vineri, noiembrie 06, 2009

1937 - Palatul Primăriei Capitalei



În urma definitivării şi aprobării planului de sistematizare al Capitalei din anul 1935 sunt lansate câteva concursuri pentru sistematizarea şi amenajarea pieţelor majore, precum şi ridicarea unor edificii publice monumentale, care să redeseneze imaginea Bucureştilor. Raiden ne povesteşte despre sediile Primăriilor pe culori la vremea respectivă şi prezintă câteva din imaginile proiectelor importante prezentate la concursul pentru Palatul Primăriei Capitalei, organizat în anul 1937.

Arh. Prof. Petre Antonescu participă la acest concurs cu două proiecte: primul, în linia noului "stil românesc" adus la scară monumentală, în timp ce al doilea este mai puţin ornamentat şi în linia stilului oficial al vremii. Ambele propuneri respectă îndeaproape amplasamentul şi întinderea indicată în planul de situaţie şi în macheta de amenajare a pieţei Primăriei, în legătură cu arterele de circulaţie şi construcţiile vecine, care însoţesc documentaţia de concurs.



În proiectul al doilea al lui Petre Antonescu, serviciile administraţiei sunt situate şi grupate în funcţie de clădire şi de utilizarea terenului. Pe planul circulaţiei urbane se descriu circulaţii proprii pentru deservirea palatului, prin treceri acoperite şi parcuri de staţionare. Arcade acoperite pentru circulaţie în condiţii de vreme nefavorabilă (soare puternic, ploaie) sunt prevăzute în toate părţile palatului, înconjurând intrarea de onoare.



Parterul este împărţit în trei secţiuni principale, despărţite prin treceri de trăsuri.

Partea centrală adăpostşte sala paşilor pierduţi, care dă acces la scara de onoare către saloanele de recepţie şi sala de festivităţi de la etajul de onoare şi permite accesul, pe sub scara de onoare, către marele hall al părţii publice cu serviciile administrative, printr-o circulaţie dirijată apoi către ieşire. La capetele sălii paşilor pierduţi, două grupuri de scări şi ascensoare permit circulaţii verticale, dinspre partea publică-reprezentativă a palatului spre etajele administrative. Zona cu etajele administrative constă într-un corp de clădire semicircular, pe care se inserează patru aripi de 10 etaje cu birouri, fiecare cu scări separate pentru circulaţia interioară a serviciilor. La bază sunt prevăzute treceri acoperite pentru vehicule pentru fiecare ramură, iar între ele există spaţii pentru staţionare.

Secţiunea din stânga planului adăposteşte serviciile Stării Civile, cu birourile private şi publice, precum şi sălile de căsătorii, grupate pe un hall central. Intrarea se face printr-un pasaj acoperit. Această parte se dezvoltă către piaţă, cu o zonă publică - având intrarea direct din bulevard - incluzând un teatru-cinematograf, cu toate serviciile necesare şi diverse spaţii comerciale la parter.

Secţiunea situată în dreapta reprezintă o galerie, la extremităţile căreia se accede prin pasajul acoperit dintr-o parte şi din bulevardul Carol din cealaltă parte. Această galerie deserveşte corpul de gardă cu intrarea sa particulară şi Serviciul licitaţiilor, împreună cu marele hall al P.T.T.

Compoziţia este încheiată, înspre piaţă, de baza turnului, care adăposteşte vestibulul de intrare a consilierilor municipali şi, spre bulevard, intrarea publicului către sala Consiliului Municipal. Un etaj intermediar, adăpostind în stânga birourile Stării Civile şi în dreapta birourile P.T.T. şi Serviciul Medical, desparte parterul de Etajul de onoare. Aici, scara de onoare ajunge într-o galerie care deserveşte toate sălile de recepţie şi festivităţi, precum şi saloanele Primarului general.



La nivelul Etajului de onoare, centrul compoziţiei este ocupat de marea sală de festivităţi. O loggia acoperită o separă de piaţa publică, iar două saloane pătrate o încadrează fără a afecta perspectiva către sala de bufet. Spre stânga circulaţia conduce la o galerie de artă şi o bibliotecă. Spre dreapta se găsesc saloanele şi biroul Primarului general, în legătură cu administraţia Municipiului, Secretarul general, Ajutorii de primar, ale căror birouri înconjoară marea sală a Consiliului Municipal şi sălile de comisii. Restul etajului este ocupat în centru de clădirea administrativă şi în stânga de teatrul-cinema, restaurantul şi birourile particulare.

Etajul al 2-lea cuprinde în mare parte golurile sălilor etajului de onoare, care prin caracterul lor reclamă o înălţime mai mare. Două saloane suprapuse saloanelor pătrate ale etajului de onoare, legate între ele printr-o galerie formând balcon către sala de festivităţi, completează partea centrală a compoziţiei, mărind caracterul monumental al recepţiei. În partea dreaptă se află biroul Secretarului general - legat de etajul de onoare printr-o scară privată - câteva birouri şi partea superioară a sălii Consiliului municipal, corespunzând cu tribunele publice şi accesele speciale la acestea, fără legătură cu alte servicii. Restul, ca şi etajul inferior, este ocupat în partea centrală de clădirea administraţiei generale, iar în stânga de balconul teatrului, restaurant şi birouri particulare.

Etajul al 3-lea conţine, în partea centrală a planului, ansamblul Muzeului municipal cu galeriile sale de expoziţie, sculptură, pictură etc. Amplasamentul este exprimat în faţadă prin ziduri oarbe, iar iluminatul de realizează prin plafon. Restul planului, precum şi etajul al 4-lea, este ocupat de birouri, cantină, cu excepţia golurilor sălilor de muzeu. Începând cu acest etaj, şi turnul este ocupat de birouri, pe întrega înălţime.

Realizarea acestui proiect, care fusese favorizat de către Municipalitate - mulţumită atât funcţiilor, cât şi influenţei pe care le avea Petre Antonescu la vremea respectivă - a fost întreruptă de evenimentele interne şi internaţionale care au urmat în anii 1940. Odată cu instaurarea comunismului, ideea de a ridica pe maidanul din centrul Bucureştilor un Palat al Primăriei este dată deoparte.

[Imagini şi informaţii preluate din colecţia revistei "Arhitectura", anii 1937-1940]

2 comentarii:

Raiden spunea...

Ce ma bucur ca ai detaliat al 2-lea proiect al lui Antonescu! Foarte interesant, am pus link si in articolul meu cu primariile interbelice.

Mereu m-am intrebat de ce anumite proiecte marete si interesante nu s-au putut face mai tarziu dupa planurile existente, daca la vremea lor nu s-au putut realiza? In loc de Inter & TNB nu strica un astfel de Palat.

Beren spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.