Bona Fide

Concursul, în urma diferitelor amânări acordate, s-a închis la 24 martie 1943, cu 24 proiecte prezentate, care au fost expuse în sala de expoziţii a Facultăţii de Arhitectură.

Premiul I de 1.500.000 Lei a fost acordat Arhitectului Al. Zamfiropol (având proiectul cu motto "Bona Fide").

Aprecierea juriului:

Proiectul are o concepţie clară şi logică. Prin forma pieţii corectează în mare măsură defectul pe care îl prezintă înclinarea aripilor Palatului Regal, deoarece laturile pieţei merg paralel cu axul palatului şi nu în continuarea aripilor sale. Piaţa e bine proporţionată faţă de clădirea palatului, iar construcţiile care o încadrează, accentuează în mod logic importanţa cuvenită Palatului Regal şi Fundaţiei Regele Carol I. Autorul a ţinut seamă atât de suprafaţa necesară Fundaţiei, cât şi de faptul că aceasta trebuie să aibă o aşezare, care ca importanţă să vie imediat după clădirea Palatului, dându-i prin aşezarea sa o individualitate precisă. Piaţa va fi proprie marilor aglomeraţii festive deoarece acestea nu vor fi tulburate de circulaţia vehiculelor, care este condusă pe o singură latură în faţa Fundaţiei Regele Carol I şi astfel îndepărtată convenabil de Palatul Regal.

Clădirii Ministerului de Interne şi Atheneului Român, care nu puteau fi introduse în piaţă din cauza aşezării lor, a volumelor şi a dezacordurilor stilistice, li s-a creat un cadru propriu prin amenajarea unor pieţe în faţă, închise lateral, care formează cu piaţa Palatului Regal un ansamblu urbanistic bine închegat şi logic.



În spatele palatului s-a studiat o grădină, în care printr-o serie de scări se coboară la nivelul străzii Câmpineanu şi de aici, printr-o altă grădină mai îngustă, se face legătura de fapt şi de vedere cu grădina Cişmigiu. Axa acestui aranjament al grădinii cade înclinat pe faţada posterioară a Palatului regal, ceea ce putea fi evitat, dacă autorul n-ar fi voit probabil să reducă exproprierile foarte costisitoare, pe care le-ar fi cerut o asemnea soluţie. În soluţia adoptată terenurile şi clădirile sacrificate aparţin în cea mai mare parte Statului.



Circulaţia în acest proiect în spaţiul limitat de program este bine studiată. Legătura între bd. I. C. Brătianu şi piaţa Palatului este obţinută prin cele două artere înclinate al căror centru vizual îl formează statuia Regelui Carol I. Apoi legătura dintre acelaşi bulevard şi Cişmigiu este rezolvată prin sistematizarea strîzilor Matei Milo, care devine o stradă principală, Ştirbey Vodă şi Câmpineanu, care prin piaţa Valter Mărăcineanu, fie că este agrementată cu prelungirea grădinei Palatului, fie că se clădeşte pe ea Opera Română, se leagă cu Bulevardul prevăzut pe marginea grădinii Cişmigiu ce porneşte din axa Ministerului de Lucrări Publice şi se termină în Bulevardul de centură proiectat de Municipiu, la întretăierea lui cu strada Ştirbey Vodă.

Ordonanţa arhitecturală, cu care se dă volum pieţei palatului este bine studiată stilistic, în special la edificul Fundaţiei, păstrându-se ordonanţa clasică a Palatului Regal. S-ar putea observa chiar că se ţine în mod prea servil de arhitectura acestuia.

Juriul, numit de Minister, a fost compus din d-nii:
Arhitect Spiru Cegăneanu, din partea Colegiului Arhitecţilor,
Arhitect Horia Creangă, din partea Municipiului, suplinit, fiind bolnav, de dl. Arhitect Marcel Pompei,
Prof. Arhitect Ion Davidescu, din partea Comisiunii Superioare de Arhitectură şi Urbanistică,
Prof. Arhitect C. Iotzu, din partea Facultăţii de Arhitectură,
Prof. Arhitect N. Nenciulescu şi
General I. Răşcanu, Primarul Municipiului.

[Revista Arhitectura, 1943/1944, pp.17-19]