2+1 blocuri

Săptămâna trecută, HM, prietenul nostru, ne-a invitat să răspundem la o întrebare simplă:

Când şi cum v-aţi dat seama că vă pasă de oraşul ăsta?

Bucureştii seamănă cu un palimpsest. Aşa cum papirusul este şters în mod repetat, pentru a oferi un spaţiu liber pentru alte idei, și oraşul pe care nu mai ştim dacă îl iubim îşi continuă destinul său nefast: acela de a fi o suprapunere dezordonată și greu lizibilă de proiecte neterminate. Şi aşa cum palimpsestul nu poate ascunde semnele din textele anterioare, nici Bucureştii nu pot fi reduşi la o foaie complet nescrisă.

Curiozitatea mea faţă de Bucureşti datează de peste 22 de ani, din momentul în care am putut conştientiza faptul că oraşul se schimbă într-un mod ireversibil, fără ca locuitorii lui să fie consultaţi în vreun fel.

Îmi pasă mult mai mult de cei care, ca şi mine, sunt interesaţi de istoriile şi de memoria locurilor. Îmi place să cred că - punând aici poveştile pe care le-am aflat - oraşul nostru va avea o şansă la o viaţă lipsită de mutilări repetate. Voi lăsa povestitorul să-şi depene istorisirile.



Demontarea schelelor înseamnă terminarea lucrării. Relativ, căci o nouă etapă de studiu începe, prin verificarea ipotezelor iniţiale, analize şi sinteze pentru acel ”cum să clădim mai departe”. Aici, la Magheru, din foarte multe variante, am ales-o pe cea mai dificilă ca sistematizare şi temă.

Teren admirabil, la intersecţia magistralei cu viitorul inel I, solicita poate mai curând o compoziţie asimetrică, indicată prin marcarea schimbării de unghi a traseului pe str. Verona.

O soluţie asimetrică, subliniată printr-o clădire valorificată pe terenul fostei expoziţii (Muzeul Simu, demolat pentru a face loc blocurilor, n.n.), închidea str. Kuibâşev (Куйбышев, azi str. George Enescu, n.n.), nefolosită în viitor, scotea din magistrală clădirea I.D.T. (Institutului de Documentare Tehnică, n.n., cu aliniere şi temă proprie), rezolva perspectiva spre calcanele blocului înalt de pe str. Beloiannis (azi str. Take Ionescu, n.n.).

Actuala soluţie simetrică, născută din tema blocurilor cu apartamente, nu rezolvă nici una din aceste probleme.

Calea rămasă pentru ansamblul actual s-a îndreptat spre tratarea pe obiect. Considerând că amplasamentul solicită o arhitectură tratată reprezentativ, se putea obţine în cadrul unui unicat - hotel, expoziţie sau magazin universal - acest deziderat, mai uşor ca în tema actuală determinată de nevoia imediată a construirii apartamentelor.

Am păstrat totuşi această idee, proiectând o secţiune de tronson-tip cu serviciile retrase pe curţi interioare bine dimensionate, astăzi verificate deplin. Astfel am obţinut o compoziţie de bloc cu adâncime mare, ritmată cu travee egale ce au dezvoltat şi în parter magazine spaţioase.

Alinierea de 30 m, favorabilă atât magistralei, cât şi perspectivei spre blocuri, s-a verificat pozitiv, ea punând în valoare agenţia O.N.T. (Oficiului Naţional de Turism, n.n.) Carpaţi, dar va fi neconvenabilă din punct de vedere comercial pentru magazinul de confecţii. De altfel, simetria şi în cazul celor două dotări nu este favorabilă, prin diferenţa de conţinut.

În incinta creată de noile blocuri era indicat, la intersecţia străzii Kuibâşev, un bloc punct în locul plombei adăugate la clădirea I.D.T., asamblare neizbutită, independent de calitatea fiecărei clădiri în parte.

Pe parcursul execuţiei, o mai bună stăpânire a mijloacelor economice ar fi corectat unele detalii inabile generate de ritmul proiectării şi execuţiei. De altfel, această exactitate economică trebuie înţeleasă şi mânuită creator, acceptând că este un factor de îndrumare, de control şi nu o finalitate în sine.

Situaţia este aceeaşi şi pentru latura tehnico-economică, calitate creatoare, stimulatorie de noi idei în dezvoltarea construcţiilor, a valorii lor tehnice, artistice şi morale.

[Arh. Mircea Dima în revista Arhitectura, 1960]