vineri, octombrie 30, 2009

Monumentul Regimentului 9 Vânători



La baza pantei Şoselei Cotroceni, lângă podul cu acelaşi nume se află Monumentul Infanteristului, operă a sculptorului Spiridon Georgescu, dedicat Regimentului 9 Vânători de Gardă nr. 2 "Regele Alexandru al Iugoslaviei". La data inaugurării monumentului, Regimentul 9 Vânători este comandat de colonelul Gheorghe Rasoviceanu. Regimentul este renumit pentru rezultatele obţinute în timpul primului război mondial, în luptele de pe 54 de câmpuri de bătaie, de la Topraisar, Amzacea, Ecrene, Neajlov, Mărăşeşti si până la Budapesta. Regimentul este situat la Cotroceni, în fosta cazarmă a Regimentului 40 Infanterie Călugăreni.





Acest monument este dezvelit în Bucureşti la 22 mai 1931, în prezenţa regelui Carol al II-lea. Iniţiativa ridicării monumentului este a colonelului Gabriel Marinescu, comandant al regimentului până în anul 1930 şi apropiat al regelui. Fondurile necesare monumentului au fost strânse din solda comandantului şi a militarilor din regiment. Principele moştenitor Carol fusese comandant simbolic al acestui regiment, iar maiorul Gabriel Marinescu a fost unul dintre cei care l-au întâmpinat şi sprijinit pe Carol al II-lea începând cu Restauraţia de la 6 iunie 1930.





În februarie 1922, în timpul paradei oficiale de la Palatul Regal din Bucureşti, ocazionate de logodna lui Alexandru I Karagheorghevici - Regele Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor la acea dată - cu Principesa Mărioara - fiica Reginei Maria şi a Regelui Ferdinand, alintată Mignon - are loc predarea, în mod simbolic, către Regele Alexandru I, a comenzii Regimentului 9 de vânători al Armatei Române. Această festivitate are loc în contextul mai larg al acţiunilor subordonate Micii Înţelegeri.





Monumentul este înscris la poziţia nr. 2299, cu codul B-III-m-B-19972, în Lista monumentelor istorice.

marți, octombrie 20, 2009

Gara Regală Bucureşti-Băneasa



În anul 1936 Direcţia Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capitală, iar cealaltă la Sinaia, clădiri menite a crea un cadru monumental şi festiv al primirilor Suveranului (M.S. Regele Carol al II-lea), a Membrilor Familiei Regale şi a Şefilor de State în cele două oraşe de Reşedinţă Regală din ţară.

Planul liniilor şi staţiilor de cale ferată în Bucureştii anilor 1930

Casa Dr. Nicolae Minovici la 1905. În apropierea acesteia va fi ridicată Gara Regală Bucureşti-Băneasa

În acest scop, pentru cea dintâi s-a ales un teren situat la extremitatea de nord a Capitalei, în localitatea Băneasa, înainte ca şoseaua Bucureşti-Braşov să fie tăiată de linia Bucureşti-Constanţa. Legătura între această şosea şi gară se face printr-o mică esplanadă, care permite desfăşurarea cortegiilor. Edificarea ei a dat prilejul unui ansamblu feroviar armonizat, împreună cu fântâna Mioriţa şi pasajul inferior de la Mogoşoaia, acesta din urmă fiind tratat în acelaşi stil şi unit în mod coerent cu staţia prin pergole şi ziduri.

Gara regală Bucureşti-Băneasa, vedere dinspre esplanada de acces. Stema Regatului României, în formă medie, realizată în basorelief pe ambele panouri laterale ale imobilului, a fost înlăturată.

Fântâna Mioriţa, situată pe Şoseaua Bucureşti-Braşov în faţa esplanadei Gării Regale. Desenată în 1927 de arh. Octav Doicescu şi decorată cu mozaicuri de sculptoriţa Miliţa Petraşcu. Proiectul jocurilor de apă a fost realizat de către inginerul Dorin Pavel - considerat în prezent ca fiind părintele hidroenergeticii româneşti. Monumentul a fost alterat prin multiple intervenţii ulterioare.

Pasajul rutier pe sub calea ferată spre Constanţa, monument istoric înlocuit în prezent de o construcţie metalică anostă (cunoscut şi sub numele de Podul Mioriţa). Placajul cu travertin şi basoreliefurile cu stemele provinciilor istorice care au format Regatul României au fost distruse.

Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor.




Pavilionul principal, a cărui suprafaţă clădită este de 280 mp, conţine încăperi rezervate pentru persoanele oficiale, precum şi un mare salon de recepţie. Acesta este în acelaşi timp şi holul de trecere spre liniile ferate. Câteva anexe completează staţia: toalete, W.C., camera bagajelor, camera de pază etc.





Construcţia este executată cu schelet de beton armat: faţadele sunt placate cu travertin românesc. Învelitorile sunt în terase, cu scurgerea apelor pluviale către interior. Pardoselile interioare sunt executate din plăci de marmură roz de Ruşchiţa şi marmură neagră de Belgia. Saloanele sunt pardosite cu mochetă în ton neutru.



Clădirea are încălzire cu aer condiţionat. Tuburile conductorilor electrici sunt ascunse în cornişele care servesc iluminatului indirect. Uzina pentru aer condiţionat ca şi pentru prepararea apei calde se află la subsol.



Uşile şi ferestrele clădirii principale sunt de fier acoperit cu foi de metal inoxidabil. Pereţii salonului de recepţie şi ai holului mare sunt acoperiţi cu lambriuri de lemn de trandafir. Celelalte saloane au lambriuri de nuc; câteva panouri sunt rezervate pentru picturi decorative.


Panoul cu pictura decorativă "Regele şi poporul său", realizat de comandorul Dumitru Ştiubei şi pictoriţa Olga Greceanu


Planurile au fost întocmite de către Duiliu Marcu în 1937, în colaborare cu serviciul de arhitectură al C.F.R. Execuţia lucrărilor a fost încredinţată inginerului Mihai Gheorghiu.

Variantă de studiu pentru Gara Regală
Variantă de studiu pentru Gara Regală

[Articolul reproduce texte şi imagini din volumele "1930-1940 - Un deceniu de realizări CFR" - Editura Regiei Autonome CFR, Bucureşti 1940 şi "Arhitectura" - Duiliu Marcu, Editura Tehnică, Bucureşti 1960.]

Articolul este dedicat lui Raiden, lui Cornel şi lui brebe 85.

miercuri, octombrie 07, 2009

APACA, 1 mai 1948



Imobilul APACA a fost desenat de un colectiv de arhitecţi din care au făcut parte M. Alifanti, H. Stern, A. Damian, G. Pavlu, I. Şerban, I. Ghica-Budesti, V. Krohmalnic. Proiectul de rezistenţă/beton a fost realizat şi coordonat de către echipele conduse de inginerii Emil Prager, Tiberiu Eremia, Emil Calmanovici. Prima aripă a clădirii APACA şi cantina/sala de festivităţi au fost realizate într-un timp record de 97 de zile, de către muncitori calificaţi şi brigadieri UTM-işti, lucrând în trei schimburi, fiind inaugurată la 1 mai 1948. Ulterior a fost construită cea de-a doua aripă. În anii 1980 imobilul a fost alterat prin adăugarea mai multor corpuri suplimentare, care au deteriorat imaginea monumentală a ansamblului.

































În final, un montaj video al unei serii de 80 de fotograme de pe un diafilm în format de 35 mm produs de studioul de film documentar Sahia Film la sfârşitul anului 1962. Montajul prin care se imită un jurnal de actualităţi (mut) a fost realizat de Arhivararu și publicat la 24.07.2013




Getty Images - Ref.Id. # 179668582

Un scurt film şi un alt scurt film despre Fabrica de confecţii, de pe portalul EUscreen.

vineri, octombrie 02, 2009

Friza cu peceţi, Piaţa Amzei

Pentru că Radu şi Raiden se întreabă aici ce reprezintă reliefurile de pe faţada imobilului în care se află în prezent Teatrul Ion Creangă, situat în Piaţa Amzei, poate că le sunt de ajutor răspunsurile găsite de mine într-o monografie a pieţei.

Palatul Primăriei Sectorului de Galben - Faţada cu intrarea în cinematograf, în proiectul iniţial

În contextul general al modernizării aspectului urban din anii 1930, apare tendinţa desfiinţării halelor, privite ca focare de murdărie şi surse de poluare a atmosferei. Conduşi de noile principii urbanistice, edilii capitalei caută să demoleze aceste hale şi să le mute, pe cât posibil, la periferia Bucureştilor. Primarul sectorului de Galben, ing. Ioan Săbăreanu, decide ca hala din Piaţa Amzei să fie suprimată, amplasamentul păstrând caracterul de centru comercial şi alimentar, fără a i se schimba destinaţia ei centenară. Vechea hală va fi înlocuită cu o nouă construcţie, în care linia clasică se va îmbina armonios cu monumentalitatea modernă.

Noul imobil va avea de jur împrejur o serie de prăvălii sau compartimente destinate tuturor branşelor comerţului alimentar. La etajul I sunt planificate a fi instalate cele două judecătorii din sectorul de Galben (Ocolul II şi III), cu toate dependinţele lor. La acelaşi etaj se proiectează realizarea unei vaste biblioteci publice. La etajul al II-lea, pe lângă două apartamente ale judecătorilor, se vor realiza birouri de raport, care vor fi închiriate. În corpul clădirii, de la subsol până la etajul al II-lea, se include o sală de cinematograf de 700 de locuri. Planurile imobilului sunt întocmite în primăvara anului 1935 de către arh. N. Georgescu. Construcţia trebuie predată până la 1 iulie 1936.

În timpul lucrărilor de realizare a imobilului, planurile suferă modificări, prin mărirea suprafeţelor şi volumelor construite şi inversarea celor două faţade cu intrări monumentale: cea a sălii de cinematograf şi cea a judecătoriilor. În plus, în aprilie 1936, când construcţia ajunge la etajul I, se decide incorporarea în acest imobil şi a serviciilor primăriei de Galben. Astfel, biblioteca va servi şi drept sală de consiliu, iar în locul celor două judecătorii cu anexele lor vor fi instalate serviciul de stare civilă şi serviciul financiar. Se adaugă un etaj parţial, al II-lea, pentru judecătoria din str. Clemenţei, care va prelua şi sarcinile celei de-a doua judecătorii. Pentru personalul de serviciu al primăriei se va realiza un alt etaj parţial, al IV-lea. Sala destinată proiecţiilor de filme se va transforma într-o sală de teatru. Imobilul va fi placat cu dolomit. Faţada cu intrarea teatrului va fi împodobită cu o friză conţinând o serie de peceţi domneşti.

Palatul Primăriei Sectorului de Galben - Faţada cu intrarea în teatru, în proiectul modificat






















Fotografiile şi informaţiile din text provin din lucrarea:
Lahovary, Paul - "Elemente monografice ale pieţei Amza", M.O. Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1937.