucrările edilitare (canal, apă, lumină, pavaje) costă în jur de 30.000 lei pe lot. Totalul preţului unei locuinţe populare tip pentru muncitori este de 240.000 lei, la care se adaugă anuitatea de 14% din costul casei, pe care trebuie să o plătească. Se observă că această instituţie nu produce case ieftine. Mai mult, din lege reiese că realizările acestei instituţii se adresează mai mult funcţionarilor publici şi pensionarilor - prin cota de 65% - şi favorizează pe solicitanţii care deţin avansul de 10%, un bun imobiliar ipotecabil, precum şi pe cei care au un aport mai mare. De notat faptul că în anul 1930 un apartament de lucrător - construit solid, prin oficiile speciale, compus din trei camere, bucătărie şi closet, cu suprafaţa de 50mp - costă la Paris cca. 200.000 lei, la câştiguri lunare aproximativ egale cu un lucrător din România.