Calea Victoriei la începutul secolului al XX-lea. În partea stângă, şirul de imobile care adăpostea Hotelul Frascati, ridicate pe locul fostelor case Oteteleşanu
În încercarea de a se integra experienţei europene, România anilor 1920 se orientează spre expresia mai accesibilă a modernităţii, care este Art déco. Dacă marea majoritate a oraşelor Europei Occidentale şi Centrale era deja constituită, în ţesutul urban rămânând relativ puţine goluri, oraşele româneşti şi în primul rând Capitala necesitau încă o preocupare susţinută pentru completarea fronturilor stradale şi crearea unei imagini coerente a centrului.
Hotelul Frascati, înainte de anii 1930 - prima perioadă de redesenare majoră a Bucureştilor moderni
Afirmaţia că centrul Bucureştilor este una din cele mai compacte zone arhitecturale moderniste din Europa se poate susţine numai dacă prin arhitectură modernistă înţelegem atât varianta radicală, inovatoare prin excelenţă, a Stilului Internaţional, consacrată sub denumirea de modernism, cât şi varianta moderată, evoluţionistă, legată de tradiţie - reprezentată de Art déco. Aparent contradictorii, cele două fenomene sunt faţetele complementare ale modernismului, în a căror dialectică stă progresul autentic.
Calea Victoriei după 1933, în plin proces de aliniere. În stânga, Hotelul Frascati este în demolare. În ultimul plan, în stânga, se poate observa silueta Art déco a Palatului Telefoanelor (imagine preluată din volumul Calea Victoriei - Bucureştiul interbelic, NMP)
Marea majoritate a arhitecţilor activi în perioada interbelică este formată din absolvenţi ai Academiei de Belle-Arte din Bucureşti sau din Paris. Ei experimentează din interior efortul de înnoire a limbajului arhitectural. Estetica Art déco este, în acest demers, calea cea mai sigură, care garantează şi succesul comercial al unor arhitecţi ca Jean Monda, Arghir Culina, Ioan Roşu, State Baloşin, Al. Zamfiropol, Emil Guneş.
Prin marea sa capacitate de adaptare, prin dezinvoltura cu care îşi poate transforma caracterul din flamboyant în solemn, din sofisticat în vulgar, din sobru în exuberant, estetica Art déco pătrunde în toate sectoarele vieţii sociale, contribuind la omogenizarea întregului cadru de existenţă umană. În Bucureştii anilor 1920, Art déco se afirmă iniţial ca o adaptare imediată la un anumit segment al modernităţii occidentale mai uşor de asimilat: comerţul şi transporturile, spectacole, loisir-ul, turismul, moda.
Desen-proiect de faţadă al imobilului comercial Frascati - cu prăvălii la parter şi apartamente de vânzare la etajele superioare. În spatele imobilului desenat de Jean Monda se află o sală de spectacol, care va găzdui pentru o perioadă şi proiecţii de filme
Calea Victoriei, apoi bulevardele, sunt invadate de baruri şi cafenele, restaurante şi hoteluri, de cinematografe şi magazine elegante. Agitaţia mondenă creşte la căderea serii, efect al reclamelor gigantice, al tuburilor de neon, al scafelor şi copertinelor luminoase. Strada, transpusă în cheie Art déco, devine o scenă miraculoasă. Lumina amplifică aura ispititoare a magazinelor, mirajul sălilor de spectacol şi atracţia restaurantelor, din care răzbat acorduri de charleston sau jazz.
Imobilul Frascati, aşa cum a fost ridicat în anii 1930. Amplasamentul se bucură de vecinătatea unui alt imobil Art déco, mult mai cunoscut - Palatul Telefoanelor - dar şi a Imobilului Adriatica, de partea cealaltă a pieţii fostului Teatrului Naţional
Tinerii, la preţuri foarte accesibile, sunt atraşi de sclipirile de inox şi oglinzi ale barurilor de tip american. Primul, numit chiar ”Bar automat american”, se deschide chiar vizavi de Palatul Telefoanelor, urmat de ”Presto” şi ”Colos”. Barurile de noapte - ”Atlantic”, ”Melody”, ”Carlton” - prelungesc animaţia centrului până la ora când magazinele îşi deschid obloanele. Cinematografele noi, precum ”Regal” sau ”Marconi” dominate în faţadă de mari panouri de afişaj şi de scrisuri decorative, oferă publicului, în preţul modest al biletului, o continuare a ficţiunii dincoace de ecran, în decorul luxuriant al hall-urilor şi foyer-elor. Spectacolele şi loisir-ul devin tot mai mult preocupări indispensabile vieţii cotidiene, semn al unei relaxări a moravurilor datorate prosperităţii sociale.
Imobilul Frascati este înscris în prezent pe lista monumentelor istorice din Bucureşti. Recent au fost finalizate lucrările de consolidare şi în curând va avea loc inaugurarea festivă a sălii de spectacol.
[Fragmentele de text sunt extrase din articolul Mihaelei Gavriş (Criticos) - ”O lume Art Deco”, publicat în volumul ”Istoria Bucureştilor”, Revista Secolului XXI, bazat pe teza sa de doctorat ”Art Deco sau modernismul bine temperat”, Bucureşti, 2003.]
14 comentarii:
revista secolul xxi... imi amintesc de un articol aparut in revista 'secolul xx' acum vreo 15 ani. se numea cred 'un oras art deco' si nu mai stiu cine il semna. probabil e aceeasi persoana.
in cladirea asta a fost (si va fi) teatrul tanase?
@ radu - da, va fi Teatrul de Revista "C. Tanase".
@ armyuser - desi nu as spune ca anii '30 au fost caracterizati de criza in Romania, articolul este f bun.
Plus ca am aflat cu surprindere ca imobilul Frascatti exista azi in forma simplificata (vezi "varful" partii centrale).
@radu / Eu am avut acces la revistă doar în format electronic. Probabil că este vorba de aceeaşi persoană, ţinând cont de datele sale de CV.
@Raiden / Am respectat textul autoarei, cu mici corecţii. L-am ales pentru puterea lui de a naşte curiozităţi faţă de fenomenul Art deco din Bucureşti. Înclin să cred că grafia corectă este Frascati, cu un singur t (vezi calcanul din foto cu demolarea).
Sala Savoy a Teatrului C. Tanase este fostul cinema Rio (o scurta vreme s-a numit si cinema "Frascatti"), iar cinema Regal este fostul Festival si Marconi fostul Dacia, de pe Grivitei.
Dar blocul asta nu e cunoscut si sub numele Blocul Societatii Generala?
@Paul / Mulţumesc pentru informaţia cu cinema Regal, chiar aveam nevoie de ea. Imobilul "Generala" este situat vizazi ce magazinul "Muzica" şi a avut la parter un renumit pasaj comercial. Este lipit înspre nord de Palazzo Bordenache şi la sud de imobilul ce avea la parter renumitul magazin Dragomir Niculescu.
Cinematograful Rio nu a rezistat prea multi ani ca sala de proiectii, probabil si din cauza concurentei de vis/a/vis, Cinematograful "Select", redenumit de comunisti "Tineretului", unde acum e o sala ce apartine Teatrului Tandarica.
Sunt foarte curios cum ar fi trebuit tratat si imobilul ce ar fi trebuit sa inlocuiasca hotelul Capitol. Mai mult ca sigur trebuia sa dispara
@brebe85 / Probabil că dacă nu ar fi apărut premisele celui de-al doilea război mondial şi crizele aferente ar fi mai dispărut multe imobile importante de pe Calea Victoriei, după cum am văzut în câteva schiţe de "îndreptare" a acesteia. De exemplu, în acelaşi mod am pierdut şi cele două imobile din faţa Palatului Regal, care completau în mod fericit piaţeta dintre Palat şi clădirea Fundaţiunii.
au terminat renovarea(simplificarea) de ceva timp cred.Apartamentele de deasupra sunt destinate firmelor sau pot fi si locuite?
salut! am o intrebare daca nu deranjez: imobilele din fata hotelului frascati cum se numeau? ma refer la cele pe al caror loc se afla acum un spatiu gol( fata Odeon) si acel bloc comunist cu Victoria 46 la nivelul strazii.multumesc si scuza-ma daca te-am deranjat.
Cinema Select numit si Select cinema Central din Calea Victoriei 48-50 din sala unde a functionat si Teatrul Tandarica din 1967 pana in anii 90, pe langa denumirile amintite plus cinema Tineretului prin 1962-63 , a mai purtat si numele de cinema Maxim Gorki prin anii 50-61.
cinema Rio pe Calea Victoriei 33 a functionat intre 7 dec 1931 si 1934. Din 1937 va functiona in sala respectiva cinema Savoy iar din anii 40 Teatrul Savoy. Intre anii 1924 si 28 sept 1928 pe locul respectiv se gasea cinema Frascati, apoi pana in aprilie 1931 cinema Elita.
Trimiteți un comentariu