vineri, aprilie 24, 2009

Rezervorul de la Cotroceni


Rezervorul de la Cotroceni are rolul de a asigura înmagazinarea unei rezerve de apă, precum şi de a regla debitul şi presiunea apei potabile în reţeaua de distribuţie. Rezervorul este îngropat pentru a păstra o temperatură relativ constantă a apei, neafectată de variaţiile temperaturii exterioare. Datorită consumului permanent, apa nu poate stagna în rezervor.

În anul 1879 au fost reluate preocupările edilitare de alimentare cu apă a Bucureştilor întrerupte de Războiul de Independenţă (1877-1878). Primarul Bucureştilor formează o comisie care are sarcina de a revizui proiectul realizat în 1876 de către inginerul francez Léon Guilloux, director general al căilor ferate române. Comisia este formată din Léon Lalanne (1811-1892), inginer şi inspector general în poduri şi şosele în Franţa din 1867; Carl Culmann (1821-1881), inginer german de mecanică a structurilor şi profesor la Politehnica din Zürich, şi Arnold Bürkli-Ziegler (1833-1894), inginer german specialist renumit în sisteme de apă şi canalizare şi inginer şef al oraşului Zürich. Comisia propune realizarea unui sistem modern de alimentare cu apă prin construcţia unor mari filtre de nisip la Bîcu-Arcuda, de unde apa Dâmboviţei, decantată şi filtrată urmează să fie adusă printr-un apeduct pâna la Cotroceni, iar de aici, distribuită prin cădere liberă în tot oraşul, fără a fi necesară o instalaţie de pompare, dată fiind diferenţa de nivel între Dealul Cotrocenilor şi majoritatea cartierelor bucureştene.

Primăria aprobă proiectul realizat de comisie şi publică în 1882 licitaţia pentru darea în intreprindere a lucrărilor de captare şi aducere a apei în Bucureşti. Se prevăd următoarele lucrări: captarea apelor, tratarea prin decantare şi filtrare, construcţia apeductului, precum şi a unui rezervor pentru regularizarea debitului apei potabile provenite din Dâmboviţa. Carl Culmann şi Arnold Bürkli-Ziegler preiau conducerea lucrărilor de aducere a apei în oraş. Culmann moare în 1882, Bürkly-Zigler continuă lucrările, împreună cu o echipă compusă din trei ingineri români: Matac, Simion and Giupescu, însărcinaţi cu supervizarea şi conducerea lucrărilor.

În cadrul lucrărilor, o parte din apa Dâmboviţei este preluată printr-un canal construit între Brezoaiele şi Arcuda. Se construiesc la Arcuda trei bazine de 1.000 m lungime şi 10 m lăţime pentru decantarea apei, iar la Bâcu, două bazine de filtrare cu nisip a 1.000 m lungime şi 10 m lăţime. Apa decantată şi filtrată de la Arcuda este colectată printr-un apeduct în lungime de 15,5 km într-un rezervor de 10.000 m.c. construit la Cotroceni. Apa potabilă adusă prin apeduct intră într-o cameră cu dimensiunile 2,70x2,30 m, apoi într-o conductă de fontă cu diametrul de 750 mm, apoi fiind distribuită liber în compartimentul rezervorului. Proiectul lui Bürkli-Ziegler propune realizarea a încă trei compartimente de rezervor, de acelaşi volume cu primul. Lucrările începute în 1882 trebuie terminate în 1884, dar se prelungesc pâna în 22 septembrie 1888, când este pus în funcţiune în mod oficial sistemul de alimentare cu apă potabilă. Lucrările de la Bâcu-Arcuda nu vor reuşi să rezolve problema apei în Bucureşti, calitatea ei lăsând mult de dorit. Debitul realizat este de 25-30.000 mc/zi iar în timpul iernii scade uneori până la 10.000 mc/zi.

Planul Bucureştilor la 1911, cu poziţia primului compartiment al rezervorului de la Cotroceni (din cele patru proiectate)

Necesitatea unei bune distribuţii a apei potabile în zonele mai înalte din Bucureşti impune construirea la Grozăveşti a unei uzine electrice pentru pomparea apei (90.000 m.c. pe zi). Lucrarea este executată de firma Echer-Weiss din Zurich (1885-1888) sub conducerea inginerului german Lindley. Între 1890-1891 este finalizat rezervorul compensator de la Iancului (Foişorul de Foc). Acesta nu serveşte scopurilor pentru care a fost prevăzut deoarece pompele de la Grozăveşti nu sunt suficient de puternice. Ridicarea apei in rezervor nu se produce decat în 1924, însă atunci nu se mai consideră necesară darea sa în exploatare.

Planul Bucureştilor la 1936, cu poziţia rezervorului de la Cotroceni

Pentru a suplimenta apa potabilă necesară Bucureştilor, Primăria cere efectuarea de prospecţiuni de identificare a unor surse noi. Din raţiuni politico-militare (poziţia sursei de apă şi a apeductului în interiorul inelului de fortificaţii) se optează pentru captarea apelor subterane din sud-vestul oraşului, din zona Bragadiru-Cornetu. Elie Radu, cel care studiase apele subterane din aceasta zonă, este numit director al lucrărilor de la Bragadiru. Între anii 1899-1901, lucrările sunt realizate de o societate particulară, pentru ca după 1901 să fie executate în regie. Staţia de captare a apei de la Bragadiru cuprinde 20 de puţuri şi se întinde între Clinceni şi Şoseaua Bucureşti-Domneşti. Rezervoarele colectoare de la Bragadiru sunt iniţial în număr de două, fiecare de câte 3.500 m.c., de aici apa ajunge la Cotroceni printr-un apeduct în lungime de 9,4 km. Construirea staţiei de la Bragadiru are efecte pozitive pentru Bucureşti, creşte calitatea şi cantitatea apei potabile.


Imagine din timpul construcţiei primului compartiment al rezervorului (1882-1888)

In 1901 sunt terminate lucrările de la uzina maşinilor de la Grozăveşti şi cele ale rezervorului de la Cotroceni. Inaugurarea oficială are loc la 1 septembrie 1901, când se pun în mişcare pompele de la Bragadiru. În 1906 este realizat al doilea compartiment al rezervorului de la Cotroceni, cu un volum identic cu primul, de 10.000 m.c. În 1931 se construieşte încă un compartiment, de 6.500 m.c., iar în 1932 se mai adaugă un nou compartiment, de 8.100 m.c.

Imagine aeriană a zonei la 2009, în care se poate observa poziţia compartimentelor (cu sprijinul Google Earth)

Imagine aeriană a zonei la 2009, în care se poate observa poziţia compartimentelor (cu sprijinul Maps Live)


Traseul aproximativ al apeductului dintre Staţia de la Roşu şi rezervorul de la Cotroceni (cu galben). Cu verde este figurat traseul prin zona de protecţie sanitară amenajată de curând ca zonă verde/parc.

5 comentarii:

Radu Oltean spunea...

Exceptionalissim articol. Am copilarit in Drumul Taberei. Ani multi am trecut pe langa rezervoarele de la "Leu", dar m-am plimbat deseori cu bicicleta, km intregi si de-a lungul drumului de langa conductele ce duceau spre Bragadiru. Deseori ajungeam pana la raul Ciorogarla. Stiam ca sunt dintre primele incercari de aducere de apa in Capitala. Dar nu am stiut anii, inginerii, strategia...Nu am stiut ca centrala Grozavesti avut ca scop si pomparea apelor. Nici ca Foisorul de foc a fost si "turn de apa". Inteleg ca sunt functionale bine-mersi si azi statiile de la Grozavesti-Leu? ma bucur ca aceste zone de protectie sanitara sunt niste oaze de verdeata de neatins. Ca si cele din parcul din Dr. Taberei (mult mai noi).

armyuser spunea...

Mulţumesc pentru aprecieri!
Am găsit mai multe surse de informaţii, am căutat ca articolul să iasă mai compact. Partea cu specialiştii elveţieni este fascinantă.
Din câte ştiu eu, în Bucureşti nu se mai produce energie electrică folosind generatoare antrenate de motoare Diesel (alimentate cu produse petroliere), ci numai de turbine acţionate de aburul produs de serviciile CET. Citisem undeva că ar fi în intenţie organizarea unui spaţiu de tip muzeal în hala primelor generatoare de la Grozăveşti.
Rezervoarele de la Cotroceni sunt funcţionale, pe imaginile din spaţiu apare un rezervor relativ nou, construit în anii de după 1989, neacoperit cu pământ şi vegetaţie.
Traseul conductei din Militari, spre nord-vest, este o zonă de protecţie sanitară recent organizată ca parc. Încă există o stradă numită Conductei, cu traseul suprapus cu cel al conductelor către rezervorul de la Cotroceni.

Radu Oltean spunea...

Apropo de traseul conductelor... Eu stiu un traseu pe care il intalnesti dupa ce iesi din Bucuresti in zona Valea Oltului (Drumul Taberei) si care continua pe un drum pitoresc ce era marginit de nuci (majoritatea taiati de tigani dupa 90) catre Bragadiru. Din 2 in 2 km sunt statii ingradite. E o zona destul de pitoresca... Ai fost pe acolo?
Tu de ce zona din Militari devenita parc vorbesti?

Anonim spunea...

Ceea ce a spus Radu in privinta copacilor taiati e foarte putin fata de realitate. Se stie foarte putin despre presiunea imobiliara, care a adus contstructii in zonele de protectie sanitara cu regim sever ale apeductelor. Un simplu exemplu este blocul lui Puzdrea de langa Piata Presei care e inca in picioare langa un apeduct important, chiar daca s-au blocat lucrarile. Si mai putin se stie despre primarii din comunele limitrofe si chiar din Bucuresti care au reconstituit dreptul de proprietate pe spaga in zonele de protectie sanitara, incalcand Legea Fondului Funciar. Si mai putin se stie ca prin noua Lege a Apelor, semnate de Primul Ministru anterior, s-a redus limita zonei de protectie sanitara, iar pedepsele pentru cei ce construiesc in interiorul acesteia s-au scos. Dragi domni, singurul pedepsit pentru posibile probleme este operatorul sistemului de alimentare cu apa lasat cu mainile goale in fata coruptiei multor potentati si politicieni, care nu vor sa stie de cei 2000000 de locuitori ai Capitalei decat la alegeri, in rest ar trebui sa dispara sub pamant lasand locul sa treaca in viteza masinile cu girofar. Asa se gandeste despre noi, multi dar prosti, suportand orice, cu un nivel de cultura redus la nivelul tabloidelor cu nuduri care se vand in intersectii.
Nu conteaza culoarea camasii de partid, s-au perindat toti pana acum si toti au facut la fel. Suntem fara scapare..?!

armyuser spunea...

@Anonim
1. Nu există nici o presiune imobiliară, ci doar goană după profit maxim şi rapid, ceea ce îi uneşte şi pe "investitori", şi pe guvernanţi, ce să mai vorbim de operatorii (trans)europeni.
2. Corupţie şi mafie există la nivelul tuturor autorităţilor publice (naţionale şi locale), deci şi la Apele Române. Nu mai deschid cutia cu afacerea Vivendi-Veolia, operator căruia nu îi plâng de milă. Prin corupţie a căpătat operatoria, cu corupţia trebuie să se lupte toată viaţa.
3. În viitor te rog să publici comentariile politice acolo unde este loc pentru acestea.

Mulţumesc!