Victoria blocurilor

Problemele care s-au pus Sfatului Popular al Capitalei şi proiectării, pentru reconstruirea Căii Victoriei, sunt numeroase şi dificile.

În primul rând, s-a decis ca închegarea Căii Victoriei să se facă mai ales cu blocuri de locuinţe, deşi, principial, amplasarea de locuinţe pe artere sau pieţe cu ciculaţie intensă nu este cea mai indicată. Adoptarea acestei soluţii a fost determinată mai întâi de existenţa tuturor lucrărilor edilitare, ceea ce face investiţiile mai economice, şi apoi de necesitatea şi dorinţa de a reconstrui şi corecta cu un moment mai devreme una dintre cele mai importante magistrale ale capitalei. Ca urmare a acestei hotărâri s-a ivit dificultatea de a compune blocuri sau pieţe cu volume importante, care se cer a fi tratate monumental, din elementele mici ale locuinţelor economice.

Determinarea celor mai bune soluţii pentru pieţele acestei magistrale este îngreunată şi de existenţa a numeroase clădiri importante, care au fost construite fără a fi fost în prealabil organizate pe plan de sistematizare orăşenească. Necesitatea de integrare arhitecturală ca volum şi expresie plastică în conglomeratul eteroclit al clădirilor în stare bună existente, pe amplasamente cu forme chinuite, având numeroase servituţi adiacente, nu este de natură a simplifica problema.

Piaţa C.C.A., plan de situaţie - varianta 1959
Piaţa C.C.A., plan de situaţie - varianta 1958

Demolarea unor clădiri vechi fără valoare pune problema asigurării prealabile de locuinţe pentru cei mutaţi. Lipsa de spaţii verzi pe cea mai mare parte a traseului pune problema spaţiilor necesare pentru jocul copiilor.

În sfârşit, înscrierea ansamblului blocurilor de locuinţe în parametrii spaţiali şi valorici cei mai economici completează enumerarea principalelor probleme pe care proiectarea s-a străduit să le soluţioneze cât mai bine cu putinţă. Pe ansamblu, proiectarea s-a făcut pe baza unor principii realiste, de economicitate, cu maximum de integrare în situaţiile existente şi minimum de restructurări radicale.

Piaţa C.C.A., perspectivă - varianta 1958

[...]

În general, s-a urmărit integrarea în volume şi elementele importante care determină efectul plastic de ansamblu: cornişele principale, retragerile etajelor, cadenţa şi sensul situării golurilor, înălţimea vitrinelor, materialele de faţadă şi culoarea etc. Despre un stil unitar pe ansambluri mari nu poate fi vorba, din cauza diversităţii de expresie a clădirilor existente.

Acolo unde a fost însă posibil, în special în piaţa C.C.A. şi piaţa Splaiului, proiectarea a urmărit ca ambianţa dominantă a neoclasicului să se înscrie în gândirea de esenţă clasică - deşi expresia proprie va fi contemporană - pentru a intra în acest fel pe linia de concepţie a predecesorilor care au construit clădirile mai importante acolo existente.

[Revista Arhitectura, nr. 6, 1959]

Calea Victoriei astăzi şi mâine

Calea Victoriei - vechiul Pod al Mogoşoaiei - fiinţează încă de pe vremea lui Constantin Brâncoveanu. Traseul ei sinuos şi îngust, dar oarecum pitoresc, străbate oraşul de-a lungul a doi kilometri şi jumătate, constituind o dublură de degajare a circulaţiei de pe magistrala nord-sud. Ea este construită în cea mai mare parte dens şi înalt pe porţiunea cuprinsă între Dâmboviţa şi calea Griviţei, rar şi divers de aici încolo, până în Piaţa Victoriei. Şi dacă în prima parte are un vădit caracter comercial, în cea de-a doua predomină zonele înverzite.

Din păcate, cu toate elementele de preţ pe care le are, calea Victoriei s-a zămislit anarhic sub raportul necesităţilor urbanistice şi armoniei arhitecturale, aşa încât am moştenit-o sub forma unui conglomerat destul de deconcertat - ne-a explicat arh. C. Moşinschi. Alături de adevărate palate, fiinţează aici uneori clădiri vechi, mici şi slute, cândva pe gustul protipendadei; lângă alinieri reglementate, apar strangulări intolerabile; în preajma unor volume corect închegate apar ansambluri anarhice de calcane şi dosuri de clădiri disparate, construite la întâmplare, din interese egoiste şi meschine, cu ignorarea flagrantă a ordinei orăşeneşti.

Deşi calea Victoriei este în cea mai mare parte construită, pune totuşi o serie de probleme grele şi gingaşe, care în cadrul reconstrucţiei oraşului şi pentru prestigiul capitalei R.P.R., nu mai puteau fi lăsate nerezolvate.

Am pornit, cu ajutorul atelierului pentru proiectarea magistralei calea Victoriei (din Institutul "Proiect-Bucureşti" n.m.), de la Piaţa Victoriei, care va primi pe încă două laturi clădiri monumentale constituind poarta de intrare în oraş dinspre şoseaua Kiseleff şi bd. I.V. Stalin.

Din piaţa Victoriei şi până la strada Frumoasă, pe traseul actual, venind spre Palatul Republicii, vor continua ample spaţii verzi pe partea dreaptă şi se vor întregi fronturile clădite înalt pe partea stângă (pe care se află clădirea roşie, fostă Banloc). Între strada Frumoasă şi strada Lt. Lemnea se păstrează traseul actual, cât şi o serie de clădiri importante şi monumentele de arhitectură care se înglobează în spaţii verzi şi compoziţii arhitecturale locale. Aceste compoziţii se extind de o parte şi de alta a magistralei.

Între Lt. Lemnea şi calea Griviţei, calea Victoriei se lărgeşte mult primind două fire de circulaţie şi o zonă centrală înverzită de-a lungul traseului. În ample spaţii verzi situate de o parte şi de alta a magistralei, se creează compoziţii arhitecturale, trasate liber, cu blocuri înalte de locuinţe, înglobând şi fostele case Vernescu, Monteoru, Ghica, Manu şi Disescu, care sunt clădiri declarate monumente de arhitectură. Pe partea dreaptă, între str. N. Iorga şi calea Griviţei se încadrează importantul ansamblu al sediului Academiei R.P.R.



Între palatul C.S.P. şi blocul "Macul Roşu" se ridică un bloc de locuinţe cu parter şi 7 etaje, având 180 de apartamente, iar la colţul cu str. Banului, un bloc de locuinţe cu parter şi 9 etaje, conţinând 83 de apartamente. Se păstrează Muzeul de artă populară, iar în piaţeta creată se amplifică spaţiile verzi şi se creează o fântână arteziană. Între calea Griviţei şi Piaţa Victoriei nu vor exista magazine, zona comercială începând de la calea Griviţei şi continuând până la piaţa Splaiului.

De la calea Griviţei până la Piaţa Republicii se păstrează, pe traseul actual, regimul existent, de clădiri înalte, completându-se pe parcurs cu blocuri spaţiile construite necorespunzător.

În dreptul bisericii Albe se deschide inelul central de circulaţie mare a oraşului, lat de 40 m, între bd. Magheru - cinematograful Patria şi str. Luterană - Ştirbey Vodă. În colţ, lângă blocul fost Mica, se va construi un bloc nou de locuinţe cu parter şi 7 etaje, având 124 de apartamente şi magazine. Pe partea opusă, se va extinde hotelul Athénée-Palace şi se va întregi frontul până la Biserica Albă.



Prin completări, restructurări şi spaţii verzi, Piaţa Republicii va deveni o piaţă centrală monumentală.

Piaţeta din faţa fostului Teatru Naţional se completează cu o dotare publică, încă neprecizată.

Piaţa C.C.A. îşi păstrează caracterul de important nod de circulaţie cu Casa Centrală a Armatei ca element principal, un spaţiu verde şi o fântână arteziană. Concepţia ansamblului, deşi contemporană, se va înscrie pe linia de gândire neoclasică. Latura estică a pieţei de la sala Comedia la magazinul Confecţia se va reconstrui unitar, pe o mare lungime, cu blocuri de locuinţe, având circa 300 apartamente, pe parter şi 8 etaje, cu portice ce vor deschide vederi între sala Comedia şi Biserica Doamnei. Pe locul unde a fost Cartea Românească se clădeşte un bloc monumental, îmbrăcat în travertin, cu portice de jur împrejur, cu 10 etaje conţinând 147 apartamente, cu un mare magazin la subsol, parter şi mezanin. Fostul hotel "Bulevard" se va restructura, căpătând portice pentru pietoni pentru a mări lăţimea carosabilă a străzilor. Aceste portice vor continua şi pe calea Victoriei până în magazinul "Victoria" şi str. Lipscani pentru degajarea circulaţiei auto.

Lângă clădirea Direcţiei Miliţiei Capitalei, se va construi un bloc de locuinţe cu 120 apartamente, iar în locul magazinelor "Compescaria" şi "Romarta copiilor" un altul cu 84 apartamente, cu magazine la parter şi mezanin, portice şi un spaţiu verde. Un alt bloc se va construi în jurul Bisericii Doamnei. La întretăierea cu splaiul Dâmboviţei se construieşte, începând din str. Rîureanu, un bloc cu 173 apartamente cu 10 etaje, având la parter un magazin. Calcanul din spatele bisericii Zlătari se va restructura pentru a prezenta o faţadă corectă către Palatul C.E.C.



În sfârşit, piaţa Splaiului se defineşte prin construirea în axul principal, pe fundaţiile fostului Senat, a unui ansamblu de 4 blocuri cu 328 apartamente şi 11 magazine la parter. Blocurile marginale vor avea 6 nivele, iar blocul central 19 nivele şi 60 m înălţime. Spaţii verzi ample vor înconjura acest ansamblu lângă care Biserica Sf. Spiridon Vechi, monument istoric, va alătura imaginea trecutului din secolul 17. O mare fântână arteziană şi spaţii verzi vor împodobi centrul pieţei. În rest, blocuri de 6 până la 10 etaje vor desena conturul semicircular al pieţei. iar spre dealul Arsenalului se va deschide o mare perspectivă înverzită.



[Informaţia Bucureştiului - oct.-dec. 1959]

Cobălcescu № 28

După noua organizare - încuviinţată de dl. general-inspector C. Şt. Amza, ministrul apărării naţionale - Casa militară de economie, credit şi ajutor, cu sediul central în Bucureşti, îmbrăţişează activitatea a trei ramuri deosebite: a casei de economie, a atelierelor ofiţereşti şi a unui nou aşezământ numit căminul ofiţeresc "Regele Carol II". Toate aceste ramuri sunt conduse de un consiliu de administraţie, de sub preşedinţia d-lui general de divizie Mihail Darvari. Întregul consiliu şi direcţiunea contribuie la prosperarea acestei instituţii militare şi se străduiesc ca banii depuşi de cei peste 25.000 de membri ai armatei (ofiţeri, subofiţeri şi funcţionari civili) să fie corect şi cu chibzuială întrebuinţeţi. În viitor se speră ca această casă militară să se ocupe şi de distribuirea pensiilor şi de asigurarea ofiţerilor activi şi de rezervă.



Învederat, că fără concursul şefilor armatei nu se poate ajunge la rezultatele atât de strălucite - şi, în această privinţă, dl. general Amza, ministrul apărării, acordă un preţios concurs moral şi material. Iată încă o realizare obţinută în timp de un an, prin noua construcţie - Căminul Ofiţeresc - executată în continuarea celei vechi, în care erau instalate casa de economie şi atelierul ofiţerilor.

Clădirea nouă şi cea veche reîntregită e compusă din trei etaje, parter şi subsol, iar deasupra este o imensă terasă, de pe care se desfăşoară frumoasa panoramă a Bucureştilor. Clădirea aşezată pe strada Cobălcescu № 28 a fost construită prin grija de aproape a d-lui general Sion, directorul superior al domeniilor militare, după proiectul făcut de dl. Emil Guneş, arhitect şi inginer Carani, cu modificările aduse de consiliul administrativ în chiar timpul execuţiei. Lungimea clădirii este de 65 m , adâncimea pe 35 m, iar suprafaţa pe 1.700 m.p. Sunt 148 piese, de toate dimensiunile, subîmpărţite: 120 de camere pentru căminul militar, 14 saloane pentru ateliere şi 14 camere destinate casei de economie.



Căminul Carol II va fi deschis începând din ziua de 1 iulie 1932 şi are 90 de camere de hotel, restaurant, băi, săli de aşteptare, bibliotecă, sală de lecturi, sală de jocuri (şah etc.), care pot fi întrebuinţate de ofiţerii activi din toată ţara, de ofiţerii pensionari şi de studenţi, fii de ofiţeri, după recomandaţiunile comandanţilor de corpuri de armată, grăniceri, jandarmi, aviaţie, marină, vânători de munte. Studenţii pot locui şi lua masa în condiţiuni bune, costul pensiunii fiind de 2.900 lei, lunar.

Căminul Regele Carol II a fost construit cu banii realizaţi din excedentele anuale ale fondurilor casei de economie, excedente repartizate la fondul construcţiilor. Iată o operă realizată pentru corpul nostru ofiţeresc, care merită felicitări.




[Universul, iunie 1932]