Tezaurul de fotografii aflat în colecţiile Landesarchiv Baden-Württemberg adăposteşte un număr copleşitor de imagini excepţionale realizate de renumitul fotograf Willy Pragher.
Mai jos puteţi contempla o serie de imagini reprezentând Centrala Telefonică Nord în zilele inaugurării sale oficiale, probabil către sfârşitul anului 1941. Clădirea acestei centrale telefonice - de o elegantă monumentalitate - a fost desenată de arh. Octav Doicescu şi despre ea am mai vorbit aici.
În ultimele două imagini, printre oficialităţile prezente la inaugurarea festivă a centralei telefonice, se poate remarca prezenţa lui Mihai Antonescu, care deţinea funcţiile de vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, ministru al propagandei și ministru de externe la momentul acestui eveniment.
5 comentarii:
Cat de elegant era spatiul holului central! Azi am fost acolo sa-mi platesc o factura romtelecom si sa incerc sa-mi reziliez contractul. O amenajare anonima, nu se mai percep cum trebuie stalpii aia masivi, mozaicul decorativ de pe jos ... totul e un banal contemporan.
Ca sa nu mai zic cat de tare m-a enervat faptul ca nu pot rezilia contractul decat cu preaviz de 30 de zile !!! Daca e sa ma dea afara de la munca se poate numai cu preaviz de 15 zile iar astia nu pot taia o conexiune decat in 30 de zile! Revoltator.
Farmecul unor cladiri minunate, este distrus de ignoranta si proasta organizare a oamenilor "moderni".
felicitari pentru postare! :) asteptam urmatoarea!
În legătură cu „destinul“ (destinul estetic, sub raportul pavoazării şi „decoraţiunilor“…) sălii mari, pentru public, a edificiului, în deceniile „comunismului“, îmi amintesc de un detaliu nu lipsit de oarecare savoare (în zona umorului trist, ca să zicem aşa): în firida circulară situată deasupra cabinelor telefonice, unde, în poza de la inaugurare, se distinge o statuie, probabil un bust, de culoare închisă, imposibil de identificat (poate Eminescu ? ori o figură decorativ-mitologică fără identitate precisă ?...cele două portrete, înrămate, care o flanchează îi reprezentau, fără îndoială , pe Rege şi pe „conducătorul Statului“, gen. Antonescu…) se afla (încă !, şi zic „încă“ pentru că, în perioada ceauşistă, simbolistica de sorginte sovietică fusese înlăturată cam de peste tot, cu excepţia statuii lui Lenin din faţa Casei Scânteii), pe la începutul anilor 80, un mare bust, de ghips alb (bun, plin de praf etc.) al lui Lenin, despre care se poate presupune că a stat acolo de-a lungul perioadei 1948-1980. Se pare că uitase lumea de el. Dar la scurtă vreme, prin 1981-1982, cred, a fost coborât de acolo şi a stat o vreme pe una din cele două comptoare (ori „tejghele“) cu tăblie de marmură care serveau pentru servirea publicului (încasarea plăţilor etc.), pentru ca, foarte curând, să dispară definitiv…
Cu surprindere am vazut zilele trecute ca aceasta cladire are bulina rosie. Asta mi se pare cel putin ciudat si fac legatura cu niste zvonuri despre demolarea cladirii si construirea in locul ei a unui.....bloc de locuinte evident.
Trimiteți un comentariu