locuri în Bucureşti...: Campusul din Grozăveşti-Regie

Amplasamentul unde va fi construit complexul studențesc Regie, situat între splaiul Dâmboviței și calea Crângași (1944 - http://aerial.rcahms.gov.uk).

Primariatul lui Dem I. Dobrescu (1929-1934) a fost punctul de plecare al procesului de modernizare al Bucureştilor. El s-a opus ideii de a se crea o noua capitală, fie la Baneasa (Bucureştii Noi a fost un astfel de proiect) sau chiar într-o altă regiune a ţării (Braşovul fusese luat în calcul în 1927-1930). Planul lui Dem I. Dobrescu fusese ca pe Dealul Piscului să se ridice cetatea universitară, care „izolează pe studenţi şi îi fereşte de tentaţiile vieţii marilor oraşe". Cartierul universitar aşezat "la Pisc" ar fi avut în vale "parcurile şi lacurile artificiale, care se pot realiza cu mare uşurinţă".

Un arhitect renumit din perioada interbelică, Duiliu Marcu, a proiectat cetatea universitară pe Dealul Spirii. Daca planul lui ar fi fost dus până la capăt, astazi am fi avut, în locul Palatului Parlamentului, Cetatea universitară, aproximativ în aceeasi poziţie, cu mica diferenţă că arhitectul Duiliu Marcu ar fi păstrat Mânăstirea Mihai Vodă, care a fost mutată şi parţial dezasamblată în perioada socialistă. Poziţionarea acestei imaginare Cetăţi universitare corespunde foarte bine poziţiei actuale a Palatului Parlamentului.

S-a ales însă un alt loc, în oraş, acolo unde astăzi se află grupul de cămine studenţeşti din vecinătatea Facultăţii de Drept, ambele ansambluri fiind construite în aceeaşi perioadă.

Primele cămine construite în zona Eroilor, pentru Universitate, din vecinătatea Facultăţii de Drept (sus). Imagine din cantina situată la parterul unuia dintre cămine (jos).

Curând după aceea s-a iniţiat un nou proiect pentru zona Regie-Grozăveşti. În anul 1960 spaţiul de cazare pentru studenţii Institutului Politehic Bucuresti a crescut prin darea în folosinţă a 5 cămine cu o capacitate de 2.070 locuri şi un cabinet de stomatologie, ce au fost construite pe terenul situat în Splaiul Independenţei 290, cunoscut sub numele de Complexul Studenţesc Regie (în prezent, căminele A-E din Grozăveşti).

Între anii 1960-1968 au fost date în funcţiune căminele din complexul Regie, cu camere cu 2 şi 3 paturi, situate în prezent in spatele frontului format din cele 12 cămine cu camere de 4 paturi (cele două ansambluri formate din câte şase cămine P01-P06 şi P07-P12). Inţial, căminele au fost numite folosind litere din alfabetul latin, de la A (P27) până la U (P13).

Spre exemplu, în anul 1965 au fost date în folosinţă corpurile K (P22), L (P21) şi M (P20) din complexul de cămine Regie, fiecare cu câte 396 de locuri. Corpul K a fost cedat Institutului de medicină şi farmacie, celelalte două rămânând Institutului politehnic Bucureşti. In anul 1968 au fost date în folosinţă corpurile N (P19), O (P18), P (P17), R (P16), S (P15) din complexul de cămine "Regie" cu câte 396 de locuri fiecare şi cantina nr.2 (actualmente R2), cu 3000 porţii în 3, 5 schimburi.

Două dintre primele cinci cămine construite în zona Grovăveşti, denumite şi în prezent cu literele C şi D, de la dreapta către stânga (imagini de la începutul anilor 60)

În imagini, primele cinci cămine construite în zona Grovăveşti, denumite şi în prezent cu literele A-E, de la dreapta către stânga. Căminul E este situat în planul secund, în mijlocul fotografiei, în spatele căminului C. Se observă amplasarea liberă în parcelă, precum şi gruparea funcţiunilor pe elemente construite (hol de intrare edificat separat faţă de restul clădirii - corpul lateral mic + corpuri extreme cu fatade pline care adăpostesc funcţiile de acces - scări şi ascensor şi funcţiile anexe - oficii, wc-uri şi duşuri).

În imagine, cantina R3 şi corpurile de cămin N (P19), O (P18), P (P17), R (P16), S (P15), T (P14) şi U (P13) din complexul de cămine Regie, de la dreapta către stânga, înainte de anii 80. Se poate observa distribuţia liberă, în manieră explodată, a blocurilor, înscrierea armonioasă în peisaj, datorată suprafeţei generoase a terenului alocat, spre deosebire de ansamblul Grozăveşti, unde terenul mai redus ca suprafaţă şi adâncime a necesitat o soluţie de ansamblu mai rigidă.

În anii 1980 şi 1981 spaţiul de cazare a crescut prin adăugarea ansamblului format din 12 cămine situate la frontul către Splaiul Independenţei (P01-P12). Odată cu această suplimentare a locurilor de cazare, a fost dată în funcţiune cea de-a treia cantină, R3, de 6.000 de porţii în 3,5 schimburi, o spălătorie cu o capacitate de 1200 kg rufe/oră şi un complex comercial cu o suprafaţă de 1000mp. Căminele au servit pentru găzduirea participanţilor la Universiada ce a avut loc între 1-19 iulie, complexul studenţesc având rolul de ,,sat studenţesc".

Decizia de suplimentare a spaţiilor de cazare, prin adăugarea celor două grupuri de cîte şase cămine, a dus la distrugerea ideii iniţiale de urbanism liber. Această decizie a fost coerentă cu maniera generală a celui dintâi arhitect al ţării de a trata întregul Bucureşti ca o moşie personală, în contextul mai multor evenimente istorice: vizita din China, Coreea şi Vietnam din 1971 şi cutremurul din 4 martie 1977, urmat de şedinţa a CC al PCR în care s-a pus problema eliminării rapide a urmelor seismului şi trecerea la reconstrucţia zonelor afectate, conform unui plan diabolic de "sistematizare".

Căminele P01-P12 ilustrează o respectare fidelă a prevederilor Legii sistematizării şi ale Legii străzilor, care au avut ca efect general în Bucureşti îndesirea blocurilor, în special în zonele construite în anii 60, precum şi apariţia de canioane, prin edificarea de fronturi continui, aliniate cu arterele principale din oraş.