Bulevardul care nu ni s-a mai dat

La începutul anilor 1960, într-una din variantele planului de sistematizare a Bucureștilor, cele trei construcții noi - blocul ITB și cele două blocuri pereche (ONT și Eva) - alături de modernistul bloc ARO al lui Horia Creangă vor fi completat intersecția majoră a axului nord-sud cu un nou bulevard.

Blocurile pereche ridicate peste urmele Muzeului Simu vor fi marcat - ca două aripi - începutul tronsonului de bulevard către vest.

Acest tronson vestic al bulevardului va fi continuat către latura nordică a imobilului MICA, prin demolarea unui cvartal de locuințe de joasă înălțime, având o ușoară inflexiune a axei sale la intersecția cu Calea Victoriei.

Începând din zona Conservatorului, traseul bulevardului va fi urmat cu fidelitate traiectoria străzii Știrbei-Vodă, mărginind la nord Grădina Cișmigiu, către intersecția cu Splaiul Independenței, spre Academia Militară.

În dreptul nou ridicatei Săli a Palatului, o stradă radială va fi permis deschiderea unei perspective dinspre bulevard către fațada nordică a acesteia. Biserica Albă va fi fost izolată pe o insulă, separând cele două sensuri de circulație de pe bulevard, reamintind de concursul pentru amenajarea Pieței Palatului Regal.

Strada radială va fi fost bordată de blocuri din panouri prefabricate, construite în maniera celor ridicate deja pe cursiva vestică a Pieței Sălii Palatului. Blocul de pe flancul estic al radialei va fi închis într-un cvartal spatele imobilului MICA.



În cele două imagini, cele două blocuri-porți care vor fi deschis accesul către radiala de conectare a pieței Sălii Palatului cu bulevardul.

O imagine din blocul turn, din anii 1960, în fundalul căreia se distinge breșa dintre cele două blocuri-poartă, dincolo de care demolările vor fi condus la deschiderea noii radiale, perpendiculară atât pe fațada nordică a Sălii Palatului, cât și pe bulevard.

Succesiunea evenimentelor politice de după 1965 determină schimbări politice multiple de orientare în sistematizarea Bucureștilor. Traseul bulevardului devine o temă perpetuă pentru lucrările de diplomă ale studenţilor la I.A.S. Ion Mincu. În fotografie, macheta unui astfel de proiect de la începutul anilor 1970.

După înlăturarea urmărilor dezastrului din 4 martie 1977, factorii de decizie determină începerea unei campanii furibunde de demolări și reconfigurări mutilante. Printre noile construcţii, ca urmare a prăbușirii parțiale a imobilului MICA, va apărea un complex hotelier şi de locuinţe destinat monitorizării sistematizate a străinilor, ridicat pe traseul bulevardului în detestabilul stil al anilor 1980.

Traseul bulevardului care nu ni s-a mai dat, suprapus pe o vedere din satelit, în prezent (GEarth).

Blocurile gemene care delimitează ampriza noului bulevard.

2+1 blocuri

Săptămâna trecută, HM, prietenul nostru, ne-a invitat să răspundem la o întrebare simplă:

Când şi cum v-aţi dat seama că vă pasă de oraşul ăsta?

Bucureştii seamănă cu un palimpsest. Aşa cum papirusul este şters în mod repetat, pentru a oferi un spaţiu liber pentru alte idei, și oraşul pe care nu mai ştim dacă îl iubim îşi continuă destinul său nefast: acela de a fi o suprapunere dezordonată și greu lizibilă de proiecte neterminate. Şi aşa cum palimpsestul nu poate ascunde semnele din textele anterioare, nici Bucureştii nu pot fi reduşi la o foaie complet nescrisă.

Curiozitatea mea faţă de Bucureşti datează de peste 22 de ani, din momentul în care am putut conştientiza faptul că oraşul se schimbă într-un mod ireversibil, fără ca locuitorii lui să fie consultaţi în vreun fel.

Îmi pasă mult mai mult de cei care, ca şi mine, sunt interesaţi de istoriile şi de memoria locurilor. Îmi place să cred că - punând aici poveştile pe care le-am aflat - oraşul nostru va avea o şansă la o viaţă lipsită de mutilări repetate. Voi lăsa povestitorul să-şi depene istorisirile.



Demontarea schelelor înseamnă terminarea lucrării. Relativ, căci o nouă etapă de studiu începe, prin verificarea ipotezelor iniţiale, analize şi sinteze pentru acel ”cum să clădim mai departe”. Aici, la Magheru, din foarte multe variante, am ales-o pe cea mai dificilă ca sistematizare şi temă.

Teren admirabil, la intersecţia magistralei cu viitorul inel I, solicita poate mai curând o compoziţie asimetrică, indicată prin marcarea schimbării de unghi a traseului pe str. Verona.

O soluţie asimetrică, subliniată printr-o clădire valorificată pe terenul fostei expoziţii (Muzeul Simu, demolat pentru a face loc blocurilor, n.n.), închidea str. Kuibâşev (Куйбышев, azi str. George Enescu, n.n.), nefolosită în viitor, scotea din magistrală clădirea I.D.T. (Institutului de Documentare Tehnică, n.n., cu aliniere şi temă proprie), rezolva perspectiva spre calcanele blocului înalt de pe str. Beloiannis (azi str. Take Ionescu, n.n.).

Actuala soluţie simetrică, născută din tema blocurilor cu apartamente, nu rezolvă nici una din aceste probleme.

Calea rămasă pentru ansamblul actual s-a îndreptat spre tratarea pe obiect. Considerând că amplasamentul solicită o arhitectură tratată reprezentativ, se putea obţine în cadrul unui unicat - hotel, expoziţie sau magazin universal - acest deziderat, mai uşor ca în tema actuală determinată de nevoia imediată a construirii apartamentelor.

Am păstrat totuşi această idee, proiectând o secţiune de tronson-tip cu serviciile retrase pe curţi interioare bine dimensionate, astăzi verificate deplin. Astfel am obţinut o compoziţie de bloc cu adâncime mare, ritmată cu travee egale ce au dezvoltat şi în parter magazine spaţioase.

Alinierea de 30 m, favorabilă atât magistralei, cât şi perspectivei spre blocuri, s-a verificat pozitiv, ea punând în valoare agenţia O.N.T. (Oficiului Naţional de Turism, n.n.) Carpaţi, dar va fi neconvenabilă din punct de vedere comercial pentru magazinul de confecţii. De altfel, simetria şi în cazul celor două dotări nu este favorabilă, prin diferenţa de conţinut.

În incinta creată de noile blocuri era indicat, la intersecţia străzii Kuibâşev, un bloc punct în locul plombei adăugate la clădirea I.D.T., asamblare neizbutită, independent de calitatea fiecărei clădiri în parte.

Pe parcursul execuţiei, o mai bună stăpânire a mijloacelor economice ar fi corectat unele detalii inabile generate de ritmul proiectării şi execuţiei. De altfel, această exactitate economică trebuie înţeleasă şi mânuită creator, acceptând că este un factor de îndrumare, de control şi nu o finalitate în sine.

Situaţia este aceeaşi şi pentru latura tehnico-economică, calitate creatoare, stimulatorie de noi idei în dezvoltarea construcţiilor, a valorii lor tehnice, artistice şi morale.

[Arh. Mircea Dima în revista Arhitectura, 1960]

Blocul I.T.B.

În cadrul acţiunii de sistematizare şi înfrumuseţare a Capitalei, completarea fronturilor bulevardului Magheru, pe cele două laturi ale sale, prin crearea de spaţii de locuit, constituie una dintre sarcinile importante ale Sfatului Popular al Capitalei.

La întretăierea b-dului Magheru cu str. Pictor Verona, o nouă plombă trebuie să ocupe terenul ocupat până acum de bufetul Garofiţa şi chioşcul cu ţuică fiartă. În locul unor dărăpănături insalubre şi a unor barăci ce dădeau un aspect detestabil acestui colţ important, pe b-dul Magheru s-a început construirea unui bloc de locuinţe pentru 92 de familii.



Încrucişarea dintre b-dul Magheru şi str. Pictor Verona capătă prin schiţa planului general de sistematizare a Capitalei o importanţă deosebită din următoarele motive:

1. Strada Pictor Verona urmează să fie lărgită, creându-se un bulevard de degajare.

2. Studiile atelierului de sistematizare al Institutului Proiect-Bucureşti prevăd printre amplasamentele posibile pentru Teatrul Naţional şi pe cel de pe latura stângă a b-dului Magheru, colţ cu str. Pictor Verona, având un scuar important în faţă, sau pe cel de pe str. Pictor Verona (viitorul inel), din dreptul Grădinii Icoanei.

În acest din urmă caz, se prevedea pentru bulevardul creat prin lărgirea străzii Pictor Verona o lăţime de 50 m. Cum lărgirea acestui bulevard peste lăţimea magistralei dominante nord-sud, care în acest punct are 42 m, ar fi produs o confuzie din punct de vedere urbanistic (lăsând la o parte faptul că blocul ar fi avut pe b-dul Magheru o faţadă de numai 18 m), s-a stabilit lăţimea străzii Pictor Verona la 42 m.



Concluziile discuţiilor în legătură cu aspectul plastic al viitoarei construcţii s-ar putea rezuma astfel:

a. să se facă o arhitectură în care să domine verticala, prin întrebuinţarea în faţade a uşilor-ferestre;

b. să se suprime loggiile spre bulevarde, ele neîmplinind scopul pentru care sunt create, majoritatea fiind transformate în depozite pentru diferite lucruri, fapt ce dă un aspect deplorabil; se vor face în schimb terase spre curtea interioară;

c. să se păstreze înălţimea soclului, cornişa principală şi nivelurile ferestrelor ca la construcţia Teatrului Armatei, menţinându-se arcele la vitrinele parterului;

d. soclul va fi placat cu travertin şi va cuprinde parterul şi etajul I; la camerele de zi, în faţade, au fost prevăzute goluri mari cu ancadramente din travertin; ancadramentele de la celelalte ferestre ale faţadelor principale, tot din travertin, au un panou sub fereastră, retras faţă de zidul faţadei, care lungeşte vizual golurile.



Blocul are subsol, subsol II parţial, parter, 7 etaje şi terasă circulabilă. El se compune din două tronsoane despărţite printr-un rost de dilataţie. Tronsonul liniar urmează să fie repetat pe frontul străzii Pictor Verona.

În conformitate cu programul cerut de beneficiar (Întreprinderea de Transporturi Bucureşti), proiectul cuprinde:

- la parter: pe b-dul Magheru, o cafenea cu o capacitate de 150 de persoane, având oficiu de distribuire şi încăperi pentru preparate: ceai, cafea, îngheţată, păstrarea la rece a băuturilor, spălarea vaselor etc.

- la nivelul inferior: (spre spate, curtea este coborâtă) laboratorul de cofetărie, camerele frigorifice, depozite, birou de primire, vestiare, duşuri, grupuri sanitare pentru personal).

Aprovizionarea se face prin curtea interioară, iar deservirea oficiului prin mont-charge. Atât cofetăria, cât şi dependinţele sunt prevăzute cu instalaţie de ventilaţie. A fost prevăzută, de asemenea, o instalaţie frigorifică centrală pentru camerele frigorifere şi pentru vitrinele de expunere din magazin.

Pe strada Pictor Verona vor fi birourile I.T.B. Pentru parter a fost prevăzută o finisare deosebită.

Peste etajul 7 a fost prevăzută o terasă circulabilă pentru locatari, având o parte acoperită şi o pergolă pusă pe coşurile de ventilaţie. Au fost amenajate duşuri şi locuri cu nisip pentru jocul copiilor.

[text preluat și adaptat din revista Arhitectura, 1959]

Lacto-bar Dorna

Pe b-dul Magheru din Bucureşti, la parterul blocului Republica (Scala n.n.), s-a amenajat, în locul fostului restaurant Scala, un nou tip de unitate de alimentaţie publică: lacto-bar.

Localul dispune de o sală de mese (cca. 100 m.p.) - unde deservirea se face cu ajutorul ospătarilor - în care sunt amplasate 16 mese a 4 locuri fiecare şi o tejghea-bar cu vitrină frigorifică.

Mobilierul sălii de mese este realizat din ţeavă metalică şi mase plastice, având o înălţime mai mică decât cele obişnuite. Pereţii şi tejgheaua barului au fost îmbrăcaţi până la o înălţime de 1,15 m cu PVC pe suport textil. Pardoseala este realizată din linoleum, iar vitrinele mari permit o bună vizibilitate dinspre exterior, realizându-se şi o bună iluminare naturală. Iluminatul artificial este rezolvat prin tuburi fluorescente acoperite cu grătare pentru dispersarea luminii.




Bucătăria pentru prepararea minuturilor se află în continuarea sălii de mese şi este despărţită de aceasta printr-un glasvand care permite vizionarea de către consumatori a procesului de producţie. Aceasta contribuie la crearea unui punct de atracţie şi la ridicarea spiritului de răspundere al personalului. Bucătăria este dotată cu utilaje moderne. Aprovizionarea cu mărfuri se face independent de sala de desfacere, lucru pozitiv, iar depozitarea se face la subsol, unde se găseşte bucătăria cu anexele sale. De asemenea, tot aici se mai află garderoba personalului, duşurile, w.c.-urile şi camera motoarelor pentru agregatele frigorifice.

[Arhitectura, 1960]