vineri, decembrie 18, 2009

Institutul Tutunului


Datorită faptului că tutunul reprezintă cel mai important dintre monopolurile statului (cultură, producţie şi vânzare), pe un teren în suprafaţă totală de 15 ha. situat în marginea de miazăzi a comunei suburbane Băneasa, pe malul lacului, s-a început în anul 1925 construirea Institutului experimental pentru cultivarea şi fermentarea tutunului, ale cărui clădiri principale erau gata în 1927. Imobilul este construit într-un stil neo-românesc, care-i dă un aer monumental, împreună cu cele două vile de la dreapta şi stânga lui.

După terminarea instalaţiilor tehnice în interior, după ce în cursul anilor 1928 şi 1929 s-au făcut numirile a o parte din personalul de specialitate, Institutul experimental al Casei Autonome a Monopolurilor îşi începe activitatea de cercetări în câmp în anul 1929. La începutul anului 1930 laboratoarele Institutului sunt prevăzute cu aparatura necesară, iar în ziua de 29 iunie 1930 are loc inaugurarea festivă în prezenţa a multor delegaţi străini şi a unei numeroase asistenţe compusă din reprezentanţi ai vieţii ştiinţifice şi economice din ţară.



Institutul se întreţine dintr-un fond special adunat din contribuţia egală a cultivatorilor şi a Casei Autonome. Personalul, selecţionat după criterii stricte şi obiective, lucrează după un program ştiinţific bine stabilit, ceea ce permite obţinerea celor mai bune rezultate în ce priveşte combaterea bolilor şi selecţionarea plantelor. După natura problemelor care trebuie cercetate, Institutul este împărţit în trei secţiuni: agricolă, chimică şi fitopatologică, condusă fiecare de către un şef de secţie ajutat de câte un număr variat de asistenţi, în total un director, trei şefi de secţii, cinci asistenţi în afară de personalul administrativ şi cel tehnic ajutător.



În câmpul de experienţă, în suprafaţă de 10 ha., în trei campanii de lucru, s-au studiat până în prezent un număr însemnat de probleme, cum ar fi: studiul comparativ al varietăţilor de tutun cutivate în ţară, a circa 250 de varietăţi de tutunuri străine, determinarea epocilor celor mai potrivite pentru transplantarea în câmp a diferitelor varietăţi, stabilirea spaţiului potrivit pentru fiecare varietate, a diferitelor lucrări de întreţinere aplicate plantelor în timpul creşterii, a acţiunii diferitelor îngrăşăminte minerale şi organice, a diferitelor sisteme de uscare şi condiţionare a recoltelor etc. Aceste cercetări prin care, în paralel cu cantitatea se urmăreşte şi obţinerea unui tutun de calitate superioară, au dus la precizarea regulilor care trebuie recomandate personalului tehnic al Casei Autonome şi cultivatorilor de tutun. Pe lângă câmpul din Băneasa, pentru experienţele în natură, CAM a înzestrat Institutul cu alte cinci câmpuri în diferite părţi ale ţării: unul la Sulina, lângă Măcin, în Dobrogea; altul la Balta Doamnei, în jud. Ilfov; al treilea la Tămăşeşti, în jud. Vlaşca şi ultimele două în judeţele Arad şi Satu Mare.



Laboratoarele colaborează la desăvârşirea studiilor întreprinse referitor la diferitele probleme. Pe lângă studiul agricol şi chimic al solurilor din diferitele regiuni ale ţării, se studiază probleme de anatomie şi fiziologie a plantei de tutun, iar secţia chimică a ajuns să stabilească definitiv caracteristica chimică a diferitelor clase de tutunuri, care se recoltează în fiecare an de la diferite varietăţi şi în diferite regiuni ale ţării. Studiul chimic complet al tutunurilor noastre s-a făcut pentru prima dată în laboratoarele Institutului, stabilindu-se, pe de o parte, rolul diferitelor grupe de substanţe chimice componente, în legătură cu calitatea tutunului şi acţiunea factorilor externi în variaţia lor şi asupra calităţii. În laboratoarele secţiei de fitopatologie s-a început studiul metodic al bolilor tutunului, care se observă în diverse plantaţii din ţară şi găsirea mijloacelor mai lesnicioase pentru prevenirea sau combaterea lor.




Institutul are o seră la etajul II pentru experienţe; o sală unde se ţin, de două ori pe an, conferinţe profesionale pentru personalul Casei Autonome a Monopolurilor din toată ţara, cu filme, planşe şi tablouri instructive; un muzeu unde se văd scrieri din cele mai vechi despre tutun, despre fumători, despre arta de a fuma; colecţia din Buletinul culturii tutunului înainte de crearea Institutului actual; o colecţie de soiuri din ţara noastră; o colecţie de tutunuri din întreaga lume; colecţii de ţigări.



Instituţii similare mai există în Italia şi în Germania. Cel mai bine utilat este însă al nostru, ceea ce face cinste conducătorilor Casei Autonome a Monopolurilor.

[Text publicat în ziarul Universul din 4 iulie 1932]

Carol al II-lea în vizită la Institutul de la Băneasa, în iulie 1932

Debit de tutun pe bd. Lascăr Catargiu, în 1939

Amplasamentul fostului Institut, în prezent

11 comentarii:

Stefan spunea...

Ce tare. Am avut si eu cateva pachete d'alea, Regale si mai erau unele, de la cineva din colectie. Erau unele misto, Ada Kaleh se numeau, de nici nu stiam de unde naiba vine numele. M-a lamurit bunica mea ce a fost cu Ada Kaleh.
Fumosan suna cam aiurea.

radu spunea...

fumosan, ulterior mentosan. excelente reclame, imi vine sa ma apuc de fumat.
cladirea se vede de pe podul ala pe care trece 131. habar nu aveam de existenta ei.

Stefan spunea...

Sa stii ca si eu ma gandeam azi ca as trage o mahorca. Nu stiu de ce iarna ma indeamna la duhanit. Ultima data am fumat pipa anul trecut, sau anul asta, dar, in orice caz, era iarna.

armyuser spunea...

Hehe, eu unul m-am lăsat de fumat acum mulți ani și nu mă mai tentează absolut deloc.
În schimb îmi place mirosul de tutun nears: îmi aduce aminte de copilăria la țară, stând pe prispă lângă șiragurile de frunze de tutun puse la uscat.

Raiden spunea...

Hah, asta e cu dedicatie :))
Habar nu aveam de ansamblul acesta de cladiri.

Multumesc pentru link. Pentru a fi fair-play, o informatie utila in context: in zilele noastre nu se poate spune ca "merge" cultivarea tutunului. Iti trebuie o anumita latitudine geografica pentru asta, un anume tip de vreme, etc. Noi nu avem de niciunele.

Stefan spunea...

Bai, in materie de Bucuresti si tutun sa nu il contraziceti pe Raiden.

Raiden spunea...

@ Stefan - lol :))

armyuser spunea...

Raiden / Da, a fost cu dedicaţie :)
Ştefan / Probabil că nefumătorii sunt mai pricepuţi, nu se ameţesc cu nicotină şi monoxid de carbon :))

sarcu spunea...

am citit undeva că planta de tutun este una dintre cele mai adaptabile plante la conditiile geografice. creste foarte bine si in Alaska.
se zice ca incepand cu a 3-a generatie, obtinuta din semintele culturii anterioare, tutunul este complet adaptat la noua zona geografica.
sa fie adevarat...?

Anonim spunea...

Buna ziua, si scuze ca intervin dupa atata timp, insa abia acum am citit intamplator articolul.
Vreu sa spun ca am crescut in aceasta cladire, parintii mei lucrand in acest local care mai tarziu a fost cedat Institutului de Chimie Alimentara. Mergem frecvent in timpul verilor cand nu aveu cu cine sa ma lasa acasa. Apoi incepand cu anul 1981 am lucrat chiar eu in acest institut si timp de 19 ani , pana in anul 2000. Am avut imensul privilegiu sa intru zi de zi in aceasta minunata cladire. Sunt si astazi impresionata de monumentalitatea si frumusetea ei. Holul central face o impresie deosebita: cupola imensa de sticla, scara centrala care se desface in 2 aripi catre balconul ce se formeaza la etajul intai. Sculpturile ce formeaza balustrada scarilor si a balconului intruchipeaza animale fantastice, dragoni contosionati dupa vrejuri de vie. Iar cum intri si treci de usa ce separa intrarea de holul central urci cateva trepte si in partea stanga , acum ascuns de un dulap imenns si probabil de o zugravela barbara, se afla un mozaic superb cu o zeita fortuna care-si revarsa un corn al abundentei. Acel mozaic il stiu din copilarie, pentru ca in perioada cat am lucrat acolo a fost ascuns de acel imens dulap. Nici dupa"revolutie" cand l-am rugat pe directorul institutului, Dl. Dr Mencinicopschi Gheorghe, sa scoata din nou la lumina aceasta lucrare artistica, dansul nu a avut altceva de facut decat sa dea cladirea cu tot patrimoniul ei (are o biblioteca imensa cu lucrari ce ar trebui sa figureze la academie, volume de lucrari stiintifice incepand cu anii 1890 in diverse limbi germana, franceza, italiana rusa) pe mana lu’ Dan Voiculescu, care asteapta rabdator sa se deteriorese ca sa o poata demola in voie.
Mesele din laboratoare au placi de piatra aduse din Italia, iar obiectele sanitare si spalatoarele din laboratore sunt originale. Robinetii sunt din alama iar la grupurile sanitare se mai afla inca dozatoare sferice originale pentru sapun lichid si pe care le foloseai doar rasturnadu-le (citisem undeva, tot intr-un articol pe teme date, ca ceva asemantaror fusese instalat la spalatoarele din Scoala Centrala). In partea din spate, imediat in apropierea cladirii principale, se afla o cladire cu rol de atelier de intretinere iar in spate, la cateva sute de metri in partea stanga, in apropierea zonei unde au fost campurile experimentale de tutun, se afla cladirile fostelor grajduri si o cladire de locuinte pentru cei ce lucrau in cadrul institutului. Cele trei campuri experimentale erau delimitate de alei unde erau plantati pomi fructiferi.
Din pacate, desi aceasta cladire apartine official Insitutului de Chimie Alimentara condus de domnul Dr. Mencinicopschi, este lasata sa deterioreze incet dar sigur. Nu am cunostinte daca cladirea este trecuta ca fiind o cladire da parimoniu.

Dan Ghelase spunea...

Intentionez clasarea, Inst.Tutunului fiind exemplar pt importanta crecetarii pt dezvoltarea unei ramuri economice...ori tutunul aducea interbelic venituri Statului cat petrolul...
Fiind multe imagini cu grafica de pachete de tigari, mentionez ca multe dintre acestea au fost creeate de Pierre Grant - nepotul familiei Eff.Grant + Zoe Racovita-Golescu, cei care au intemeiat industria tutunului din Bucuresti...
Pierre a fost astfel remarcat de Gusti, care l-a folosit la decorarea marilor Expo Internationale - Paris, New York si altele...