miercuri, octombrie 07, 2009

APACA, 1 mai 1948



Imobilul APACA a fost desenat de un colectiv de arhitecţi din care au făcut parte M. Alifanti, H. Stern, A. Damian, G. Pavlu, I. Şerban, I. Ghica-Budesti, V. Krohmalnic. Proiectul de rezistenţă/beton a fost realizat şi coordonat de către echipele conduse de inginerii Emil Prager, Tiberiu Eremia, Emil Calmanovici.

Prima aripă a clădirii APACA (Atelierele de Producţie Armament și Confecţiuni ale Armatei) şi cantina/sala de festivităţi au fost realizate într-un timp record de 97 de zile, de către muncitori calificaţi şi brigadieri UTM-işti, lucrând în trei schimburi, fiind inaugurată cu trei zile înainte de sărbătoarea de la 1 mai 1948. Ulterior a fost construită cea de-a doua aripă. În anii 1980 imobilul a fost alterat prin adăugarea mai multor corpuri suplimentare, care au deteriorat imaginea monumentală a ansamblului.

MIRACOLUL DIN DEALUL COTROCENI

Pe Dealul Cotrocenilor a fost ridicată fabrica de confecţii "Gheorghe Gheorghiu-Dej", cunoscută cu numele de Apaca. Despre momentul ridicării acestei fabrici bucureştene a relatat în memoriile sale Gheorghe Gaston Marin:

"Se simţea nevoia să facem o demonstraţie a capacităţii noastre de a construi ceva şi în domeniul industrial, scrie fostul demnitar comunist. La 23 ianuarie, Gheorghiu-Dej mi-a relatat vizita sa la fabrica de confecţii Apaca, care producea în nişte barăci ponosite, la Cotroceni, uniforme pentru militari. Personalul, aproape în totalitate femei, lucra în condiţii insalubre, greu de suportat, fie şi la vedere. Cu entuziasmul său molipsitor, Dej mi-a propus să mă ocup de construcţia şi de echiparea unei noi fabrici moderne de confecţii, care să fie realizată într-un termen scurt.

În acest scop, am asigurat colaborarea unor ingineri cunoscuţi, ca Emil Prager, Calmanovici, Tiberiu Eremia, care şi-au adus utilajele de şantier şi maiştrii lor. Proiectele au fost realizate de Prager, cu schiţe de mână chiar pe şantier. Clădirea fabricii, de 180 de metri lungime şi 18 metri lăţime, era compusă din parter şi patru etaje şi se prevedea să cuprindă 1.024 de maşini de cusut şi maşini anexe, asigurând munca pentru 1.600 de lucrători. Corpul principal era prevăzut să fie legat cu o cantină-sală de festivităţi, dispunând de o bucătărie modern echipată. În 97 de zile a fost construită uzina, scrie Gheorghe Gaston Marin în memoriile sale, echipată cu maşini produse la Cugir, şi a fost turnat primul planşeu al cantinei, cu munca prestată de 1.150 de brigadieri UTM-işti voluntari, care au lucrat zi şi noapte în tot acest interval, şi 600 de lucrători calificaţi, care au lucrat în trei schimburi. Construcţia a consumat o mie de vagoane de materiale şi 1.396.000 de ore de lucru.

La 28 aprilie, cu trei zile înainte de termen (1 mai – n.n., multe dintre obiective aveau fixat ca termen de finalizare diverse date-simbol din calendarul comunist), fabrica utilată în întregime cu maşini noi, cu muncitoare îmbrăcate în haine noi de lucru, cu instalaţia de are condiţionat în funcţiune a fost inaugurată în prezenţa lui Gheorghiu-Dej. Ulterior, s-a construit o a doua aripă, la fel ca prima, şi noi corpuri pentru realizarea de modele de îmbrăcăminte, probe şi expoziţii pentru clienţii interni şi externi, unitatea devenind cea mai mare producătoare de confecţii de înaltă calitate, exportând produsele sale în toate ţările mari industrializate, de pe toate continentele".



































În final, un montaj video al unei serii de 80 de fotograme de pe un diafilm în format de 35 mm produs de studioul de film documentar Sahia Film la sfârşitul anului 1962. Montajul prin care se imită un jurnal de actualităţi (mut) a fost realizat de Arhivararu și publicat la 24.07.2013




Getty Images - Ref.Id. # 179668582

Un scurt film şi un alt scurt film despre Fabrica de confecţii, de pe portalul EUscreen.

14 comentarii:

Paul spunea...

felicitari!
nu-mi dau seamna de unde ai extras decupajele jurnalistice, dar faci niste plonjeuri in trecut incredibile. chapeau!

Stefan spunea...

Despre astea voiam sa te intreb si eu: sper ca nu sunt ale tale.
AM vazut ca aia care fac mall acolo spuneau acum un an, cam asa, cand s-au apucat de project, ca e zona Cotroceni. Vad ca stiau ei ceva. Ma rog, intre timp, pentru noi, Cotroceniul s-a mai restrans.
Ce "adunatura" misto de arhitecti. Nu mi-as fi imaginat asa ceva despre cladirea aia.
Nimic despre Crucea de Piatra?

Raiden spunea...

Desi e o cladire care nu m-a pasionat niciodata, e util sa stiu mai multe.

Mai important e ca am aflat cum se numea bd. Iuliu Maniu (fost Armata Poporului) inainte de comunisti: bd. Regele Alexandru.

armyuser spunea...

@Paul / Articolele sunt din presa vremii (Universul, Timpul etc.), chiar din zilele inaugurării, mai puţin primul articol - cu datele istorice - care este din 1953. Mulţumesc!

@Ştefan / Nu am cum să fiu autorul articolelor, nu eram pe lume în anii aceia :D.

@Raiden / Cred că pentru o perioadă s-a numit şi Şoseaua Bolintin. Imobilul originar este greu de descoperit în noua configuraţie, însă merită efortul pentru că trimite la estetica lui H. Creangă.

brebe85 spunea...

@armyuser: exact asta vroiam sa spun si eu, credeam ca e realizat de H. Creanga

Se pare ca m-am inselat

dan carlea spunea...

misto blog.
daca imi iese cartea, va invit la lansare

Mircea Ordean spunea...

Felicitari pentru munca ta!

În altă ordine de idei, subsemnatul nefind un nostalgic (prefer să iau lumea cum este), săptămînile trecute remarcam reamenajarea instituţională a corpului de care se vorbeşte în post - cu numeroase firme ale momentului.
"Cutremur" evident pentru cei convinşi că lucrurile stau / trebuie să stea pe loc, dar în ton cu meandrele vieţii.

Mircea Ordean spunea...

Emil Calmanovici este cel inchis (şi ucis?) de comunişti, în Lotul Pătrăşcanu? Căci nu pot verifica acum...

Paul spunea...

Emil Calmanovici a fost unul dintre donatorii forte ai PCR-ul din perioada ilegalista, chiar si Emil Prager a contribuit cu importante sume de bani. Calmanovici a murit la Aiud in martie 1956 dupa 42 de zile de greva foamei.

armyuser spunea...

Mulţumesc, Paul, ai fost mai prompt decât mine. În timpul Marii epurări au dispărut mulţi profesionişti...

simona spunea...

E foarte interesant articolul si personaljele- Emil Calmanovici, Emil Prager etc. Ma ocup de cercetarea arhitectului Stern, care a participat la acest proiect. Aveti o adresa de email prin care am putea comunica in legatura cu acordul despre documentele Apaca din arhiva (pe care as dori sa le public intr-o expozitie)?

Monica spunea...

Buna ziua! Stie cineva adresa unde se afla arhiva APACA? Mama a lucrat acolo si ar avea nevoie de niste documente...Multumesc anticipat!

Gabriela spunea...

Bună, Monica! Ai aflat cumva unde este arhiva? Și pe mine ma interesează!

Unknown spunea...

Cum se Numea Firma nemteasca din Apaca Ani 1984 ceva de genu. Gemi dar nu mai stiu cum va rog vine poate da informattii