Fundaţia Dalles

Construcţia imobilului care adăposteşte Fundaţia Dalles a fost executată în anul 1932 pe baza unui concurs public de proiecte, iniţiat de Academia Română, ca urmare a unui testament şi a unei donaţii.

Proiectul de arhitectură a fost elaborat de prof. arh. Horia Teodoru, iar cel de beton armat de inginerii Aurel Beleş şi Dim Marcu ; execuţia - ing. Emil Prager.

Imobilul conţine săli largi de expoziţie şi sala de concerte cu anexe şi servicii, deasupra unui subsol larg. Întregul plan este tratat simplu cu accese separate, bine şi larg dimensionate, care permit o circulaţie de degajare uşoară a publicului.

Sala de concerte şi conferinţe - construită pe un plan trapezoidal cu tavanul în suprafaţă curbă - dispune de un balcon larg cu o vizibilitate bună şi o acustică perfectă ; poate folosi şi la proiecţii de filme pe un ecran deplasabil.

Construcţia este realizată din cărămidă şi beton, acoperişurile sălilor mari fiind realizate cu ferme metalice, prevăzute cu largi suprafeţe de sticlă ; execuţia este îngrijită, iar clădirea are pardoseli de piatră şi marmură, tâmplărie metalică, rezistând bine, deservind scopul urmărit.

Constituie un model de construcţie funcţională, dimensionată arhitectonic just şi echilibrat pentru a satisface scopurile multiple şi unei afluenţe mari de public.

În ultimii ani clădirea a fost completată cu un bloc de opt etaje pe linia bulevardului, accesul şi parterul fiind înglobate în noua clădire.

Construcţia a fost realizată dintr-un schelet de beton armat şi zidărie, fiind fundată pe tălpi largi pentru a nu depăşi încărcarea terenului de nisipuri argiloase slabe, caracteristice zonei malului învecinat al râului Dâmboviţei, pentru care presiunea maximă este stabilită la 1,50 kgf/cmp. Planşeul de peste sala de reuniuni este susţinut pe cadre de mare deschidere ale căror grinzi cu goluri mari (de tip Vierendeel) sunt mascate în zidurile despărţitoare ale etajului superior.

Deschiderile mari şi încărcările importante caracteristice acestui tip de construcţie, tratată într-o arhitectură sobră, funcţională, au fost rezolvate economic.

Clădirea a fost executată între anii 1935 și 1936 și se comportă bine.

[Ing. Emil Prager - Betonul armat în România, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1979]