Marşul târnăcopului

Socialismul construieşte în toate părţile. Noţiunea de periferie se perimează din zi în zi. Copiii noştri îi vor căuta înţelesul în dicţionare. În socialism, nu va mai exista periferie.

În punctele mărginaşe ale Capitalei s-au ridicat şi sunt în curs de ridicare case de cultură. Au săli de spectacole care rivalizează cu cele de la Patria sau Republica. În Vitan şi Puţul lui Crăciun se joacă Shakespeare. Lucrătoarele de la filatura Dacia nu mai merg la 30 de ani la spitalul din Filaret să-ţi scuipe plămânii. Le poţi vedea sâmbătă seara sub candelabre de cristal, dansând cu meşterii pietrari de la întreprinderea de prelucrarea marmurei.

În locul uliţelor năpădite de troscot, au apărut bulevarde asfaltate, luminate. Maidanele pline de câini morţi au fost îngropate sub gazonul unor veritabile parcuri englezeşti. S-au adus păduri cu camionul şi nu lipsesc nici plantele exotice, chiar în faimosul parc al lui Bazilescu. Teatre de vară şi stadioane în locul tainiţelor de hoţi.

La bariere au ieşit din pământ orăşele. Catul, eveniment la mahala, domină semeţ la extremităţile oraşului. Şi unde se cheltuie atâta var şi ciment, e nevoie şi de alte lucruri. Lucrătorii de la C.F.R. sau de la Semănătoarea renunţă la bătrânele, greoaiele şifoniere de nuc, cu uşi duble şi-şi comandă mobilă Comlemn. La periferie nu se mai doarme în paturi de fier, cu saltea de paie, ci pe studio.

Dispar coşarele columbofililor şi iată nişte grătare de platină care aduc în casă imaginea imediată. Preşul a fost aruncat la gunoi şi covorul cu moliciuni se înstăpâneşte în apartamentele recente.

Poftiţi să vedeţi! Nu mai e băcănia întunecoasă de ieri cu cântar ajutat, ci magazin universal şi Alimentare, cu munţi de conserve şi vânzători îmbrăcaţi ca doctorii, în halate albe.

Avem cinematografe noi, cu pânza mai lată şi reclamă de neon. La parter nu se mai mănâncă seminţe şi în mijlocul tragediei nu se mai rupe filmul. Metalurgiştii de la 23 August nu mai ies în izmene la cişmea. După masa, vara, poţi să-i vezi întinşi în şezlonguri pe balcoane pe la etajul V şi VII.

N-o să spun că s-a terminat cu toate. Prea au fost multe de făcut, dar încetul cu încetul o să isprăvim. Pretutindeni, dar mai ales la vechea periferie răsună târnăcopul. Zgomotul prăbuşirii vechilor ziduri ne aduce mereu în urechi măsurile marşului socialismului triumfător.

[E.B. în Informaţia Bucureştilor, 1959]