Calea Victoriei, în faţa Palatului Regal, nu este în linie dreaptă. Alinierea formează un unghi de 151° deschis spre Palat. Această situaţie micşorează caracterul monumental al Palatului şi împiedică vederea de ansamblu.
S-au făcut propuneri şi schiţe de amatori şi arhitecţi şi se vor mai face, dar problema este grea şi soluţiile foarte reduse. La rândul nostru, prezentăm acest proiect sub formă de machetă la scara de 0,005 mm pentru "O mare piaţă publică" studiată în funcţiune de imensa construcţie a Palatului Regal.
Caracteristicile acestui proiect sunt următoarele:
1. Preocuparea permanentă de a micşora impresia de ieşire din aliniere a aripilor Palatului, prin perspectiva şi spaţiul pieţei proiectate, care atrage şi dirijează privirea către piaţă.
2. Aşezarea în faţa Palatului Regal a Fundaţiei "Regele Carol I" la distanţa stabilită de proiect, permiţând, pe de o parte, vederea completă şi bine încadrată a Palatului Regal, iar pe de altă parte, limitând piaţa însăşi. Fără această limitare, piaţa ar deveni o stradă largă, cu rezultate inferioare pentru Palatul Regal, căci Bd. Brătianu are un nivel prea ridicat faţă de Calea Victoriei.
3. Statul să poată construi o parte din instituţiile sale (Preşedinţia Consiliului de Miniştri, Ministerul Aerului şi Marinei, Pinacoteca etc.) sau Municipiul să parceleze şi să vândă cu obligaţia unei faţade unitare, oferită gratuit pentru instituţii de înaltă cultură, industrie, comerţ, bănci etc., având la parter, sub arcade magazine de mare lux, constituind o decoraţie şi o sursă de venituri.
4. Arhitectura pieţei trebuie să fie de aceeaşi natură monumentală cu aceea a Palatului Regal, adică impunătoare, unitară, simplă şi liniştită, tinzând prin aceste caractere spre perpetuitate, ca şi Palatul Regal.
5. Aşezarea unei pieţe în faţa Palatului Regal este absolut necesară, pentru motive de estetică, de cultură şi de prestigiu naţional.
Toate palatele, de orice natură, sunt aşezate pe mari pieţe publice şi nu putem îndruma opinia generală decât pe această cale.
[Arh. Prof. N. Nenciulescu în revista Arhitectura 1942]
7 comentarii:
Daca s-ar desfiinta gardul fostului Palat Regal, iar curtea, ca o extindere a trotuarului actual, ar fi transformata in piata publica (parc public), unghiul s-ar indulci putin si ma gandesc ca, psihologic, muzeul ar fi "mai aproape" de potentialii vizitatori.
Stii bine ca acum 100 de ani, Fundatia era cea "mascata" de cele doua palate care o incadrau (Jockey-Club si Banca Natiunii), asa incat problema unghiului vizual in Piata Palatului are vechime.
aceasta era o viziune contaminata de curentele politice totalitare ale vremii. de altfel, acest spirit a si determinat administratia lui Carol II sa distruga cele doua cladiri care incadrau elaganta cladire a fundatiilor regale. acestea trei, impreuna cu configuratia de acolo a palatului si cu statuia mai tarzie a lui Carol I dadeau totusi aspectul de piata care oricum am lua-o ar fi greu de determinat avand in vedere importanta arterei care o strabate si a traficului atras de aceasta. pe de alta parte, in acest articol Nenciulescu incearca sa-si traga spuza pe tortul sau caci el e autorul remodelarii in formula clasicista anacronica a fatadelor palatului regal si incearca sa promoveze o scara monumentala care sa avantajeze aceasta fatada a palatului. totusi, el este si autorul unei greseli monumentale: loggia regala are coloana in centru, o grava incalcare a principiilor de compunere clasicista; aceasta greseala il facea intotdeauna pe Rege sa apara meschin intr-o extremitate a loggiei atunci cand dorea sa se adreseze multimii ...
astazi, a darama o bijuterie precum fundatiile regale nu poate fi privit decat ca un sacrilegiu
@Dan / Mulţumesc pentru comentarii! Există câteva idei interesante de a reda spaţiului public curtea Palatului.
@Adrian / Eu nu sunt lămurit cum de s-a întâmplat ca o conjunctură autoritară să permită punerea în operă a unui stil care nu avea legătură nici cu originea romană a poporului român - viziune la modă în timpul lui Carol al II-lea -, nici cu admiraţia monarhului faţă de ideologia fascistă. Cred că în ultimii ani 1930 ar fi existat deja suficienţi arhitecţi care să argumenteze convingător anacronismul unui punct de vedere neoclasic. Caracterul monumental se impunea, pentru un imobil care trebuia să reprezinte una dintre monarhiile importante din Europa.
Dacă nu mă înşală memoria, redesenarea Palatului Regal a fost începută de un alt arhitect, care ulterior a fost înlocuit cu N.N., ca o încercare de a rezolva mult prea multele probleme apărute.
@armyuser
Se stie ca in decembrie 1926 partea centrala a Palatului, in special etajul, a fost distrusa de un incendiu. Ferdinand, care era deja bolnav, nu a dorit decat refacerea palatului, iar lucrarea a fost incredintata lui Karl Liman. Dupa cateva luni Regele a murit, iar Regina Maria, sfatuita probabil, a dorit un palat nou, extins si regandit (de fapt, oricine priveste fotografiile din epoca poate observa ca vechiul palat era dominat de mai toate cladirile din jur: de Hotelul Imperial ce se gasea chiar peste drum de Fundatie, de palatele Jockey-Club si Banca Natiunii de peste drum, de Fundatia Carol insasi care fusese suprainaltata si extinsa, de Hotelul Athenee; toate aveau 2-4 etaje; doar la sud, Palatul Regal avea un vecin cu aceeasi statura - Hanul Kretzulescu).
Nicolae Nenciulescu s-a ocupat de la inceput de planurile de reconstructie a Palatului Regal, intrucat lucrarile au fost incredintate Ministerului Domeniilor, prin Serviciul sau Tehnic al carui sef era in acei ani chiar arhitectul.
Nenciulescu a participat si la etapele urmatoare, alaturi de arhitectii Arthur Lorenz si Statie Ciortan.
***In 2 fotografii facute in anii 1885-1890 curtea Palatului apare fara gard.
@ADRIAN_
La 1900, cand a aparut necesara extinderea localului Fundatiei, iar proprietarii vecini nu doreau sa-si cedeze proprietatile, a existat ideea relocarii acesteia in alta zona, dar Carol I s-a opus.
@Dan / Pe site-ul MNAR scrie:
1930-1937 – Carol II iniţiază lucrări de reconstrucţie şi amplificare a palatului, apelând la arhitectul Arthur Lorentz; se încheie lucrările de refacere a corpului central al palatului; este demolată vechea casa a lui Dinicu Golescu, iar pe locul ei se construieşte aripa de sud a palatului, numită Kretzulescu datorită apropierii de biserica omonimă, scop pentru care este reangajat arhitectul N.N. Nenciulescu, el fiind responsabil de aspectul actual al clădirii; acest nou corp al palatului include pentru prima oară spaţii destinate unei expuneri muzeale, pentru prezentarea colecţiei de artă a Coroanei României.
@Dan
Eu nu cred ca palatul regal era dominat de vreuna din clădirile din zona atât timp cât existau clădirile ce flancau Fundaţiile Regale. Intrările în piaţa erau foarte bine controlate şi marcate cu elemente arhitecturale (intrările prin calea Victoriei de colţurile clădirilor Jockey Clubului şi Băncii Naţionale iar celelalte doua pe axul palatului Regal), iar piaţa era foarte bine proporţionata având exact raportul intre lărgimea pieţei şi înălţimea fronturilor construite necesar pentru percepţia corecta a unei statui. Bănuiesc ca aceasta era şi ideea lui Gottereau. Cred ca soluţia cea mai buna ar fi fost sa fie scăzuta cota caii victoriei care are un punct de maxim exact în piaţa şi mărirea înălţimii palatului. In schimb din cauza megalomaniei lui Carol la sfârşitul anilor 930 a fost aleasa cea mai proasta soluţie, aceea a deschiderii pieţei care a pus brusc în poziţie de inferioritate palatul fata de Hotelul Athenee şi blocurile din calea Victoriei.
@armyuser
Cred ca alegerea stilului actual al Palatului Regal e legata de doua aspecte:
primul: când au fost demarate lucrările stilul fascist italian sau "stille Littorio" nu existau (Casa Fasciilor e construita in 1932, Universitatea Sapienza 1932-35, Eur 42 1935), deci Carol nu se putea inspira din ele. Iar în plus România era o democraţie.
al doilea: Cred ca s-a dorit o continuitate stilistica cu stilul "clasic" neo-renascetist francez al vechiului Palat, care sa sublinieze continuitatea monarhiei, iar starea economica a României la începutul anilor 30, în plina criza economica, nu era atât de buna încât sa permită construirea de pe fundaţii noi şi cu un stil nou a unui nou palat.
@Branxu / Mulţumesc pentru intervenţie! Cele două argumente aduse de tine sunt plauzibile!
Pe de altă parte, am citit că imobilul Ministerului de Interne - în proiectul iniţial, admis în timpul domniei lui Carol al II-lea - era tributar clasicismului epurat (stilului fascist italian), indiferent fiind la soluţia stilistică aleasă pentru Palatul Regal. Ulterior, proiectul a fost alterat în timpul edificării (cu impact asupra soluţiei constructive), pentru a putea oferi o imagine cu elemente decorative neoclasice.
Trimiteți un comentariu