vineri, august 14, 2009

Anul 1959 şi Fundaţia Dalles

În anul 1930, Academia Română iniţiază un concurs public de proiecte pentru realizarea clădirii Fundaţiei Dalles, pe terenul şi în baza unei donaţii provenite de la familia Dalles. Concursul este câştigat de proiectul de arhitectură al profesorului arhitect Horia Teodoru.

Planul cadastral al zonei la 1911, în care se evidenţiază proprietatea familiei Dalles

Horia Teodoru este un arhitect român, cu studii la Ecole des Beaux-Arts din Paris, până în anul 1925, alături de alţi arhitecţi români ai timpului. La întoarcerea în ţară, după studiile urmate la una dintre cele mai conservatoare şcoli de arhitectură, se alătură mişcării care căuta să creeze o nouă arhitectură în România. Toţi membrii acestei mişcări, deşi cu studii clasice, rejectează academismul francez în arhitectură şi preiau principiile fundamentale ale modernismului. Imobilele ridicate de membrii mişcării moderniste în Bucureştii anilor 1930 demonstrează înţelegerea principiilor arhitecturii clasice - armonie, ritm, proporţii echilibrate - indiferent de interpretările individuale aduse de fiecare arhitect în parte.

Faţada Fundaţiei Ioan I. Dalles

Între anii 1926-1928, Horia Teodoru studiază la Accademia di Belle Arti din Roma, unde se specializează în probleme legate de restaurare. Profesor la Academia de Belle-Arte din Bucureşti începând cu 1931, Horia Teodoru lucrează şi în cadrul Comisiei Monumentelor Istorice. În calitate de restaurator, participă la lucrările de restaurare realizate la Curtea Veche, Palatul Cotroceni, biserica Colţea, biserica Sf. Gheorghe. Ca profesor şi teoretician este renumit pentru lucrările sale în domeniul perspectivei.


Imagini ale bulevardului I.C. Brătianu, având în dreapta imobilul Creditul Minier, care acoperă clădirea Fundaţiei Dalles (anii 1930)
O perspectivă laterală a Fundaţiei Dalles, o contribuţie de la dunedenisip.

În proiectul imobilului Fundaţiei Dalles, Horia Teodoru îi are drept colaboratori pentru capitolul de rezistenţă - beton armat - pe inginerii Aurel Beleş şi Dumitru Marcu. Construcţia este executată de antrepriza Emil Prager din cărămidă şi beton armat. Acoperişurile sălilor mari sunt realizate din ferme metalice, prevăzute cu largi suprafeţe de sticlă, ce permit iluminatul natural al sălilor de expoziţie prin plafon. Clădirea dată în folosinţă în anul 1932 are finisaje speciale din piatră şi marmură, cu tâmplărie metalică.

Faţada concavă a Fundaţiei Dalles

Imobilul Fundaţiei Dalles cuprinde săli largi de expoziţie şi o sală de concerte cu anexe şi servicii, deasupra unui subsol larg. Ea constituie un model de construcţie funcţională, dimensionată arhitectonic just şi echilibrat, pentru a satisface scopurile multiple ale unei afluenţe mari de public. Sala de concerte şi conferinţe constituită pe un plan trapezoidal cu tavanul în suprafaţă curbă dispune de un balcon cu vizibilitate bună şi acustică de nivel superior. Faţada concav-modernistă reaminteşte linia monumentalismului neoclasic de tip fascist.

Planul imobilului Fundaţiei Dalles

În anii de după cel de-al doilea război mondial, printre prefacerile semnificative ale Bucureştilor se pot evidenţia cele legate de continuarea desenării imaginii marilor bulevarde, proiectate în anii 1930, inclusiv prin înlocuirea imobilelor puternic avariate după bombardamentele din 1944. Imaginea arterei majore nord-sud - bulevardului I.C. Brătianu, denumit Nicolae Bălcescu/General Magheru în anii puterii populare, în armonie cu piaţa şi bulevardul 1848 - este caracterizată de un amestec de imobile moderniste având peste 5 nivele şi imobile patriarhale de înălţime mică. Decizia principală a noilor cârmuitori este aceea de a completa această imagine prin imobile înalte, adecvate spiritului vremii, destinate în principal locuinţelor. Până spre sfărşitul anilor 1960 această decizie duce la completarea tuturor fronturilor şi pieţelor importante din centrul Bucureştilor.


Blocul care acoperă Fundaţia Dalles, în construcţie în 1960

Ca urmare a proiectului realizat în anul 1959, imobilul Fundaţiei Dalles este parţial înghiţit de o plombă a frontului construit, având la sud calcanul imobilului Creditul Minier, de la care preia alinierea şi înălţimea cornişei.

Imagine din sala principală de expoziţie a Fundaţiei Dalles (anii 1960)

Noul imobil are destinaţia de locuinţe şi este subordonat politicilor timpului atât în ceea ce priveşte imaginea sa vizuală, cât şi în aspectele privind conceptul de locuire urbană. Masa construită ocupă vechiul scuar din faţa fundaţiei şi este formată din două aripi/scări simetrice.

Blocul Dalles în anii 1960

Faţada preia elementele de vocabular preferate pentru sfârşitul anilor 1950 - registre, cadre şi grile rectangulare - care deşi neagă în mod declarativ afilierea la modernism, nu sunt cu totul străine de raţionalismul anilor 1930. Clădirea are două nivele ce corespund unei înălţimi acoperitoare pentru imobilul lui Horia Teodoru şi şapte nivele locuibile. Spaţiile din imobilul înghiţit sunt extinse pe sub noul imobil către limita frontului construit şi sunt accesibile în continuare publicului, păstrându-şi funcţiile. Proiectul blocului de locuinţe este realizat de o echipă de arhitecţi aflată sub coordonarea lui Octav Doicescu.

Planul etajului curent, imobilul Dalles, aripa stângă

Imagine în care se poate vedea imobilul lui Horia Teodoru, acoperit parţial de cel al lui Octav Doicescu (2009, de pe bing.com)

Planul cadastral al zonei la 1984

22 de comentarii:

Raiden spunea...

Vroiam de mult sa scriu un articol despre Sala Dalles, dar nu gaseam fotografii din comunism cu blocul nou-construit.

Detest acest bloc de pe locul fostului scuar si mi se pare ca imobilul initial era suficient de impunator, dar nu te pui cu ambitiile comuniste de inchidere a frontului la bulivar.

alexandru mircea spunea...

Excelent, multumim. Mi-a placut observatia despre usoara continuitate dintre modernismul clasic si arhitectura din prima perioada comunista (anii 50-60); sunt complet de acord.

armyuser spunea...

@Raiden / Eu cred că dacă imobilele ar avea faţadele corect întreţinute (periodic reparate şi curăţate) şi nu ar fi acoperite cu tot felul de reclame parazite, bulevardele ar arăta mult mai decent. Dar cui îi (mai) pasă de imaginea Bucureştilor?

@alexandru mircea / Arhitecţii practicanţi erau cam aceiaşi, cenzura ideologică era cea care altera mersul normal al istoriei. În anii 1950 există o ruptură majoră - neoclasicismul susţinut în perioada stalinistă - cu câteva manifestări consacrate, pe care încă le putem vedea în Bucureşti.

Lucian Vasile spunea...

Foarte interesant!

Si in Ploiesti este un exemplu asemanator si chiar si datele coincid in mare. Totusi, de ce doar s-au inglobat in blocuri si nu s-au demolat vechile constructii?

armyuser spunea...

@Lucian Vasile / Presupunerea mea este că imobilul Fundaţiei nu era avariat după al doilea război mondial, deci nu existau motive pentru demolare. Mai mult, fiind o lucrare a Antreprizei Prager, exista o garanţie suplimentară că va rezista la solicitări comparabile cu seismul din 1940. În plus, sălile Fundaţiei erau foarte utile efortului propagandistic al vremurilor.

În prezent, din păcate, sala de concerte concepută de Horia Teodoru nu se află într-un circuit al publicului larg şi nu a revenit Academiei, aşa cum au dispus testamentar membrii familiei Dalles.

brebe85 spunea...

M-am intors.

Mult timp pentru mine a fost o enigma blocul ala de cacao iar articolul asta a lamurit multe.

Nu mai stiu unde citeam, dar si Creanga era dezamagit de solutia propusa de Teodoru, cu fatada retrasa.

armyuser spunea...

@brebe85 / Bine ai revenit! Blocul este o imagine în oglindă a căutărilor din anii 1930, faţă de scurtul episod al realism-socialismului, însă cu o surdină ideologică aplicată ferm şi integral.

Anonim spunea...

What a fabulous blog, full of great information and so beautifully written. Bravo! Bucharest is a jewel that is slowly being plucked out by greed...blogs like yours, Radu's and Stefan's show that there are people who really care...and that does my heart good.

I'm sorry, I can read Roumanian (with help of a dico) but can't write it...Please visit my blog and leave a comment: http://sarahinromania.canalblog.com

Looking forward to coming by again.

Anonim spunea...

In primul rand felicitari, cele mai sincere felicitari, pentru acest blog, care este de fiecare data o sursa de placere si informatie.

O intrebare. Cum as putea intra in posesia planului cadastral? Exista si altele mai timpuri sau mai recente care sa arate numele proprietarilor?

Multumesc anticipat pentru informatii!

armyuser spunea...

@Anonim / Mulţumesc pentru felicitări. Din păcate, atât timp cât nu vă alegeţi o identitate, nu am cum să comunic.

Windman spunea...

Buna ziua!

Prietena mea si cu mine suntem pasionati de istoria Bucurestiului si am inceput sa contribuim la inventarierea monumentelor istorice in cadrul initiativei http://www.monumenteromania.ro/ a Amicilor Muzeului National de Istorie.

As dori sa achizitionez in acest scop:
- planul Sfintescu
- un plan al orasului Bucuresti, editia 1911, scara 1:5000, cu curbe de nivel (http://urban-plan.ro/harta1911.html)
- o harta cadastrala 1:2000 a centrului Bucurestiului din 1984 (http://urban-plan.ro/harta1984.html)
- o editie a planului Unirea.

Va scriu ca sa va intreb daca aveti idee cum pot face rost de aceste planuri, in format electronic sau tiparit, si cam cat m-ar costa. Am vazut ca ati utilizat niste extrase in articolul despre Dalles.

Va multumesc si pentru scrierea blogului, in general, dar si pentru disponibilitatea fata de acest apel si va doresc toate cele bune.

Radu Voinescu
(raduvoinescu at yahoo punct com)

tia o'c spunea...

Nu stiam nimic din toate astea, nu am acordat atentie. Multumesc pentru articol!

dunedenisip spunea...

Foarte interesant articolul.
Am gasit o poza in care apare Academia Dalles si casa de alaturi, poate iti este de folos.
Poza o gasesti pe:
http://dunedenisip.wordpress.com/2012/03/08/imobilul-sun-si-academia-dalles/
Daca doresti o poti include in articol.
Multumesc.

armyuser spunea...

@dunedenisip / O imagine mai puţin cunoscută, mulţumim!

dunedenisip spunea...

Cu placere, ma bucur ca am fost de ajutor, poza este luata de pe ebay.com, sunt multe poze/vederi cu Bucurestiul Vechi.

marius spunea...

Pentru ca s-a pomenit de sedintele comuniste de la sala Dalles am gasit o poza in care apare Petru Groza la sedinta Blocului Partidelor Democrate (BPD) din 1946 - http://foaienationala.ro/wp-content/uploads/2012/02/conferinta-BPD-sala-Dalles-24-oct-1946.jpg
http://forum.transira.ro/files/bd_n_balcescu_la_intersectia_cu_str_batistei_vedere_bl_creditul_minier_si_dalles_cut_1952_128.jpg

marius spunea...

sau alta poza interesanta;
http://postcardscollection.files.wordpress.com/2010/03/bucuresti-fundatia-dalles.jpg

petrica spunea...

In fata salii Dales erau 3 statui asa cum se vede in poza http://www.ringincentrulvechi.ro/wp-content/uploads/dales.jpg

armyuser spunea...

@Petrică / Ar fi interesant de aflat anul în care au fost amplasate cele trei statui. Foarte probabil să fi fost o amplasare temporară, pe durata salonului anual de arte plastice.

Petrica spunea...

Sursa articolului din care am preluat poza indica cartea: Bucureştii anilor ’30 de Aristide Ştefănescu, Ed. Noi, 1995
Poate sunt mai multe detalii acolo

tib spunea...

Sala Dalles apare in documentarul Bucurestiul in perioada interbelica -
http://www.youtube.com/watch?v=oC074zjlmGQ - minutul 2:49

florin spunea...

Sala Dalles cu Gh. Gh.–Dej, P. Groza, Th. Georgescu, Gh. Tătărăscu, L. Pătrăşcanu, M. Constantinescu. (24.10.1946):
http://fototeca.iiccr.ro/picdetails.php?picid=38186X2743X5732