Lucrurile erau totuşi foarte limpezi, oricît de întunecate i-ar fi apărut sufletului unei mame ce ridica mereu capacul castronului de supă şi se tot uita zadarnic în juru-i.
[...]
Ca un viitor teolog zelos nu arăta prietenul meu ; căci la tinerii domni trupeşia, pe care el, Gogoaşă, o avea încă de pe atunci, vine abia mai tîrziu, cînd pot recîştiga la propria lor masă, într-o parohie ce-i hrăneşte bine, tot ceea ce au păgubit cîndva la masa gratuită de bursieri.
Dar el era bun, din cale-afară de bun.
El, cel puţin, de dragul părinţilor, încerca să flămînzească, pregătindu-se astfel pentru cea mai priincioasă profesie de pe pămînt.
"Ce nu faci pentru o mamă nu numai încăpăţînată, ci şi plînsă, şi pentru un tată de-a dreptul fanatic şi înverşunat în dorinţa lui de a-şi îndruma fiul spre cel mai la îndemînă studiu în stare să asigure cea mai îmbelşugată existenţă? Doar nu poţi nimici speranţele cele mai frumoase ale bătrînilor.
Şi-apoi, Eduard, bunii oameni doresc totuşi să se aleagă şi ei cu ceva, pentru că au adus un fiu pe lumea asta plină de ciolane roase, coji uscate de pîine şi apă de fîntînă cît se poate de sănătoasă, limpede, răcoroasă şi mai ales ieftină."
[...]
"Stine, azi avem un musafir şi, dacă nu mă-nşel, unul foarte răsfăţat în ţări străine. Ce facem? Bărbatu-meu l-a poftit la masă şi pentru cineva care vine de-atît de departe nu avem nimic ca lumea în casă."
"Păi da, se văitase acel probabil al doilea geniu bun al bucătăriei lui Gogoaşă, întotdeauna păţim aşa pe nepusă masă şi la timpul cel mai nepotrivit - apoi adăugase cu siguranţă : Ei, chiar aşa rău n-o fi de domnul ăsta străin şi nici de noi, aici la reduta roşie. Slavă Domnului, găinile şi hulubăria le avem oricum totdeauna la îndemînă."
Ştiam de la răposata mea mamă care era răspunsul şi alinarea :
"Oricum, Stine, să facem o supă bună. Aşa ceva le place chiar şi celor mai răsfăţaţi."
[Wilhelm Raabe - Reduta roşie, traducere de Ion Roman]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu