marți, iunie 07, 2011

Teatrul



De câteva luni, în faţa clădirii masive a Universităţii bucureştene se înaltă, văzând cu ochii, noul edificiu al Teatrului naţional. Acest templu modern al Thaliei este încă o dovadă elocventă a grijii partidului şi statului socialist faţă de inflorirea artei în România.

După cum se ştie, teatrul românesc a înregistrat în ultimii ani numeroase succese atât pe scenele din ţară, cât şi în cadrul unor turnee prestigioase peste hotare. Fotoreporterul a surprins câteva aspecte ale acestei măreţe construcţii.


Pe un teritoriu de 4,5 ha, cuprins la intersecţia bulevardelor Nicolae Bălcescu şi Republicii, str. Batiştei şi str. Tudor Arghezi, pe o amplă platformă situată cu 1,2-3,5 m mai sus de circulaţia de pe trotuare, se construieşte clădirea Teatrului naţional formând frontul de est al pieţei, iar înspre intersecţia str. Batiştei cu bd. Bălcescu se ridică construcţia hotelului Intercontinental Bucureşti.


Compoziţia spaţială a ansamblului creează raporturi de interdependenţă între clădirea teatrului, care se dezvoltă în principal pe orizontală (având o înălţime la cornişe de cca 20 m, cu excepţia turnului scenei principale, care atinge 45 m) şi clădirea hotelului, al cărei volum se dezvoltă pe verticală atingând înălţimea de 85 m. De asemenea, o dominantă de interes şi tratare plastică prezintă volumul sălii principale şi al foaierelor sale, care se exprimă ca un accent spaţial, decorat policrom şi proiectat pe fundalul traforat al corpului format de scenă, anexe şi sala studio.


S-au evitat formele schematice şi rigide, golurile vitrate dominante în faţade, străine climei noastre şi spiritului arhitecturii româneşti. Pe amplele suprafeţe concave ale celor trei pereţi care delimitează holul şi foaierele sălii principale, mozaicuri policrome cu scene din istoria ţării, din istoria teatrului românesc şi din istoria teatrului universal, vor prelua pe un plan mare, contemporan, ideea zidurilor pictate în exterior ale monumentelor din Nordul Moldovei, cunoscute în întreaga lume prin valoarea lor excepţională.


Platforma, supraînălţată faţă de circulaţie, având un stilobat în gradene şi trepte, va fi prevăzută cu accese comode pietonale şi carosabile pentru cele două săli ale teatrului şi pentru hotel. Ea va fi plantată cu arbori, peluze, partere de flori şi dotată cu sculpturi şi elemente spaţiale de artă decorativă. Sub această platformă plantată se construieşte un parcaj cu două niveluri, având o capacitate de cca 1.000 de autoturisme.


În cadrul studiului de sistematizare a pieţei Bălcescu s-au prevăzut pentru rezolvarea problemei circulaţiei auto şi pietonale, soluţii pentru etapa imediată şi pentru etapa de viitor.

În acest scop a fost aprobat proiectul pentru construirea unui pasaj subteran pentru pietoni, prevăzut cu scări şi escalatoare, cu spaţii pentru magazine pe conturul lui, iar în centru o braserie. Despărţirea circulaţiei pietonale de circulaţia auto va mări mult debitul lor de fluire.


Pentru etape de viitor mai îndepărtate, studiile de sistematizare au prevăzut dublarea bd. Republicii cu o arteră subterană pentru transport în comun şi autoturisme, care să asigure traversarea subterană începând din zona din apropierea căii Moşilor şi până la podul Elefterie.

[Informaţia Bucureştilor, Arhitectura, 1970]

7 comentarii:

ADRIAN spunea...

Legenda spune ca lui Ceausescu i s-ar fi spus ca acoperirea teatrului de la noi ar semana cu acoperirea capelei de la Ronchamp a lui Le Corbusier. Comparatia ar fi vrut sa fie magulitoare data fiind celebritatea bisericii cu pricina insa lui Ceausescu nu i-ar fi placut ca tocmai o biserica sta drept comparatie ... cica asa ar fi aparut porcaria ce se demoleaza acum.

abracadabra spunea...

Eu cred ca mai degraba Ceausescu avea viziunea lui primitiva asupra notiunii de constructie socialista, cu multe arcade inutile, geamuri cat mai multe, o fata fragmentata aiurea, motive populare anacronice etc. etc. Fatada TNB-ului semana (putem folosi la trecut acum) cu oricare din blocurile de pe Bd-ul Unirii...

MARIVS spunea...

Stiu ca o sa imi pun multa lume in cap, dar dintre fatada model 1970 si cea din 1984, eu o aleg pe cea de a doua. Adica dintre doua rele, aleg raul mai mic. Nu spun ca ar fi vreo capodopera, vreo frumusete sau ca as fi ales tot acest model daca ar fi fost in competitie cu ceva serios, insa prima varianta mi se pare absolut hidoasa. Pana la urma e vorba de gusturi, insa copia nereusita dupa Le Corbusier, acele fresce neo-bucovinene si alaturarea de Intercontinental nu mi se par deloc lucruri reusite.
Cu cei 50 de milioane de Euro primiti de TNB, dl. Caramitru putea realiza mult mai multe, decat revenirea la o forma demult apusa. Motivatia principala, s-a zis, a fost aceea ca prezenta cochilie aruncata peste vechea cladire nu ar fi sigura in caz de cutremur major, dar nu s-a facut public cine a facut acest studiu, cat de temeinic a fost lucrat, cate pareri avizate s-au cerut si nu a fost inclus intr-o dezbatere publica (totusi nu este o cladire administrativa oarecare, ci Teatrul National Bucuresti, deci o cladire care vizeaza toti bucurestenii).
Acei bani puteu fi folositi pentru renovarea cladirii existente, dotarea acesteia cu toate cele trebuincioase, dar si cumpararea unor cladiri de pe Bulevardul Regina Elisabeta, se puteau consolida, renova si transforma in cladiri de birouri sau sali secundare pentru TNB.
Oricum, banii fiind deja alocati cu un scop bine stabilit, nu se mai poate face nimic in acest sens.

Ando spunea...

Poate nu mai retin eu bine : stiam ca "acoperirea" variantei initiale s-a facut dupa ce un incendiu de mare amploare a mistuit aproape in intregime interiorul salii, afectand si structura de rezistenta
(parca prin 1978 )
Este adevarat ?

Un bucurestean spunea...

Arhitectura adoptata pentru renovarea din anii '80 (aparuta, intr-adevar, urmare a unui incendiu de proportii care a facut vilva in birfa vremii - nu pot insa confirma ca structura de rezistenta fusese afectata) era aliniata monstruozitatilor arhitectonice de inspiratie nord-coreeana pe care le regasim din abundenta in zona "Bd. Victoria Socialismului".
Personal, apreciez benefica orice initiativa (?) de a re-aduce TNB la forma sa initiala, mult mai omogena arhitectural cu cladirea hotelului Intercontinental.

armyuser spunea...

Eu cred că schimbările succesive ale clădirii teatrului pot fi citite şi ca o ironie a universului în raport cu destinul sinuos al şefilor celor două proiecte : H.M. şi C.L.

Raidenoapte spunea...

Iata adevarata sursa de inspiratie pentru fatada din anii '80, care nu este asa cum inversunat dar eronat urla unii ca ar fi de inspiratie nord-coreeana.
http://media-dis-n-dat.blogspot.com/2011/01/metropolitan-opera-in-ny-city-adds-ada.html