Pe un front de circa 100 metri lungime, ansamblul tribunelor cuprinde trei clădiri deosebite, legate între dânsele prin coridoare şi pasage de trecere, ocupând o suprafaţă clădită totală de 1.650 m. pătraţi, repartizaţi astfel :
a) Pavilionul Regal, conţinând parter, etaj şi o culă ocupă cca. 120 mp. şi constituie un corp de clădire obişnuită în zidărie, cu planşee de beton armat.
b) Pavilionul Oficial, având parter şi etaj cu trepte până la nivelul +6,97, ocupă 280 mp. complet acoperiţi.
c) Pavilionul Public, având parter, etaj şi trepte până la cota +8,67, ocupă cca. 750 mp., cu un turn de observaţie având 28 m. înălţime totală. În afară de această suprafaţă clădită planul treptelor destinate publicului se întinde pe tot frontul spre pistă, ocupănd în plus 250 mp.
d) Pasagii între pavilioane, scări de acces, balcoane etc.
În parterul clădirilor au fost adăpostite localurile anexe ale tribunelor precum : restaurante, saloane, săli de garderobă, toilette, depozite etc. ; deasupra acestora şi a etajului I, stabilit în mod general la cota +3,57, au fost construite locurile pentru public, adoptându-se în scopul unei mai bune vederi a câmpului de curse construcţiunea de trepte (grădini), având lăţimea de 0,90-1,20 m. şi înălţimea de 0,51-0,68 m. ; în spaţiul disponibil între planul acestor trepte şi planşeul etajului s-au amenajat ghişee pentru pariuri, coridoare de circulaţie etc.
Din punct de vedere arhitectonic faţada tribunelor spre curtea de acces a fost tratată în stil românesc, având la etajul II un ceardac deschis, cu stâlpi ciopliţi în lemn ; înspre câmpul de curse tribunele sunt complet deschise şi permit prin amplasamentul lor o vedere completă asupra întregului traseu al pistei. Spre a nu jena vederea publicului, stâlpii ce susţin acoperişul spre câmpul de curse au fost depărtaţi la distanţe mari (la tribuna oficială 11,32 m. iar la acea publică 14,88 m.) şi s-a urmărit reducerea dimensiunilor lor, la minimum posibil. Întregul spaţiu clădit este acoperit cu acoperişuri de ţigle cu panta 111,2 având dedesubt tavane uşoare.
Lucările începute în iunie 1922 au fost terminate în anul 1923.
Ing. E. Prager
[Arhitectura, 1925]
În planurile incluse mai jos sunt figurate cele două hipodromuri din zona Floreasca. Hipodromul pentru care au fost ridicate tribunele desenate de arh. Paul Smărăndescu şi descrise mai sus este Hipodromul Floreasca S.N.I.C.
La sfârşitul anilor 1920 apare între hipodromul Societăţii Române "TR.-OB." şi hipodromul Floreasca S.N.I.C un mic cvartal alungit de locuinţe ieftine (Parcelarea de Locuinţe Eftine Tei). Această iniţiativă de ridicare a unor imobile de locuit în zonele periferice ale Bucureştilor se va extinde către nord, după mutarea curselor de cai pe hipodromul Băneasa (relansat în 1937) şi desfiinţarea hipodromului Floreasca.
Pe un plan al Bucureştilor din 1947 apare deja reţeaua rectangulară de străzi a noii parcelări : Parcelarea Hipodromul Floreasca. Ocuparea acestei parcelări prin extinderea cartierului de locuinţe se va realiza însă abia după terminarea celui de-al doilea război mondial - la sfârşitul anilor 1950 - prin ridicarea cartierului de blocuri Floreasca. Tribunele hipodromului se aflau aproximativ pe traseul sudic al străzii G. Puccini de astăzi.
Mai multe despre hipodromurile din Bucureşti şi cursele de cai, aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu