Noul spital Elias

Situat în Parcul Domeniilor (lângă Arcul de Triumf), spitalul Academiei Române, pe lânga admirabila poziţie ce se cuvine unui spital, este înzestrat cu tot ce ştiinţa modernă a pus la dispoziţia medicului, pentru stabilirea diagnosticului şi a tratamentului. Clădirile ridicate în bulevardul Mărăşti - unul din cele mai frumoase bulevarde ale Capitalei - cuprind cele mai perfecte realizări ştiinţifice în domeniul spitalicesc.

Aceasta a şi fost dorinţa răposatului Elias. Spitalul este pentru boli interne şi posedă săli de operaţie numai pentru bolnavii de medicină internă care au nevoie, la un moment dat, de o intervenţie chirurgicală.

Pe lângă toate acest instalaţii merită a fi relevate instalaţiile de hidroterapie, electroterapie şi mecanoterapie. De asemenea va lua fiinţa în cadrul spitalului un centru de transfuzie a sângelui în stilul marilor centre din occident. Partea medicală a spitalului Elias este opera D-lui Danielopol.

Spitalul este compus din :

O secţie de sanatoriu clasa I (bolnavi singuri în cameră) şi clasa II (doi bolnavi în cameră). Bolnavii de sanatoriu pot fi internaţi cu însoţitori. În afară de acestea, sanatoriul posedă apartamente cu camere de baie.

O secţie de spital cu saloane de trei până la şase paturi pentru bolnavii gratuiţi sau cu plata foarte redusă.

Atât secţia de sanatoriu, cât şi secţia de spital posedă refectorii, terase de nord şi terase de sud, precum şi toate anexele necesare unui confort modern.

Serviciile oferite sunt :

Serviciul de radiologie, compus dintr-o secţie de radio-diagnostic şi o secţie de radioterapie, prevăzute cu aparatele cele mai moderne.

Serviciul de electrocardiografie şi metoda grafică, laboratorul de metabolism bazal, laboratorul de cronaxie, laboratorul de anatomie patologică, laboratorul de bacteriologie, laboratorul de hematologie şi serologie, laboratorul de chimie, serviciul de hematologie şi transfuzii.

Serviciul de hidero-mecano-electroterapie, care cuprinde : serviciul de hidroterapie cu băi de lumină şi aer cald, vapori supraîncălziţi, băi medicinale, de oxigen, de acid carbonic, băi cu valuri, băi de spumă, băi electrice Stanger, toate varietăţile de duşuri etc. ; serviciul de mecanoterapie ; serviciul de electroterapie cu diaterme, unde scurte, d'arsonvalizare, curenţi galvanici şi faradici, raze ultraviolete, infraroşii etc.

Un serviciu de bucătărie dietetică este pus la dispoziţia bolnavilor din spital.

Instituţii de rangul acesteia fac cinste ţării noastre şi străinii care ne vizitează rămân încântaţi. meritul după cum se constată îl au oamenii de talia D-lui profesor Danielopol.

Ceea ce este un fapt, este că d. profesor dr. Danielopol pune nu numai sufletul savantului la conducerea acestui mare aşezământ ştiinţific, ci şi devotamentul vechii legături de amiciţie pe care a avut-o cu defunctul donator.

Ce l-a îndemnat pe Jacques Elias să facă această mare faptă omenească şi românească? Desigur, în primul rând, marea dorinţă de a face bine semenilor săi.

Dar mai e ceva, care poate avea semnificaţia unui simbol : menachem, în limba ebraică, înseamnă mângâiere. Dând spitalului numele părintelui său, pentru ca instituţia să poarte denumirea Menachem Elias, Jacques Elias a vrut, poate, să concretizeze în acest fel întreaga semnificaţie a gestului său.

În testamentul făcut la 2/15 decembrie 1914 - şi pe care nu l-a mai modificat până la decesul lui survenit după 9 ani - Jacques M. Elias spunea textual :

Institui legatar universal Academia Română, căreia îi las toată averea mea mobilă şi imobilă, fără de nici o rezervă, orinde s-ar afla această avere în ţară şi în străinătate.

Impui legatarului universal următoarele sarcini :

Să înfiinteze şi să stăruie a se recunoaşte ca persoană juridică o fundaţie de cultură naţională şi de asistenţă publică numită Fundaţia Familiei Menachem H. Elias, cu sediul în Bucureşti. Va înzestra această fundaţie cu toată averea mea, după ce se va deduce sarcinile succesiunii şi legatele particulare.

Fundaţia va avea de scop a întemeia, întreţine, dezvolta sau ajuta instituţiile de cultură, de preferinţă de cultură practică precum şi de opere de asistenţă publică şi de binefacere, ca de exemplu burse la copii săraci, cantine şcolare, ajutorul săracilor de preferinţă prin muncă, etc.

În special va avea obligaţia de a construi şi întreţine în Bucureşti un spital cu cel puţin una sută paturi, în condiţiunile cele mai moderne şi perfecţionate ; acest spital se va numi Spital fondat de Familia Menachem H. Elias. În acest spital se vor primi bolnavi de ambele sexe, israeliţi şi de orice altă credinţă, se vor da consultaţii şi medicamente gratuite.

Va construi şi întreţine tot în Bucureşti un Gimnaziu şi o Şcoală Profesională pentru elevii israeliţi şi de orice altă credinţă. Atât Gimnaziul cât şi Şcoala profesională se vor numi Gimnaziu fondat de Familia Menachem H. Elias şi Şcoala profesională fondată de Familia Menachem H. Elias.

S-a făcut mare zgomot în jurul acestei moşteniri. Dar după terminarea tranzacţiei cu rudele bogate şi achitarea tuturor taxelor succesorale, a rămas netto aproape 224 milioane lei. Numai mulţumită admirabilei administraţii şi a unei bune chibzuinţe financiare, s-a putu ajunge azi la construirea spitalului de la Şosea, care a costat 131 milioane lei, fără să fie atacat capitalul iniţial, care rămâne intact.

Merită să fie citat, în primele rânduri, regretatul arhitect Cezar Petrescu, specialist apreciat la Viena, căruia i se datoreşte construirea spitalului.

[Realitatea Ilustrată, 1939]