O femeie, un palat

La sfârşitul lui iunie 1943 au fost făcute publice rezultatele concursului de anteproiecte pentru edificiul închinat Eroilor Neamului din Parcul Carol I. Premiul I a recompensat proiectul arhitecţilor Viorica şi Nicolae Nedelescu, iar premiul II a revenit arhitecţilor Mircea Sfetescu şi Valentin Iorga. Relatările bombastice din ziarele timpului pe tema acestui edificiu n-ar fi trebuit să-i inducă în eroare pe cetăţeni.

În culise se trăgeau sforile unei vaste afaceri. Sculptorul Ion Vlasiu se afla în preajma mareşalului Ion Antonescu, la al cărui bust lucra, când Veturia Goga a năvălit în şedinţa de poză, solicitându-i conducătorului statului să aprobe declanşarea urgentă a lucrărilor preconizate.

Ales din 38 de anteproiecte prezentate, cel premiat, "sobru şi de o nobilă ţinută, prevedea degrevarea Mormântului Soldatului Necunoscut printr-o vastă piaţă de onoare, care să permită desfăşurarea de cortegii, ceremonii şi parăzi". Şi mareşalul a semnat, neştiind că astfel condamna la dispariţie importante edificii bucureştene.

În timp ce Ion Antonescu inspecta unităţile militare de pe frontul de Răsărit, pe baza semnăturii obţinute de Veturia Goga a fost demolat în grabă, prin dinamitare, Muzeul Militar Naţional. Aşa a dispărut şi fresca începută de Alexandru Ciucurencu [marea frescă a războiului, la care a colaborat cu pictorii Dem. Iordache şi Gheorghe Vânătoru, pe schiţele pictorului Gheorghe Labiu n.n.].

Apoi, cursul nefast al evenimentelor a împiedicat realizarea pieţei din jurul Mormântului Soldatului Necunoscut. Rămas izolat după război, pe un fundal de ruine, a fost şters din peisajul Parcului Carol I şi memorialul ostaşilor căzuţi în primul război mondial. Bilanţul proiectului a devenit astfel catastrofal.

[Mihai Pelin, Deceniul prăbuşirilor (1940-1950), Compania, 2005]