miercuri, februarie 03, 2010

Trei blocuri din Şos. Ştefan cel Mare

În cadrul lucrărilor de sistematizare şi modernizare a şos. Ştefan cel Mare au fost realizate - între anii 1978-1982 - lărgirea străzii la patru fire de circulaţie pe sens şi întregul front de locuinţe ce plachează şoseaua, cu excepţia zonei cuprinse între străzile Tunari şi Aurel Vlaicu. Pe această zonă existau trei blocuri de locuit (str. Aurel Vlaicu nr. 166: blocul 1 şi şos. Ştefan cel Mare 18-20: blocurile 2 şi 3), care ieşeau din alinierea generală cu o distanţă variind între 8 şi 14 m, ceea ce făcea ca întreaga circulaţie rutieră şi pietonală să fie mult îngreunată.



În această situaţie, au fost analizate mai multe variante de rezolvare a sistematizării: a) demolarea clădirilor care ies din aliniament şi realizarea unor blocuri noi în aliniere cu restul blocurilor de pe şosea; b) crearea unui portic pietonal la parterul blocului din str. Aurel Vlaicu, atribuind trotuarul spaţiului de circulaţie rutieră, însă clădirea rămânând ieşită mult din alinierea generală, prezenta permanent un pericol de accidente în circulaţia rutieră; c) translaţia clădirilor pe distanţe varrind între 8 şi 14 m, rezolvându-se în mod definitiv şi corespunzător problema sistematizării din această zonă. Din analiza tehnico-economică a fost aleasă ultima variantă, ca fiind cea mai economică, deoarece aceasta reprezenta între 28 şi 32% din valoarea de demolare şi refacere a unor construcţii asemănătoare, durata lucrărilor de translaţie de 4-5 luni fiind mult inferioară celei de refacere a unui bloc nou (cca. 8-9 luni), rezultând şi importante economii de materiale.

Blocul 1 înainte de translaţie, ieşit din noua aliniere a şoselei
Blocul 1 în timpul translaţiei
Blocul 1 după translaţie, pe noul aliniament. Se pot vedea blocurile 2 şi 3 în poziţia iniţială

Blocurile 2 şi 3 înainte de translaţie. Se observă lăţimea redusă a trotuarului
Desfacerea fundaţiilor şi realizarea cadrului purtător la blocurile 2 şi 3 


Imagini din timpul translaţiei blocurilor 2 şi 3

Căteva date sumare:
Blocul 1: realizat în 1938, 7 nivele, 3.100 t - prima translaţie a unei clădiri de 7 nivele din ţară; distanţa de translaţie 14,40 m a fost străbătută în 7h37 în 27 mai 1983. Lucrările de pregătire au început în februarie 1983, rezemarea pe fundaţia definitivă a fost realizată în iunie 1983.
Blocul 2: realizat în 1957, 7 nivele, 4.000 t
Blocul 3: realizat în 1936, 5 nivele, 2.400 t - translate împreună; distanţa de translaţie 7,35 m a fost străbătută în 3h52 în 27 septembrie 1983. Lucrările de pregătire au început în septembrie 1983, rezemarea pe fundaţia definitivă a fost realizată în decembrie 1983.

Cele trei imobile au fost deplasate fără evacuarea locatarilor (cu excepţia celor de la parter), care au continuat să locuiască în acestea, beneficiind de toate condiţiile de funcţionalitate a instalaţiilor: apă rece, apă caldă, canalizare, încălzire, energie electrică, gaze, ascensor, telefon. Toate instalaţiile au fost în stare de funcţionare inclusiv pe durata deplasării, asigurându-se conectarea la reţelele edilitare prin racorduri elastice.

[Iordăchescu, Eugeniu - Translaţia construcţiilor, Ed. Tehnică, Bucureşti 1986]
[*** - Arhitectura, revistă, nr. 4, Bucureşti, 1984]


©Agerpres

9 comentarii:

Raiden spunea...

Absolut incredibila aceasta operatiune! Ce bine ca ai adus aceste informatii si fotografii in premiera!

ADRIAN spunea...

Foarte tare operatinea! Chestia cea mai tare mi se pare mentinerea permanenta a racordurilor la utilitati cu oamenii in casa!
Acelasi ing. Iordachescu cred ca are acum sarcina sa faca ceva similar la palatul PMB insa fara translatare. Adica se va face o izolare seismica a structurii prin insertia de amortizoare elastice sub fundatie.

Andreicut Mihai spunea...

Acest Ing. Iordachescu a translatat toate bisericile din Bucuresti in perioada comunista.Fiul dansului preda Elemente de inginerie structurala la UAUIM .

Bogdan Beldianu spunea...

Foarte bun materialul iar initiativa de-al face public pe net mi se pare un mare castig pt orice pasionat de subiect. Ar fi foarte interesant de aflat si care sunt costurile pentru o astfel de operatiune.
Metoda ar fi una fericita pentru largirea unor bulevarde din Bucuresti. Dar simt ca nu se va intampla nimic bun in acest sens. Oricum e un bun exemplu ca se poate.

armyuser spunea...

@Adrian / În capitolul Concluzii din lucrarea citată, dr.ing. Iordăchescu sugerează utilizarea aceleiaşi tehnologii (concepută şi brevetată chiar de autor) pentru realizarea unei serii largi de lucrări sub fundaţii.

@Bogdan B. / Eu recomand citirea întregii lucrări citate. Pentru ingineri nu prezintă dificultăţi majore de înţelegere a tehnologiei. Volumul a apărut pe vremea când directorul Editurii Tehnice era un bine cunoscut om politic, care se pare că a sprijinit în mod personal apariţia acestuia.

dan spunea...

Feliciatari pt articol.
Preocuparile pt alinierea si largirea strazilor dateaza de pe vremea fanariotilor si cred ca nu vor inceta nici in viitor. In anii '70-'80 Romania redusese la minim importurile, si pe cele materiale, si pe cele de tehnologie. Sansa existentei unei tehnici romanesti a permis stramutatrea acestor blocuri si le-a salvat de la demolare.
Dintre multele cazuri de translatare am asistat la unul singur : deplasarea Bisericii Sf Ioan "Piata".

hero(dot)com spunea...

Uite o chestie tare, de care nu stiam, mai ales ca am lucrat la ultimul etaj de la Blocul 1 de pe A.Vlaicu acum fix un an pe vremea asta (am vazut de la balcon cand l-au adus pe Cozma la stadionul Dinamo si au inchis tot bulevardul :P). O colega cu care lucram acolo mi-a spus ca blocul este azi foarte subred, deci ma intreb, nefiind inginer, daca strucutura de rezistenta este afectata la baza in urma unei astfel de translatari (mai ales ca avut loc dupa '77)sau ar trebui sa fie mai buna.
Alta chestie - nu am inteles nici pana acum pe ce principiu se facea diferentierea intre ce ramanea si ce se darama la largirea buleverdelor - pana la urma cele 3 imobile erau interbelice si nici de o marime considerabila in compartie cu ce s-a demolat in alte parti.
Iar ca o chestie la care putem spera - poate tehnologia se poate folosi ca solutie pentru "mult-doritele" largiri pe Berzei-Buzesti, Calarasilor sau Traian, dar sunt sigur ca eventualele costuri ii face pe edili sa spere ca pica cat mai repede.

armyuser spunea...

@Hero.com / În volumul cu pricina sunt descrise toate fenomenele legate de procesul de translaţie a imobilului (incluzând pregătirea şi plasarea pe noua fundaţie). În timpul pregătirii s-au luat decizii privind intervenţia la nivelul fundaţiei şi a parterului (consolidări şi zidiri suplimentare). Pe toată durata translaţiei s-a monitorizat comportamentul clădirii (tasări, deplasări relative, perioade proprii de oscilaţie etc.). Opinia mea este că la momentul respectiv s-a făcut tot ce era posibil și legat de misiunea translaţiei, fără a altera în nici un fel proprietăţile structurii de rezistenţă. Din nefericire, nu s-a intervenit în nici un fel la nivelele superioare.

Translația este condiționată și de existența unui spațiu liber pentru noul amplasament, premisă absentă în situațiile citate de tine.

herodotcom spunea...

Multumesc de raspuns!
Si intradevar poate am generalizat cam mult cu largirea celor 3 strazi mentionate - spatiu destul pot avea totusi Hala Matache si ce se afla in intersectia BuzestixGrivitei. Pentru celelalte cazuri ziceam ca ar fi o solutie pentru unele din imobile, nu toate, in situatia in care s-ar decide supralargirea. In orice caz mai bine s-ar gasi o solutie de deviere a traficului din zona decat de largire a unor perimetre cu valoare istorica pentru Bucuresti.