vineri, noiembrie 27, 2009

Alinierea Căii Victoriei



"Rectificarea alinierii Căii Victoriei continuă să preocupe pe dl. Dem I. Dobrescu, primarul general al Municipiului. Dărâmarea imobilului Frascati a dat Palatului Telefoanelor perspectiva reală pe care o are din bulevardul Elisabeta evidenţiind greşeala care s-a făcut prin acordarea autorizaţiei de construcţie pe vechiul traseu al Căii Victoriei.

Crearea pieţei de la Cercul Militar, care este o primă încercare de corectare a traseului Căii Victoriei, nu a dat rezultatul aşteptat, ci chiar contrariul. Faţă de aceste rezultate dl. Dem I. Dobrescu a dat ordin să se studieze o altă modalitate de corectare a alinierii, prin deplasarea axului actual al străzii. Sunt în studiu două soluţii pe care le reproducem în schiţele alăturate. Ambele au ca scop principal să creeze câte o aliniere unică pe porţiunea de la Poştă la Palatul Telefoanelor şi o altă aliniere de le Telefoane la Palatul Regal. În faţa Palatului Telefoanelor, şi într-un caz, şi în altul alinierea s-ar frânge.



Prima soluţie prevede o linie dreaptă de la Podul Senatului la Palatul Telefoanelor. Ar urma să se dărâme clădirile banca Urbană, Prager, Universel, să se desfiinţeze grădina din faţa Casei de Depuneri, să se dărâme jumătate din imobilul Grand Hotel, jumătate din imobilul Socec, să se dărâme imobilul Geschoff care a fost construit de curând, apoi legaţia rusească şi aproape tot imobilul Bulevard. În această soluţie s-ar mai reduce ceva şi din scuarul din faţa Cercului Militar şi s-ar expropria o parte din imobilul în care se află cafeneaua Royal.

Axul Căii Victoriei s-ar deplasa în locul unde se află intrarea în hotelul Bulevard. Pentru reconstruirea clădirilor expropriate s-ar ceda terenurile care rămân prin deplasarea străzii şi chiar partea pe care se află acum strada. Exproprierile necesare reclamă sume enorme care ar depăşi suma de o jumătate miliard, afară de exproprierea casei partidului liberal, care ar urma să completeze şirul dărâmărilor în vederea pieţei care ar urma să se deschidă în faţa Cercului Militar.



Soluţia a doua nu este atât de radicală în ceea ce priveşte dărâmările, dar nici în ceea ce priveşte efectul. S-ar dărâma o parte din imobilul Grand Hotel, ca să se creeze o piaţă în faţa bisericii Zlătari, dar s-ar evita exproprierea Socec. Biserica Zlătari ar fi înconjurată într-un scuar de verdeaţă din care ar pleca în linie dreaptă până în faţa Palatului Telefoanelor noua aliniere a Căii Victoriei. Şi în acest caz s-ar dărâma imobilele Bulevard, Casa Partidului Liberal, Capşa şi celelalte pe partea cu soţ a Căii Victoriei până la strada Regală, dar într-o proporţie mult mai redusă, care ar micşora cheltuielile. Această soluţie nu este însă ceea ce se urmăreşte pentru că axul străzii ar fi de acord cu alinierea faţă de Palatul Telefoanelor, dar strâmbă din nou în faţa librăriei Socec.

Interesant de remarcat cu acest prilej că la studiile ce s-au făcut pe teren s-au aflat şi motivele pentru care Calea Victoriei este atât de strâmbă în prezent. Calea urmează exact marginea unei pante naturale, şi această strâmbă. Diferenţa de nivel între Calea Victoriei şi străzile laterale, atât de pronunţată, a făcut ca racordarea trotuarului din piaţa Cercului Militar între Calea Victoriei, bulevard şi Sărindar să fie o problemă greu de rezolvat."



[Text preluat din Gazeta Municipală, 05 noiembrie 1933, transcris cu ortografia actuală.]

7 comentarii:

Bogdan Beldianu spunea...

Pana la urma s-a finalizat romaneste adica a ramas asa :) . Foarte bune articole. Felicitari!

brebe85 spunea...

Pana la urma am aflat si raspunsul meu la intrebarea (mai veche) ce priveste Hotel Capitol :)

Ma bucur insa ca a ramas asa, a pastrat un pic din farmecul ambiguitatii vechiului Bucuresti. Pana la urma mai la dreapta s-a deschis ditamai bulevardul.

E totusi interesant cat de mult luau in calcul problema perspectivei, lucru oarecum ignorat astazi. Cel mai recent exemplu este cladirea execrabila (probabil una din cele mai proaste abordari de colt pentru o artera importanta) de la intersectia Titulescu cu Felix, cladirea Piraeus Bank.

Raiden spunea...

Dumnezeule mare! Prima solutie ar fi fost criminala, dar si a doua ar fi distrus mult prea mult.

Nu le-a regasit Ceausescu in timp util, ca le punea pe amandoua in practica, facea o combinatie.

Oricum, fff interesant! Multumesc.

Lucian Vasile spunea...

Felicitari pentru articol!

Sunt curios cu ce ar fi fost inlocuite toate cladirile care ar fi urmat sa fie demolate. Oricum, mai bine că s-a rezolvat românește!

armyuser spunea...

Mulțumesc pentru aprecieri și felicitări! În cazul de față nu am nici un merit major, afară de republicarea acestor informații, la mulți ani după apariția lor inițială.

Este interesant că în 1933 deja se contura politica de redesenare a arterelor principale din București fie pentru necesități de circulație, fie pentru crearea unui decor urban nou, concretizată în renumitul plan de sistematizare lansat în 1935.

Apropo de capetele de perspectivă, discuția teoretică privind contribuția lor la scara urbană și la calitatea mediului construit ar fi destul de complexă.

Anonim spunea...

Mulțumiri pentru împărtășirea acestor informații.
Anumite preocupări din acea perioadă sunt într-adevăr de mare actualitate (O mică observație- trasarea bulevardelor începuse cu mult înainte de 1933).
Un exemplu din multe altele: “Garaje publice subterane nu au fost încă executate deși se simte chiar de acum nevoia, căci o importantă congestiune este cauzată și prin staționarea prea îndelungată a automobilelor pe străzi; iar piețe de staționare, bine organizate aproape nu există. În centrul orașului din ce în ce terenuri libere dispar, și chiar anumite piețe prevăzute în planul anterior din 1921 de amenajare, li s-au schimbat de câțiva ani destinația, pentru a autoriza construcții particulare.”- C. Sfințescu 1939

Legat de piața de la Cercul Militar mai știi alte detalii?

M

dan spunea...

@armyuser_

Care era "imobilul Geschoff care a fost construit de curand" de care pomeneste articolul?