Monumentul Eroilor Aerului

Imediat după războiul cel mare, bătrânii aviatori şi-au manifestat dorinţa pentru imortalizarea în bronz a eroismului colegilor lor, căzuţi la postul lor de onoare şi al victoriei Aviaţiei Române. Încercările lor n-aveau sorţi de izbândă şi mergeau foarte greu până în anul 1924, când A.S.R. Principele Carol, Moştenitorul Tronului - Inspector General al Aeronauticii - ia Preşedinţia unui Comitet restrâns, hotărât a aduce la îndeplinire acest dor sfânt al tuturor aeronaviganţilor. Acest Comitet a fost constituit în anul 1923. S-a urmărit de la început ca acest monument să fie o operă naţională, care să reprezinte "Sacrificiul Aviatorilor şi Victoria Aviaţiei".

Pentru aceasta s-a cerut câte o machetă contra cost domnilor sculptori: Jalea, Medrea, Severin, Dimitriu-Bârlad. Machetele prezentate n-au fost acceptate de Comitet căci nu reprezentau Sacrificul Aviatorilor şi Victoria Aviaţiei.

S-a făcut atunci concurs public cu trei premii în valoare totală de 40.000 lei; s-au prezentat 14 proiecte, care au fost expuse la Ateneul Român în ziua de 02 iulie 1925. Comitetul a premiat trei, şi anume: D-l Faur (Schmidt). D-na L. General Kotzebue (român basarabean) şi D-l Spiridon Georgescu. Nici una dintre machetele prezentate nu erau în vederile Comitetului; atunci s-a făcut apel prin Ataşaţii Militari, la Sculptorii străini pentru un concurs internaţional. Nu s-a primit nici un răspuns satisfăcător!

Întrunindu-se din nou Comitetul a cerut celor trei premiaţi a face modificări machetelor, în spiritul vederilor sale şi a autorizat pe Lt. Col. av Dr. Anastasiu Victor a se ocupa în numele Comitetului cu aducerea la îndeplinire a acestei opere. Din împrejurări de forţă majoră s-a întârziat luarea unei hotărâri până când comitetul, prin Procesul-Verbal no. 10, a hotărât a accepta modificările proiectului d-nei L. Kotzebue. După mai multe serii de modificări Comitetul acceptă macheta d-nei Lydia General Kotzebue, (român basarabean), în ziua de 21 februarie 1927.



Din acest moment începe goana după o serie de fapte importante de îndeplinit şi anume: contractele pentru execuţie; adunarea fondurilor care erau prea mici; căutarea şi intervenţiuni pentru acceptarea locului pentru monument; materialul de construcţie; piatră şi obţinerea bronzului, fundaţia etc. Împrejurări defavorabile şi neprevăzute fac, ca realizarea acestor îndepliniri să meargă foarte greu sau deloc! Lucrările aproape stagnau din lipsa de fonduri şi puţina bunăvoinţă a autorităţilor. Comitetul cu greu se străduia pentru a continua lucrările.

Steaua aviatorilor nu apusese; ea intrase în norii unei furtuni trecătoare, ca să reapară mai strălucitoare! În anul 1930 spre finele lunii iunie, Primăria Municipiului Bucureşti ne oferă locul de mulţi ani cerut pe şoseaua Jianu, unde s-au început lucrările şi este azi înălţat monumentul.

Ministerul de Război ne-a oferit bronzul necesar aproape în întregime (12.000 kg). Nu s-a lansat liste de subscripţie, dar multe autorităţi în cap cu Banca Naţională a României au fost binevoitoare şi s-au putut strânge fondurile necesare; în bună parte însă, din contribuţia aviatorilor: fie din prima lor de zbor, fie o cotă de la încasările meetingurilor aeriene la care luau parte aviatorii militari, în diferite oraşe ale ţării.

M.S. Regele Carol II imprimă un ritm energic construcţiei acestui monument şi în anul 1935 la 20 iulie - Sfântul Ilie - patronul Aviaţiei, monumentul este inaugurat, fiind dezvelit de însuşi M.S. Regele Carol al II-lea, care înconjurat de întreaga aeronautică, trage Cordonul Tricolor care face să cadă într-o singură mişcare pânza care acoperea acest monument de peste 20 metri înălţime.



Fundaţia este formată dintr-un radier de meton armat, la 2,50 metri adâncime, din care de ridică la suprafaţa pământului 27 stâlpi de beton armat, care se pierd la diverse etaje ale monumentului. Dintre aceştia, 4 stâlpi se urcă până în vârful obeliscului; iar o grindă de fier care este în mijloc, lată de 50 cm (ca grinzile de fier de la podurile metalice) intră în figura înaripată din vârf cam 1 metru peste care s-a turnat ciment.

Soclul şi obeliscul sunt din piatră de Bánpatak (Carpaţii Apuseni) şi a fost în întregime construit de firma Tomat & Comp., după ce planul a fost controlat de domnul arhitect Antonescu.

Pe soclu piesele de bronz reprezintă:

În faţă: Crucea Virtutea Aeronautică cu spade; emblema eroismului aviatorilor.

Pe celelalte 3 laturi pagini de bronz cu numele aviatorilor căzuţi din zbor sau accident de avion, sau din ascensiunile din balon. Ulterior în ziua patronului aviaţiei Sf. Ilie în anul 1939 s-a fixat în jurul soclului 7 foi de bronz cu numele a 91 aeronaviganţi căzuţi din zbor în ultimii 5 ani.

Figurile care înconjoară abeliscul în forma unei spirale ascendente reprezintă "sacrificiul eroilor aerului" încununat pe figura înaripată din vârful obeliscului care reprezintă prin zborul calm şi sigur "Victoria Aviaţiei". Această figură din vârf cântăreşte circa 5.000 kg; are circa 5 metri înălţime şi o suprafaţă proiectată de circa 9 m.p. Piesele de bronz au fost turnate în turnătoria V.V. Răşcanu, care le-a montat pe soclu.

Acest monument pe lângă că reprezintă concepţia D-nei L. Kotzebue, el a fost în întregime lucrat de autoare, cu sforţări demne de admirat, pentru toate detaliile construcţiei, până la turnarea în bronz.

[Monografia Monumentului "Eroilor Aerului", Bucureşti, 1939]