duminică, mai 24, 2009

Imobilul Banloc-Goodrich, Calea Victoriei № 218



Octav Doicescu, (n. 9 ianuarie 1902, Brăila - d. 10 mai 1981, Bucureşti) arhitect român, membru titular (1974) al Academiei Române, este un creator care face parte din curentul modernist român, manifestat începând cu anii 1930, alături de Horia Creangă și Duiliu Marcu.



Octav Doicescu a fost un teoretician și un promotor al dezvoltării urbane, profesor și practician. El și-a exprimat încrederea în modernism la începutul anilor 1930, și ca admirator a lui Le Corbusier a realizat cronici ale primelor încercări de modernism din București în ”Spiritul arhitecturii Bucureștilor” (articol inclus în volumul ”Către o arhitectură a Bucureștilor”, București 1935).

Octav Doicescu se manifestă ca arhitect începând cu o arhitectură modernă precisă, ce poate fi asemănată cu rezultatele mișcării Bauhaus, cum este cazul Casei de Odihnă pentru angajații companiei Gaz-Electra de la Snagov; mergând până la o arhitectură în care elemente folclorice naționale sunt incorporate cu îndemânare, cum este cazul locuințelor din parcelarea Jianu, fără a cădea victimă a stilului „neoromânesc“, care fusese inițiat de Ion Mincu și promovat ulterior de Petre Antonescu, Grigore Cerchez, Cristofi Cerchez și Nicolae Ghica-Budești.

Mult mai târziu, Octav Doicescu adoptă un vocabular modernist care incorporează elemente clasice pentru a împrumuta individualitate unor clădiri reprezentative, asimilat ulterior cu clasicismul epurat, de sorginte realist-socialistă. Acesta este și cazul imobilului care a adăpostit Sediul Societății ”Banloc-Goodrich“, realizat între 1943-1946.


La sfârşitul anilor 1930, cel mai vechi trust producător de anvelope, înfiinţat de dr. Benjamin Franklin Goodrich în 1870, se asociază cu Elisabeta, principesă a României, fostă regină a Greciei şi sora regelui Carol al II-lea, pentru a înfiinţa în România o fabrică de anvelope.

Principesa Elisabeta era fiica cea mai mare a Reginei Maria şi a Regelui Ferdinand. Ea purta numele mătuşii sale, Regina Elisabeta, soţia Regelui Carol I. Principesa Elisabeta s-a căsătorit în 1921 la Bucureşti cu prinţul moştenitor George al Greciei, de care a divorţat în 1935, revenind apoi ca principesă în România.
La întoarcerea în ţară, primeşte din partea fratelui său un palat lângă Herăstrău, cunoscut sub numele de Palatul Elisabeta. Ulterior, principesa Elisabeta îşi cumpără din renta sa viageră o moşie şi un conac în Banat, lângă localitatea Banloc. Acolo urma să fie ridicată şi fabrica de anvelope, care a fost până la urmă amplasată lângă Floreşti, Prahova. În anul 1948 Principesa Elisabeta este nevoită să părăsească ţara, împreună cu toţi membrii familiei regale.

Intreprinderea Banloc-Goodrich produce neîntrerupt anvelope de calitate în Romania, fiind o şcoală pentru specialiştii români din domeniul anvelopelor. Forţa de muncă iniţială a fost recrutată din rândul muncitorilor Rafinăriei Brazi. În prezent, anvelopele sunt produse sub marca Michelin. Liniile de producţie BF Goodrich, precum şi dreptul de utilizare a mărcii au fost vândute la nivel mondial companiei Michelin în 1988.

În 1938 Octav Doicescu desenează imobilele pentru birouri, ateliere şi locuinţe pentru muncitori ale companiei Banloc-Goodrich din Floreşti.



Imobilul oferă spre stradă imaginea a trei corpuri, două laterale, cu patru etaje, iar cel din mijloc retras și având șapte etaje. Parterul este compus pe o succesiune de arcade cu arce în plin centru, care imită structura unui portic, închis însă accesului public. Primul etaj, prin cornișele care îl delimitează și elementele de ancadrament, sugerează un piano nobile. Urmează un grup de trei etaje în care ferestrele sunt grupate conform regulilor clasice (3x3, 5x5). Corpul central subliniază intrarea principală în imobil prin cele trei ancadramente de fereastră de la etajul unu, precum și prin pilaștrii și elementele de modenatură de la etajele șapte și opt.

Imobilul din Calea Victoriei nr. 218 este caracterizat de grija față de atingerea unei funcționalități optime pentru activitățile de birou și îmbunătățirea calității spațiului de lucru, pe baza unei organizări raționale a spațiului și a unei modelări volumetrice clare, punctate de elemente din vocabularul clasic.



Urmează câteva detalii de execuție a scării interioare.





Detalii ale modenaturii: muluri, cornișe, ancadramente de fereastră și textura rezultată din buciardare la fațada parterului.









Din comentariile rămase în literatura de specialitate și din starea actuală rezultă că inițial culoarea fațadei imobilului era diferită de cea din prezent.



Imobilul a adăpostit în anii comunismului sediul unui institut de proiectări (IPCMG). Recent a fost preluat în administrarea guvernului, fiind propus pentru a deveni sediul CNSAS. În prezent este nelocuit, accesul la etaje este sigilat.

18 comentarii:

Crnel spunea...

Multumesc! Multa vreme m-am intrebat ce fusese cladirea asta la origine. Imi amintesc ca fusese renovata in ultimii ani ai lui Ceausescu

armyuser spunea...

@the hungry mole / Cât timp găzduia IPCM nu am fost foarte curios. În momentul în care a devenit pustie a apărut şi semnul de întrebare. Mai ţii minte dacă înainte de amenajările din Piaţa Victoriei avea faţada originală?

Cornel spunea...

nu mai tin minte! Tot ce stiu e ca-n timpul renovarii fatada fusese acoperita cu o plasa - de fapt asta ma fascina pe vreme aceea; nu mai vazusem asa ceva. Plasa fusese montata ca sa nu arate urit santierul cind trecea Ceausescu pe-acolo. Cred ca renovarea s-a suprapus cu perioada de citeva luni in care Calea Victoriei a fost inchisa traficului auto.

Raiden spunea...

Bai cat de bine putea sa arate vechea coloratura!! Acelasi visiniu de la Blocul Zodiac de pe Dorobanti, alta opera modernista.

Ce bine ca scrii despre imobilele astea. Chiar ma intrebam ce-i cu aceasta cladire, ca am incercat sa intru si paznicul (amabil) mi-a explicat ca e sigilata.

armyuser spunea...

@Raiden / Culoarea este doar o ipoteză, am încercat să extind cu PS ceea ce se observa sub exfolierea din etajele de sus. Mai mult, depinde de profilul monitorului pe care vizualizezi fotografia.
Eu am nimerit când nu era nici un paznic. Din păcate ușile erau sigilate peste tot, iar eu sunt destul de corect.
Cum reușești să ajungi așa sus? :)

Raiden spunea...

Ah, te referi la setul de pe flickr. Raspunsul este simplu: incerc pur si simplu. Daca iese ceva, bine, daca nu, nu :)

Cornel spunea...

Sa nu uitati ca si blocul Zodiac a fost renovat pe la mijlocul anilor 80.

Raiden spunea...

@ Cornel - nu uitam niciodata :D
Calea Dorobantilor, in afara de segmentul Stefan cel Mare - Pta. Dorobantilor in mare parte a scapat de demolari.

brebe85 spunea...

Am trecut ieri pe acolo si am observat ca au inceput sa schimbe pavajul din fata intratii principale.

Anonim spunea...

Am trecut de sute de ori pe langa aceasta cladire impunatoare si nu stiam nimic despre ea. Multumesc ca mi-ai deschis ochii.

ANDREI DOICESCU spunea...

Bine ca a ti descoperit istoria blocului Banloc , uitata de Bucuresteni . Cu bine , Andrei Doicescu ( Paris )

Anonim spunea...

Si cand vedem ce spune Arh.Sorin Vasilesu, autonumit specialist in Arhitectura Totalitara , citez: " Blocul Banloc este un exemplu al Totalitarismului" , cand constructia a fost conceputa in 1943 ,iti vine razi ! 'profesorii de la Facultatea de Arhitectura sunt niste amatori facuti "pe puncte".

Sorin Vasilescu spunea...

Regret nivelul modest de informaţie al curajosului "Anonim", care atrage atenţia "autonumitului specialist în Arhitectura Totalitară", că Imobilul Banloc a fost conceput în 1943 şi nu poate fi considerat ca aparţinând Arhitecturii Totalitare. Domnia sa ar trebui să ştie, atunci când face un comentariu (analfabet din punct de vedere al limbajului arhitectural) că Arhitectură Totalitară se considară a fi fost cea realizată în Italia fascistă şi Germania nazistă în perioada interbelică, iar în URSS în întreaga perioadă stalinistă (1924-1953. Dar tot arhitectură totalitară s-a făcut uneori, prin anii '30-40, şi în ţările democratice, Ansamblul Tocadero din Paris fiind un exemplu clasic. Arhitectura Totalitară este un moment din istoria arhitecturii moderne, paralel cu cel de avangardă, care nu trebuie considerat totalmente retrograd,în care valorile clasicităţii şi ale clasicismului sunt reluate cu mai multă sau mai puţină abilitate, cu o încărcătură simbolică şi ideologică particulară. Opere precum Ministerul de Externe, Şcoala de Război, Gara Băneasa, Palatul CAM, toate de Duiliu Marcu, sunt câteva dintre excepţionale realizări ale arhitecturii româneşti aparţinând Arhitecturii Totalitare,din perioada "carlistă". Arhitectura scârbavnică a Casei Scânteii şi a Casei Poporului este tot Arhitectură Totaliară, de unde ar trebui să se înţelegă că exista divese expresii al Totalitarimului. Comentariul "pe puncte", nici nu merită vreun comentariu, neputinţa intelectuală a "Anonimului" este iertată de autorul acetor rânduri, care a fost student al arhhitectului Doicescu şi este profesor la Universitatea de Arhitectură din Bucuresti din 1967. Sorin Vasilescu
2 februarie 2010

Raiden spunea...

Stimate domnule profesor arhitect Vasilescu Sorin,

Cu tot respectul, comentariul dvs. tendentios este facut in necunostinta de cauza. Va dau si contextul exact: Armyuser scrie pentru informarea maselor. Acesta nu este un blog dedicat arhitectilor, ca atare, se accepta devierea de la "limbajul arhitectural", neinteresant si sec pentru cei neavizati, "muritorii de rand".

Precum lesne, vedeti, sunteti singurul ultragiat de cele scrise in acest articol. De ce nu s-a mai sesizat nimeni? Simplu: pentru ca vrem informatii generale, nu detalii foarte tehnice.

Daca nu va suparati foarte mult, va invit respectuos sa va indreptati atentia si spre studentii dvs., care dupa ce ies de pe bancile facultatii, ridica monstruozitati care distrug acest oras. Paiul din ochiul altuia e usor de vazut, dle. prof. arh. Vasilescu.

Cu respectul cuvenit unui cadru universitar bugetar,
Raiden

dragosios spunea...

Mama mea a lucrat multi ani in institutul care-si avea sediul aici. Mai precis Institutul pentru Proiectari Constructii si Masini Grele.
Cind eram copil am vizitat aceasta cladire pe dinauntru, din pacate fusese transformata prin compartimentari neinspirate cu pereti de geam si PFL in diferite compartimente. Probabil ca asa este si acum.
De mentionat ca are la subsol un adapost antiaerian din constructie.

dragosios spunea...

Adaug putine detalii furnizate de mama:
renovarea a urmat in urma avarierii serioase a grinzilor in cutremurul din 1977. Stilpii au fost aproape retezati si au fost refacuti.
Probabil din aceeasi lipsa de norme antiseismice la vremea constructiei cladirii.

ADRIAN spunea...

Dupa 10 ani, vin si eu sa comentez relativ la supararea prietenului @Raiden. Reactia dlui prof. Vasilescu este foarte corecta, nu ii face o critica prietenului nostru @Armyuser (care din pacate a oprit motoarele acestui blog)ci reactioneaza la comentariul de "cunoscator" sustinut de unul care nici macar nu s-a identificat, preferand sa ramana anonim. As spune totusi ca incadrarea arhitecturii ca "totalitara" ar trebui sa se incadreze mai curand arhitecturii rezultate din comenzile publice (fie ele ale lui Mussolini, Hitler, Stalin sau Carol II). Poate ca asta ar fi singurul relativ dezacord cu incadrarea dlui profesor, altfel cladirea are toate atributele compozitiei totalitare, de cele mai multe ori una cu accentuare a monumentalitatii prin simetrie, prin scara lucrurilor, prin amestecul elementelor clasiciste stilizate prin compozitia modernista etc.

Liliana spunea...

Constat din spusele unora ca "arhitectura totalitara" este noua maciuca ideologica in materie de arhitectura.
In plus, am tras si niste invataminte de la Adrian citire:
- ca este interzis sa folosim simetria
- ca blocurile cu multe etaje ca acesta fiind iesite din "scara lucrurilor", dupa cum zice citatul, sunt totalitare. Deduc asta pentru ca restul elementelor de compozitie folosite aici nu vad sa fie iesite din scara.
- nu avem voie sa folosim elemente clasiciste stilizate imbinate cu o compozitie modernista
Ce urata este lumea guvernata de astfel de reguli!