Anul 1959 şi Fundaţia Dalles

În anul 1930, Academia Română iniţiază un concurs public de proiecte pentru realizarea clădirii Fundaţiei Dalles, pe terenul şi în baza unei donaţii provenite de la familia Dalles. Concursul este câştigat de proiectul de arhitectură al profesorului arhitect Horia Teodoru.

Planul cadastral al zonei la 1911, în care se evidenţiază proprietatea familiei Dalles

Horia Teodoru este un arhitect român, cu studii la Ecole des Beaux-Arts din Paris, până în anul 1925, alături de alţi arhitecţi români ai timpului. La întoarcerea în ţară, după studiile urmate la una dintre cele mai conservatoare şcoli de arhitectură, se alătură mişcării care căuta să creeze o nouă arhitectură în România. Toţi membrii acestei mişcări, deşi cu studii clasice, rejectează academismul francez în arhitectură şi preiau principiile fundamentale ale modernismului. Imobilele ridicate de membrii mişcării moderniste în Bucureştii anilor 1930 demonstrează înţelegerea principiilor arhitecturii clasice - armonie, ritm, proporţii echilibrate - indiferent de interpretările individuale aduse de fiecare arhitect în parte.

Faţada Fundaţiei Ioan I. Dalles

Între anii 1926-1928, Horia Teodoru studiază la Accademia di Belle Arti din Roma, unde se specializează în probleme legate de restaurare. Profesor la Academia de Belle-Arte din Bucureşti începând cu 1931, Horia Teodoru lucrează şi în cadrul Comisiei Monumentelor Istorice. În calitate de restaurator, participă la lucrările de restaurare realizate la Curtea Veche, Palatul Cotroceni, biserica Colţea, biserica Sf. Gheorghe. Ca profesor şi teoretician este renumit pentru lucrările sale în domeniul perspectivei.


Imagini ale bulevardului I.C. Brătianu, având în dreapta imobilul Creditul Minier, care acoperă clădirea Fundaţiei Dalles (anii 1930)

O perspectivă laterală a Fundaţiei Dalles, o contribuţie de la dunedenisip.

În proiectul imobilului Fundaţiei Dalles, Horia Teodoru îi are drept colaboratori pentru capitolul de rezistenţă - beton armat - pe inginerii Aurel Beleş şi Dumitru Marcu. Construcţia este executată de antrepriza Emil Prager din cărămidă şi beton armat. Acoperişurile sălilor mari sunt realizate din ferme metalice, prevăzute cu largi suprafeţe de sticlă, ce permit iluminatul natural al sălilor de expoziţie prin plafon. Clădirea dată în folosinţă în anul 1932 are finisaje speciale din piatră şi marmură, cu tâmplărie metalică.

Faţada concavă a Fundaţiei Dalles

Imobilul Fundaţiei Dalles cuprinde săli largi de expoziţie şi o sală de concerte cu anexe şi servicii, deasupra unui subsol larg. Ea constituie un model de construcţie funcţională, dimensionată arhitectonic just şi echilibrat, pentru a satisface scopurile multiple ale unei afluenţe mari de public. Sala de concerte şi conferinţe constituită pe un plan trapezoidal cu tavanul în suprafaţă curbă dispune de un balcon cu vizibilitate bună şi acustică de nivel superior. Faţada concav-modernistă reaminteşte linia monumentalismului neoclasic de tip fascist.

Planul imobilului Fundaţiei Dalles

În anii de după cel de-al doilea război mondial, printre prefacerile semnificative ale Bucureştilor se pot evidenţia cele legate de continuarea desenării imaginii marilor bulevarde, proiectate în anii 1930, inclusiv prin înlocuirea imobilelor puternic avariate după bombardamentele din 1944. Imaginea arterei majore nord-sud - bulevardului I.C. Brătianu, denumit Nicolae Bălcescu/General Magheru în anii puterii populare, în armonie cu piaţa şi bulevardul 1848 - este caracterizată de un amestec de imobile moderniste având peste 5 nivele şi imobile patriarhale de înălţime mică. Decizia principală a noilor cârmuitori este aceea de a completa această imagine prin imobile înalte, adecvate spiritului vremii, destinate în principal locuinţelor. Până spre sfărşitul anilor 1960 această decizie duce la completarea tuturor fronturilor şi pieţelor importante din centrul Bucureştilor.


Blocul care acoperă Fundaţia Dalles, în construcţie în 1960

Ca urmare a proiectului realizat în anul 1959, imobilul Fundaţiei Dalles este parţial înghiţit de o plombă a frontului construit, având la sud calcanul imobilului Creditul Minier, de la care preia alinierea şi înălţimea cornişei.

Imagine din sala principală de expoziţie a Fundaţiei Dalles (anii 1960)

Noul imobil are destinaţia de locuinţe şi este subordonat politicilor timpului atât în ceea ce priveşte imaginea sa vizuală, cât şi în aspectele privind conceptul de locuire urbană. Masa construită ocupă vechiul scuar din faţa fundaţiei şi este formată din două aripi/scări simetrice.

Blocul Dalles în anii 1960

Faţada preia elementele de vocabular preferate pentru sfârşitul anilor 1950 - registre, cadre şi grile rectangulare - care deşi neagă în mod declarativ afilierea la modernism, nu sunt cu totul străine de raţionalismul anilor 1930. Clădirea are două nivele ce corespund unei înălţimi acoperitoare pentru imobilul lui Horia Teodoru şi şapte nivele locuibile. Spaţiile din imobilul înghiţit sunt extinse pe sub noul imobil către limita frontului construit şi sunt accesibile în continuare publicului, păstrându-şi funcţiile. Proiectul blocului de locuinţe este realizat de o echipă de arhitecţi aflată sub coordonarea lui Octav Doicescu.

Planul etajului curent, imobilul Dalles, aripa stângă

Imagine în care se poate vedea imobilul lui Horia Teodoru, acoperit parţial de cel al lui Octav Doicescu (2009, de pe bing.com)

Planul cadastral al zonei la 1984