joi, aprilie 09, 2009

Frontonul Palatului Universităţii din Bucureşti



FRONTÓN, frontoane, s.n. 1. Element de formă triunghiulară, mărginit de o cornişă, care încoronează faţada unui edificiu 2. Element de arhitectură, alcătuit dintr-o cornişă curbă sau frântă, care se găseşte deasupra intrării unui edificiu, deasupra unei uşi etc. – Din fr. fronton

TIMPÁN, timpane, s.n. 1. (Anat.) Membrană elastică care desparte partea externă a urechii de cea mijlocie, transmiţând prin vibraţii undele sonore la urechea internă. 2. Instrument muzical de percuţie, asemănător cu toba, dar care poate fi acordat; paucă. 3. (Arhit.) Suprafaţă de zidărie netedă sau ornamentată cu sculpturi, situată între o grindă orizontală şi un arc de deasupra golului unei uşi sau al unei ferestre. – Din (1, 3) fr. tympan, (2) it. timpano.


Frontonul Palatului Universităţii din Bucureşti, în prezent


Palatul Universităţii din Bucureşti, în 1923



Palatul Universităţii din Bucureşti, 
 puternic avariat după raidurile aviaţiei aliate asupra Bucureştilor din 4 aprilie 1944

---

Palatul Universităţii din Bucuresti (numele iniţial al construcţiei este Palatul Academiei) a fost realizat în stil neoclasic de Alexandru Orăscu (1817-1894), care a fost şi rector între 1885–1889, pe locul fostului colegiu Sfântu Sava. Ridicarea construcţiei a început în 10 octombrie 1857 şi a fost finalizată la 14 decembrie 1869. Corpurile laterale ale palatului au fost ridicate între anii 1912-1926 după planurile arhitectului N. Ghica-Budeşti (1869-1943).



La comanda arhitectului Alexandru Orăscu, în 1862, frontonul în manieră neoclasică este ornamentat cu un basorelief de către Karl Storck (1826 - 1887) împreună cu asistentul său, Waibel, şi un elev de-al său, Paul Focşăneanu (1840 - 1869), fost student al Academiei din Berlin şi bursier al statului romăn la Roma. Triunghiul frontonului este străjuit de doi grifoni şi o acvilă. Karl Storck introduce simbolistica mitologică şi alegorică în sculptura românească. Acest basorelief reprezenta un subiect antic, Minerva încununând artele şi ştiinţele, în piatră de Rusciuc. În scena centrală, Minerva întinde o cunună de lauri unei figuri alegorice cu o liră în mână, alegoria poeziei. La dreapta şi la stânga zeiţei apar ştiinţele şi artele, drapate sau nude. Basorelieful este prima realizare de acest gen din secolul al XIX-lea, din România. Compoziţia nu este suficient de armonioasă şi unitară. Acest gen de lucrare a rămas unicat în cariera lui Karl Storck.

Relieful a fost distrus la numai 80 de ani de la construcţia sa, în timpul bombardamentelor aeriene anglo-americane din 4 aprilie 1944 şi nu a mai fost refăcut ulterior. Piatra de Rusciuc (astăzi Ruse, Bulgaria) a fost frecvent utilizată pentru realizarea de lucrări de sculptură şi elemente de arhitectură. Căteva exemple din Bucureşti sunt: catedrala Sfântul Iosif, Palatul Fundaţiei Carol I (înainte de incendiul din 1989) sau Palatul Băncii Naţionale din strada Lipscani.


Palatul Universităţii din Bucureşti, în prima variantă, pe două nivele





Palatul Universităţii din Bucureşti, în varianta extinsă, supraînălţată şi mansardată la corpul din dreapta între anii 1912-1926, conform proiectului lui Nicolae Ghica-Budeşti.

Palatul Universității în anul 1954. Corpul central al clădirii, avariat după bombardamentele din 1944, a fost demolat complet, pe locul acestuia fiind amenajat un părculeț.

Palatul Universităţii după reconstrucţia din anii 1960, tronsonul corespunzător intrării principale este încă la roșu (foto din 1971)
---

Minerva este numele roman al zeiţei greceşti Atena. Minerva era fiica lui Jupiter. Considerată zeiţă virgină a luptătorilor, poeziei, medicinei, înţelepciunii, comerţului, ţesutului şi meseriilor, precum şi inventatoarea muzicii. Ca zeiţă a înţelepciunii, imaginea Minervei apare frecvent ca simbol al instituţiilor din domeniul educaţional.

Secvenţa următoare de fotografii prezintă fragmente din basorelieful realizat pe frontonul Palatului Universităţii de către Karl Storck, recuperate după bombardamentele aeriene anglo-americane din 4 aprilie 1944 şi păstrate la Muzeul "Frederic şi Cecilia Storck" din Bucureşti, str. Vasile Alecsandri nr.16 (fotografii realizate în 26 aprilie 2009). Fragmentele sunt prezentate în ordinea în care sunt expuse în curtea laterală a muzeului, de la stânga către dreapta.
















8 comentarii:

Raiden spunea...

Ok acum ca se poate comenta la acest post, iti dau un pont, daca nu stiai:
fragmente din fostul fronton al Universitatii (distrus in 1944) au fost salvate si pastrate la Muzeul Storck. Le gasesti in curtea casei pe niste lespezi, pe str. Vasile Alecsandri.

armyuser spunea...

Am fost, am văzut, am fotografiat, am publicat :)
Mulţumesc pentru sugestie!

Raiden spunea...

Bravo!!
Ar fi interesant de refacut puzzle-ul, eu am vrut sa fac un articol despre fronton mai demult, dar nu am gasit timp pt reconstituiri.

Foarte bine ca ai postat aici pozele tale de la Muzeul Storck, dar iti recomand sa-ti pui watermark pe ele (unul subtil, dar eficient) :)

armyuser spunea...

@ Raiden
Cine să aibă nevoie de poze cu niște pietre? Mai ales că nici nu se distinge prea bine ce star la modă reprezintă ele :D

Anonim spunea...

De ce nu-l reface dupa modelul original ? Nu le pasa lor de aceste detalii, asa-i ?!

Mădălin spunea...

Cum ati putut scrie ca "Relieful a fost distrus la numai 80 de ani de la construcţia sa, în timpul bombardamentelor aeriene anglo-americane din 4 aprilie 1944" ??? Cand din fotografii se vede clar ca NU a fost distrus, ci doar afectat putin la capatul din dreapta ? Chiar au trebuit sa treaca aproape 10 ani ca sa vada cineva inadvertenta ?
In schimb, ar fi fost foarte util daca ati fi aflat exact cand si in ce imprejurare a fost intr-adevar distrus, spart in bucati. Deci recupararea fragmentelor de la Muzeul Storck nu s-a facut "după bombardamentele aeriene anglo-americane din 4 aprilie 1944", ci mai tarziu, probabil abia odata cu demolarea intregii cladiri ! Ar fi chiar interesant de aflat anii in care s-a demolat palatul si cine a decis-o, ca din poze se vede clar ca era inca solid dupa bombardamente, si deci s-ar fi putut restaura.
A propos de restaurare: renuntandu-se la ea in favoarea reconstructiei de la zero, nu inteleg cum de cladirea mai poate fi astazi pe Lista Monumentelor Istorice (mai e si clasa A !), din moment ce este o pastisa comunista din 1967. Macar daca o reconstruiau in forma originara, tot era ceva. Dar ei au refacut si adaugirile lui Ghika-Budesti, ca niste ingusti la minte ce lucrau robotizat...

Mădălin spunea...

A propos de frontoane: ar fi fain sa scrieti si de frontonul de pe cealalta parte, dinspre Arhitectura. Acela e la corpul Ghika-Budesti intr-adevar, dar macar este cel originar din anii 20, e mult mai armonios si expresiv, si e opera unui mare si pe nedrept uitat sculptor, care in epoca era apreciat ca sculptorul national al Romaniei !

Mădălin spunea...

Rectific: dupa razboi nu s-a demolat chiar toata cladirea, a ramas in picioare partea din dreapta, cea modificata in 1921. Adica unde e azi Facultatea de Chimie - ala e singura parte ramasa de la Cuza. Probabil ca pentru ea pastreaza toata cladirea pe Lista Monumentelor Istorice, insa ar cam trebui sa fie clasa B, ca e un tot unitar cu zidurile ridicate in 1967, fara sa mai punem la socoteala corpurile interbelice. Deci nu prea mai are argumente ansamblul pt ca sa fie clasa A...